Nu știu dacă vi-l mai amintiți pe amicul meu CMD din Aventuri în Leordeni – Bucătărie și femei; mare om, caracter, dar vânat de ghinion la tot pasul. Iacă-ne la altă prăpastie în drum, povestită de CMD, cu vorbele lui neaoșe:

Mă întâlnesc cu Doamna C. în Centrul Vechi, alegem primul restaurant pe dreapta, cum intri pe la barieră. Am simțit-o că e puțin dusă de seara trecută, când, în interval de 2 ore, ne-am lipit pe Tinder, ne-am dat mesaje, m-a certat în mesaje, am vorbit la telefon, a țipat la mine… Eh, așa sunt artistele, zise CMD în mintea lui plăpândă.

În seara respectivă s-a băut destul de mult ce-i drept. Nu am observat când s-a făcut trecerea între „Sexy, tatuată, voinică și puțin nebună… o să mă spulbere in pat, da!” și „Alo, psihiatria, nu știu dacă să o rup în pat sau să o rup la fugă.”

Dintre teoriile ei psiho-mistico-fantastice, am reținut-o pe cea legată de universurile paralele. Mi le-a și desenat – fiecare univers reprezentat 2D printr-un cerc, iar intersecția cercurilor arăta exact, dar EXACT ca un vagin. Ziceai că a pozat vaginul și a început să construiască din el cercuri. Asta este și teoria Doamnei C. de fapt: Vaginul este miezul Universului, trebuie slujit și venerat de bărbați, căci din el s-a născut toată materia.
Eram deja la al 7-lea, 8-lea Captain Morgan, C. părea să aibă dreptate. Așa o fi. Dacă așa zice voinica, tatuată și nebună, care o să mă spulbere în pat, cine sunt eu să îi contrazic teoriile?

Aveam impresia că mergem la ea, dar, din nou, m-a surprins. „Mergem la tine. La mine nu intră nimeni, casa mea este un altar.” / „Hăhă, hai la mine, dar ai grijă, casa mea este o cocină. Hâc!”
Posibil să mă fi trezit oleacă între timp și să încep să disting forme, dar și ăștia care fabrică haine pentru femei sunt niște nenorociți.
După ce s-a dezbrăcat, era dublă! Bine, nici înainte trasă prin inel, dar acum i se revărsa voinicia pe toate părțile. Cum dracului o fi reușit să îndese atâta halcă în haine n-am habar nici acum, treaz.

„Săraca fată a stat comprimată de țoale atâtea ore așteptând să i-o trag. Săracul de mine, acum trebuie să i-o trag.” După ce îmi face nervi o oră (nu îmi place prosopul ăsta. Eu vreau să fac duș la etaj că jos nu am perdea. Alte haine de schimb, mai largi, nu ai? Casa ta e lipsită de viață! Vai, ce lenjerie de pat urâtă. Nici nu am avut loc în cabina de duș la etaj, mai bine făceam jos!), ajungem în pat. Nu a mai fost vreodată patul meu atât de plin.

Și acum încep instrucțiunile. Nu puteam să îmi văd de treabă 10 secunde fără noi instrucțiuni: Nu, nu așa! Cum făceai înainte era aproape bine, acum e mai rău! Mai ușor că nu ești iepure. Hop, hop, mai respiră! Eu am punctul G altfel poziționat pentru că (altă teorie mistico-fantastică pe care am uitat-o), deci trebui să păstrezi poziția și mișcarea așa cum îți explic!

Succes!! După vreo 15-20 de minute de Ah! Ce chin, ce dor, ce jale, începe orgasmul să se cațere peste șunci. Începe cu un tremurat ușor, apoi cască, rămâne căscată și scoate niște sunete de vițică sugrumată. Și începe să țopăie.

Eu, fără șanse de izbândă, încerc să o țin lipită de pat, să nu decolăm pe podea în timpul țopăielii orgasmice. Și, fix înainte să termine, nu mai pot să mă țin de ea și de pat, pur și simplu își încordează o dată coapsele și mă expulzează, mă aruncă jumate de metru în spate.

Băi, măcar am scăpat, își zise CMD în mintea lui încă plăpândă.
„Nuuu! Ai ieșit prea devremeeee….mimimi, ai ieșit prea devreme și am pierdut vreo 20% din orgasm!” Mai avea puțin și plângea pentru 20%. În loc să te mulțumești pentru ăia 80% primiți… de la prea multă lăcomie ai ajuns sferoid, i-aș fi zis eu, dacă eram un bădăran.

Mă duc până la baie să îmi spăl membrul maltratat și mă uit în oglindă: eram negru sub sprâncene. Nu cearcăne ci pete negre de istovire! Nici dacă alergam la 40 de grade o zi întreagă nu arătam ca după 20 de minute cu miezul universului. „Treci la loc, că eu îmi vreau tot orgasmul, ce crezi?!”

Nu știu cum am reușit să o conving, probabil i-am explicat că urmează să mor următorul minut și m-a crezut. Ne-am pus la somn câteva ore, de-abi se face lumină afară și începe „Hai, treci la loc! De data asta vreau să te descurci mai bine.”

Trec, trec… sunt pe poziție. O fi fost și oboseala de la ultimul număr, o fi fost și dimensiunea ei imposibil de încadrat între coapsele mele, nu stiu de ce, dar, tot încercând să o cuprind, mi s-au pus niște crampe la coapse de îmi venea să urlu. Mi-au dat lacrimile de durere, iar miezul universului mă dojenea că îmi caut scuze să nu îi dau orgasmul cuvenit.

Nu mai rezist și îi spun că este foarte egoistă, se gândește exclusiv la plăcerea ei, deloc la mine. „Păi normal. Bărbatul trebuie să aibă grijă de plăcerea femeii, el se simte bine oricum!” / „Nu știu ce fel de bărbați ai cunoscut, dar nu sunt toți așa…” / „Eh, bărbați adevărați am cunoscut, nu așa…”

Moment la care s-a învârtoșat orgoliul în CMD și a dat-o afară. Fără scandal, înjurături etc, ba chiar a condus-o până la jumatea drumului dintre casă și metrou.
PS: Singura femeie pe care CMD a dat-o afară din casă.