Oglinzile izolării


Când stai prea mult timp în casă, fiecare perete devine o oglindă. Din fiecare oglindă țipă câte un prost la tine, pe vocea lui, variind în funcție de cămăruța minții în care a stat ascuns. Unii îi numesc piticii de pe creier. Eu nu vreau să le bagatelizez prezența; sunt ditai căpcăunii urlători, ce pitici? Înjură, jignesc, te scuipă, îți dau șuturi în cur…bullying îi zic americanii, eu i-aș spune tortură.

Ăștia au școală de torționar, nu dau șuturi și castane ca orice bully. Foarte pregătiți! Fiecare căpcăun își cunoaște perfect cămăruța și împreună formează o rețea cu acces la toată mintea. Chiar și de unde nu știai că ai vreo fărâmă de minte, hop! sare căpcăunul din cămăruță.

Fiecare perete este o oglindă. Dacă vrei să eviți tortura, ții capul în pământ și te rogi să adormi. În loc de oi, numeri gânduri. Sau ce a mai rămas sănătos din ele în așa vacarm căpcăunesc.
Primul gând, despre prostie.

Există două feluri: prostia involuntară și prostia asumată. Pe cea involuntară nu o poți vindeca, așa s-a decis universul să te înzestreze la naștere. Pentru fiecare geniu se naște și un bătut în cap, altfel am atenta la sfințenia echilibrului universal, am distruge corole și minuni. Ce poți face dacă te-ai născut prost, urât și cu puța mică? Doar să jumulești sălbatic toți papagalii care propovăduiesc egalitatea oamenilor.

Prostia asumată are ceva bagaj genetic, dar o și dezvolți de-a lungul vieții. Ai primit o sămânță și, în funcție de mediu, context, alegeri, ai crescut un gorun în care se rup drujbele. Spre deosebire de prostia involuntară, știi exact ce trebuie făcut. Dar amâni la nesfârșit ori faci taman pe dos. Că așa ești tu, al dracului de prost. Asumat!

Unii o numesc slăbiciune in fața viciilor, lene, orgoliu prostesc, teamă de succes. Toate mi se par efectele aceleași cauze: instinctul de autodistrugere. Și când îl eclipsează pe cel de conservare, prostia asumată își pune girofar și sirenă, iar toate celelalte prostii trag pe dreapta.
Dacă pe involuntară sigur nu o poți vindeca, în cazul asumatei posibil să existe remedii necunoscute de mine.

Al doilea gând, despre afaceri.

Am avut super idee pe vremea când abia ce apăruseră telefoanele deștepte. Dacă mai țineți minte, la majoritatea țineau bateriile jumate de zi, și asta dacă făceai economie. Sufletul meu de antreprenor artist (Corban e nume evreiesc) a simțit oportunitatea, ba chiar a legat-o de altă mare problemă a bucureștenilor: lipsa veceurilor publice.

Soluția: Cabine în care îți faci nevoile și îți încarci telefonul. Cum sunt toaletele ecologice, dar cu priză. Jumate de oră, stai liniștit, te descari și îl încarci. Afacerea s-ar fi numit “În-căcare Telefon”, dacă nu amânam la nesfârșit ce trebuia făcut.

Al treilea gând, despre femei.

Femeile sunt niște bărbați fără penis. Fac totul aproape la fel ca noi, diferențele de calitate explicându-se prin absența celei mai valoroase părți a corpului. Au mai puțină strălucire, dar compensează prin disciplină și cinism pragmatism. Rareori vezi o femeie pierzând nopțile la bere sau zilele jucându-se.

Prin “strălucire” nu mă refer la inteligență, căci nu există diferențe între sexe, la nivel global. Dar au reușit să pragmatizeze la maximum și ideea de creativitate. Nu sunt la fel de creative ca noi, născătorii de povești, glume și filozofeli pentru că ele într-adevăr creează ceva viu și plângăcios.

În rest, aidoma nouă, aceleași pofte și năzuințe, aceeași superficialitate în gusturi și simțiri pentru care bărbații sunt veșnic ponegriți. Femeile sunt atrase de sensibilitate și poezie la fel cum ne atrage pe noi sufletul bun al unei slute. Romantismul funcționeză uneori, dar nu din motivele pe care le bănuiesc mulți.

Bărbatul devine romantic din nevoia de a-și umple goluri personale, nu pe ale femeii curtate. Îl încălzește ideea că a muncit pentru pradă, iar dansul lui a amețit căprioara, merită înfruptare. Femeia ori nu înțelege, ori nu gustă romantismul bărbatului, dar apreciază efortul, faptul că dansatorul a pierdut timp, bani, nervi pentru amețirea ei. Și se lasă înfruptată.

Extrapolând primul dans, prima vânătoare, prima înfruptare, așa se va măsura și dragostea lor peste ani: cât este fiecare dispus să sacrifice pentru mulțumirea celuilalt.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

Leave a Comment.