Jos cu chiaburii!

By Vlad B Popa in Miorisme sub lupă 7 Comments

O cumplită frământare națională fierbe mocnit pe subiectul pensiilor mari (bine, e mai extinsă – salariilor mari, vecinilor cu casă mare, băiatului ăla tânăr cu mașină șmecheră).

Aici intră în joc mentalitatea anti-chiabur, atât de adânc și de eficient săpată de comunism în mentalul pensionarilor de acum. Vedeți voi, în Epoca de Aur nu conta ce făceai și cum făceai în societate, că motive de invidie și ciudă nu prea erau.

Că erai frecător de mentă în cea mai inutilă slujbă din univers sau chirurg pe creier, tot parizer și pâine pe cartelă, tot dacie, tot televizor alb-negru(măcar la vedere, acolo unde conta)… și ce fericire, dom’le! să nu te simți prost că altu e mai important, învață mai bine, muncește mai mult, raiu’, raiu leneșilor, proștilor, ciudoșilor, raiul oamenilor mici.

Bineînțeles că și atunci erau bogați, nomenclaturiști îmbuibați cu lux și averi imense, doar că nu le vedeai expuse pentru toată lumea, plus că făceau parte dintre zei – iar averea zeilor e mult mai ușor de acceptat decât averea omului din societatea imediată.

Optica asta vorbește acum prin otrava vărsată imediat ce pensionarul nostru aude de o pensie de câteva mii de euro. Domnilor, cum e posibil? Eu să iau câteva sute de lei și ăla mii de euro? Huooooooo. Continue reading

Lectură obligatorie pentru nostalgicii comuniști

By Vlad B Popa in Comunismul - o radiografie subiectivă 4 Comments

O discuție reală cu un nostalgic comunist nu este posibilă pentru că genul ăsta de interlocutor nu are nevoie și nu folosește argumente economice/sociale/morale ci recită o mantră simplă, plină de gogomănii.

Pentru el gogomăniile alea sunt adevăr la fel de palpabil ca apa pe care o bea și nici măcar nu e vina lui. Perversitatea comunismului și a oricărui regim totalitar cu bază ideologică stă tocmai în spălarea pe creier a unor generații întregi.

Vei auzi povești propagandistice atât de aiuritoare că par venite din basmele populare cu mere de aur, dar spuse cu o convingere atât de plină că e șocantă.

Aceeași oameni care declară cu obidă acum ”presa e toată cumpărată și totul e minciună la comandă” iau de bune informațiile produse de o presă aservită legal și fățis sistemului de guvernare. Repet, aceeași oameni care azi, când presa e polarizată după interese contrare și de asta mizeria iese la suprafață în valuri ca muniție politică, o declară plină de falsuri nu au nici o îndoială în presa plătită direct și public de cei despre care scriau.

De asta auzim bălării de genul ăsta: Continue reading

Năucitorul comunism

By Vlad B Popa in Comunismul - o radiografie subiectivă, Miorisme sub lupă 4 Comments

Nu poți să nu te minunezi de discursul nostalgicilor comuniști din țara asta și de totala lipsă de priză cu realitatea pe care o afișează. Și te miri și te miri și, când crezi că nu mai are ce să te surprindă, te mai miri o dată.

Oameni care continuă să povestească cum a scos comunismul țara asta din epoca de piatră și cum a construit blocuri și străzi deși știu foarte bine că, în același timp, în Europa capitalistă se făceau lucruri net superioare. Nu e nevoie decât să te uiți – când am ieșit din comunism cum arătau șoselele noastre și cum arătau ale lor, cum arătau trenurile noastre și cum arătau ale lor, cum arătau mașinile și autobuzele noastre și cum arătau ale lor (după revoluție s-au importat mijloace de transport în comun de afară, vechi de 10-15 ani și erau net superioare).

Mai mult de atât, nu era lucru mai de preț și mai dorit în vremea comunismului decât ceva de producție străină. Orice. Jucării pentru copil, haine, casetofon, video (chiar mă, video românesc exista?), televizor, nici să nu mai vorbim de o mașină, venite de afară erau nestematele zilelor comuniste. Ei, exact aceeași oameni care au trăit realitatea respectivă și și-ar fi dat salariul pe juma de an pentru trei mărunțișuri produse afară, susțin sus și tare că în comunism România era superioară tehnologic și economic. Continue reading

Generația comunistă trebuie să moară

By Vlad B Popa in Comunismul - o radiografie subiectivă, Editoriale de Vlad B Popa, Miorisme sub lupă 20 Comments

Lucrurile nu merg cum trebuie în țara asta. O știu eu, o știi tu, o știm toți. Ce nu vrea să știe toată lumea este că noi, ca societate, purtăm o mare parte din vină. Că, indiferent cât de hotărât aruncăm toată responsabilitatea pe clasa politică, două lucruri rămân în picioare:

– clasa politică tot noi o alegem, o suportăm și nu o penalizăm așa cum trebuie;

– respectul față de ceilalți, lege, normalitate și bunul simț social nu depind deloc, absolut deloc, de cine ne conduce.

Și aici intervine realitatea crudă a unei societăți defecte – nu e defectă din cauza mea, a ta, a lui, ci din cauza unui mod de a gândi care ne definește ca întreg. Nu contează că eu și cu tine suntem diferiți, dacă în spatele nostru o mie gândesc așa și, indiferent cât de tare ne luptăm cu acei o mie și strigăm în gura mare că noi suntem altfel, ghici ce? Pentru societate doi dintr-o mie nu contează.

Să ne întoarcem un pic privirea spre generația comunistă – cei educați și munciți în comunism. Sunt ăia o mie de care vorbesc și, fie că-și dau seama sau nu, influențează decisiv mersul societății (la nivelul ultimului sfert de veac) cu câteva principii pe care le au în sânge: Continue reading

BOR si decadenta spirituala

By hary in Diverse, Miorisme sub lupă 11 Comments

Am incercat sa neg, am luptat impotriva gandului ca BOR s-ar implica in campania electorala.
Mai ales dupa ce am citit o declaratie oficiala data de BOR, cu privire la alegerile prezindentiale. In aceasta declaratie oficiala din 04.08.2014, BOR precizeaza ca:

“”Clerului ortodox român îi este interzis să desfăşoare activităţi cu caracter partinic în comunităţile de credincioşi pe care le păstoreşte. Orice activitate partinică a clerului ortodox este contrară hotărârilor Sfântului Sinod şi dezaprobată de credincioşi. Patriarhia Română face un apel către reprezentanţii clasei politice din România ca în dezbaterile electorale privind alegerile prezidenţiale din toamna acestui an să evite confruntările politice motivate religios, deoarece, potrivit legilor României, cultele religioase sunt factori ai păcii sociale (Legea 489/2006, art. 7, alin. 1), nu motive pentru învrăjbirea populaţiei.” Continue reading

Fără cap, vai de picioare

By Dani Corban in Diverse 6 Comments

“Era mai bine în comunism” și “Trăim în România” au devenit preșuri comune sub care ne ascundem gunoiul personal.

452870-iasmin-latovleviciTema comunismului a fost cea mai discutată pe acest site. Există o categorie dedicată, Comunismul – o radiografie subiectivă, de Vlad B. Popa. Iar articolul “Dacă era mai bine în comunism, de ce vă plângeți, viermilor?” este cel mai comentat, adunând peste 200 de comentarii.

Am citit fiecare opinie, am incercat să ajung la o concluzie legată de percepția românilor despre viața înainte de ’90. În urma unui sondaj național, aproape jumătate dintre respondenți au declarat că trăiau mai bine pe vremea comuniștilor și regretă apusul acelui sistem politic.

Poate au dreptate. Poți înțelege un astfel de răspuns venind din partea unui pensionar batjocorit de o pensie mizeră, care înainte de ’90 nu avea grija datoriilor, nu răbda de foame, nu trăia cu frica-n sân că va ajunge în stradă, ba mai mult, se ducea și în vacanță la băi de două ori pe an.

Poți înțelege un astfel de răspuns din partea românului bun la toate, care și-a mâncat tinerețea în jurul unei făbricuțe. Nu se cerea competență, ci doar prezență. Iar când toate făbricuțele patriei au ajuns decoruri de filme cu fantome, românii buni la toate nu și-au mai găsit locul niciunde.
Continue reading

În comunism era stabilitate

By Vlad B Popa in Comunismul - o radiografie subiectivă 24 Comments

Nu are rost să ne ascundem după deget, în comunism era stabilitate. Nu tremurai pentru un acoperiș deasupra capului, nu tremurai nici după un loc de muncă, nici ca să ai ce pune pe farfurie.

Dacă nu erai unul dintre dușmanii partidului, conducătorului iubit și implicit poporului în general, toate lucrurile de mai sus veneau de la sine. Mă uit cum generațiile care s-au angajat și au muncit pe vremea aceea nu au nici cea mai vagă idee prin ce trece un tânăr care-și începe profesia acum sau la ce presiune e supus sau care e ritmul de muncă în mediul privat.

Continue reading

Ultima generație de stat la coadă

By Vlad B Popa in Miorisme sub lupă 5 Comments

Un pic după ora șase, când lumina zilei bătea încă spre albastru, ieșeam din scara blocului ținând strâns în mână veșnica plasă verde închis din fâș indestructibil și porneam fuga spre trei străzi mai încolo.

Înainte de a da colțul după librărie îmi bătea inima de să-mi sară din piept și mi se ascuțeau simțurile brusc, c-un singur gând în minte – azi e ziua când o să fiu primul la rând.

Nu, nu eram. Niciodată nu ajungeam primul. Mă rugam să mă lase mama să ies mai devreme, m-aș fi trezit și la patru doar să câștig odată locul unu la coadă. Îmi și imaginam cum m-aș fi simțit, primul din fața ușii, invidiat de toată lumea, ars de priviri ciudoase din spate și fără nici o grijă că s-ar putea termina smântâna înainte s-ajung la vânzătoarea grasă. Continue reading