Nu poți să nu te minunezi de discursul nostalgicilor comuniști din țara asta și de totala lipsă de priză cu realitatea pe care o afișează. Și te miri și te miri și, când crezi că nu mai are ce să te surprindă, te mai miri o dată.

Oameni care continuă să povestească cum a scos comunismul țara asta din epoca de piatră și cum a construit blocuri și străzi deși știu foarte bine că, în același timp, în Europa capitalistă se făceau lucruri net superioare. Nu e nevoie decât să te uiți – când am ieșit din comunism cum arătau șoselele noastre și cum arătau ale lor, cum arătau trenurile noastre și cum arătau ale lor, cum arătau mașinile și autobuzele noastre și cum arătau ale lor (după revoluție s-au importat mijloace de transport în comun de afară, vechi de 10-15 ani și erau net superioare).

Mai mult de atât, nu era lucru mai de preț și mai dorit în vremea comunismului decât ceva de producție străină. Orice. Jucării pentru copil, haine, casetofon, video (chiar mă, video românesc exista?), televizor, nici să nu mai vorbim de o mașină, venite de afară erau nestematele zilelor comuniste. Ei, exact aceeași oameni care au trăit realitatea respectivă și și-ar fi dat salariul pe juma de an pentru trei mărunțișuri produse afară, susțin sus și tare că în comunism România era superioară tehnologic și economic.

Pur și simplu îți îngheață creierul. Cei care puneau în fiecare iarnă pătură în geam, cei care întindeau folie de celofan peste cada cu apă fierbinte ca să rămână caldă până când ajunge și ultimul în casă (eu de exemplu făceam figura asta pentru maică-mea), cei care erau obișnuiți cu apa maro (nu s-a schimbat nimic că stațiile de apă tot alea sunt), ăia sunt cei care și azi, după 20 de ani de uitat cu poftă la nivelul de peste gard, povestesc cât de benefic a fost comunismul pentru noi.

Oameni spălați pe creier care nu îmțeleg că într-o societate lucrurile evoluează natural, nu stau pe loc. Important este ritmul în care evoluează iar exact la capitolul ăsta, comunismul ne-a faultat grav de tot, cam cu vreo 30 de ani față de Europa vestică. Nu, punctul de plecare pentru mediul urban nu scuză așa o diferență.

Zici că le-ai auzit pe toate și că te-ai imunizat, apoi dai peste un fragment de text care te lasă năuc. Dacă ar fi să-l credem pe Pacepa, Ceaușescu a intrat pentru prima dată într-un magazin american și a refuzat să creadă că e pe bune. Degeaba a încercat să-i explice trimisul nostru acolo că așa arată în mod normal un magazin capitalist, Ceaușescu nu a crezut nicio clipă că magazinul nu a fost pregătit așa special pentru el. Mai mult de atât, Elena a intervenit brutal în discuție, punându-l la punct pe omul care stătuse atâta vreme la fața locului, cu citate din propaganda comunistă – tu nu știi că ăștia (capitaliștii) nu-s în stare de nimic?

Abia când citești rândurile alea te izbești de comunismul năucitor. Furtul de tehnologie, atât civilă cât și militară, era unul dintre pilonii de bază ai războiului rece, iar România, prin deschiderea spre occident pe care a mimat-o Ceaușescu, a fost un jucător extrem de important și de productiv.

Ei, când tu ai un aparat cu mii de oameni care se ocupă exact cu spionajul industrial, când ești ținut la curent cu toate chestiile pe care le furi, când construiești fabrici dedicate pentru producerea tehnologiei obținute așa, cum să crezi în continuare în propaganda pentru mase? Cum să-ți contrazici oamenii tăi de acolo când tu știi că-s mai avansați tehnologic, folosind texte pentru omul ținut în comunism și spălat pe creier?

Și nu asta e într-adevăr partea năucitoare. Nu, nu asta, ci că, dacă stai să te gândești o clipă, îți dai seama de perversiunea incredibilă a sistemului comunist. Oamenilor implicați în producție le tremurau chiloții înainte de orice vizită oficială de vârf și aveau și de ce, sancțiunile puteau fi cumplite. De asta umflau cifrele cât puteau, aduceau produse din toată regiunea la o singură fermă, umpleau magazinul cu marfă de la douăzeci de unități și așa mai departe.

Iar cei ce veneau în inspecție, în frunte cu Ceaușescu însuși, știau de tot circul ăsta. Știau că e numai pentru ei. Știau că varza aia frumoasă e plantată în timpul nopții, că vitele-s aduse din tot județul, că magazinul ăla e plin cu marfă adusă doar pentru o zi.

Ei, abia asta e cu adevărat năucitor – inspecția se făcea la cât de bine poți să minți.