“Era mai bine în comunism” și “Trăim în România” au devenit preșuri comune sub care ne ascundem gunoiul personal.

Tema comunismului a fost cea mai discutată pe acest site. Există o categorie dedicată, Comunismul – o radiografie subiectivă, de Vlad B. Popa. Iar articolul “Dacă era mai bine în comunism, de ce vă plângeți, viermilor?” este cel mai comentat, adunând peste 200 de comentarii.

Am citit fiecare opinie, am incercat să ajung la o concluzie legată de percepția românilor despre viața înainte de ’90. În urma unui sondaj național, aproape jumătate dintre respondenți au declarat că trăiau mai bine pe vremea comuniștilor și regretă apusul acelui sistem politic.

Poate au dreptate. Poți înțelege un astfel de răspuns venind din partea unui pensionar batjocorit de o pensie mizeră, care înainte de ’90 nu avea grija datoriilor, nu răbda de foame, nu trăia cu frica-n sân că va ajunge în stradă, ba mai mult, se ducea și în vacanță la băi de două ori pe an.

Poți înțelege un astfel de răspuns din partea românului bun la toate, care și-a mâncat tinerețea în jurul unei făbricuțe. Nu se cerea competență, ci doar prezență. Iar când toate făbricuțele patriei au ajuns decoruri de filme cu fantome, românii buni la toate nu și-au mai găsit locul niciunde.

Dar nu îl pot înțelege pe Iasmin Latovlevici, fotbalist de 27 de ani, atunci când spune asta într-un interviu televizat: “ Este incredibil cât de uşor se vorbeşte despre blaturi. Asta e, dacă a dispărut comunismul, fiecare are dreptul să spună ce vrea, despre blaturi şi altele.”

Pe cel supranumit “cel mai bun fundaș stânga din Europa” nu îl sâcâie sărăcia și nici eșecul profesional. El are o problemă cu dreptul la opinie și ne oferă exemplu sistemul comunist. Sistem care s-a prăbușit pe vremea când Lato avea 2 ani.

După revolta pensionarilor, a profesorilor, a ciocănarilor și a sculerilor, trebuia să vină într-o zi și revolta fotbaliștilor. Numai din gura lor nu mai auzisem amintirea melancolică a lui Nea Nicu.

Ei, domnișoarele care se tăvălesc prin iarbă și zbiară ca înfierate la cea mai mică atingere, sau la o adiere mai îndrăzneață de vânt. Ei, împiedicatele pământului, care se antrenează zilnic să nimerească o poartă de peste șapte metri lungime și tot nu reușesc.

Iar în ziua de plată câștigă salariul mediu pe economie însutit! Da, probabil era mai bine pe timpul comuniștior, când nimeni nu vorbea de blaturi și la final de carieră fotbalistică aveai bani să îți cumperi un Aro și un video.

“Era mai bine în comunism” și “Asta este. Trăim în România” sunt mai degrabă sintagme cu rol metaforic. Mai ales când vin din partea unui Latovlevici. Sunt explicații fantasmagorice pe care avem obiceiul să le găsim în momente de întristare.

Sunt expresii care și-au pierdut sensul original, dar au fost adoptate de mentalul nostru, cu întrebuințare analgezică. Ești dezamăgit? Ai avut un eșec? Spune-ți în minte (sau într-un interviu tv) “Asta este. Trăim în România” și deja ti-a mai trecut din durere. Pentru că, în subconștient, vina a fost ridicată de pe umerii tăi și aruncată în spinarea sistemului. “Era mai bine în comunism” și “Trăim în România” au devenit preșuri comune sub care ne ascundem gunoiul personal.