Astăzi am pierdut o oră din viaţă blocat în intersecţia de la Piaţa Sudului. La pasaj se construieşte parcă dintotdeauna şi se va termina niciodată. Ruşine, George Soroş! Aş fi luat metroul, dar, odată cu topirea zăpezilor, am dezvoltat o cumplită rahato-fobie. Toate balegile câinești, îngropate de concitadinii mei sub nămeţi, înalţă acum zâmbete largi spre soare. Ruşine! Mare ruşine, George Soroş!

Aceasta este noua sperietoare naţională şi ţapul bătrân care ne ispăşeşte toate netrebniciile. A înţeles cineva de ce? Cum de l-am ales pe Soroş? Cu ce a greşit atât de crunt împotriva poporului nostru? În afară de faptul că este evreu, ungur şi foarte bogat.

Mi-a trecut peste creştet preaplinul răbdării în perpetua strofocare de a înţelege mecanismele naţiei din care fac parte. Deja cad în capcanele absurdului, încep să bănuiesc anomalii genetice, responsabile pentru mutaţiile spaţiului carpato-danubiano-pontic. Organul onoarei, al decenţei, al ridicolului, al empatiei, al pietăţii – o lungă serie de malformații.

Dezamăgirea nu vine din faptul că ne-am căutat în toată istoria ţapi ispăşitori peste graniţe. Este natura umană, cu toţii o fac. Întotdeauna va fi mai uşor să punem în cârca altuia neputinţa şi defectele noastre. Dar alte popoare au avut nevoie de sperietori mai zdravene: ruşii, chinezii, teroriştii, imigranţii. Da, când eşti forţat să priveşti câteva luni tabloul falsificat al hoardei de violatori şi tâlhari măslinii, ai tot dreptul să simţi adversitate şi frică.
Dar cât de laşi să fim ca să legăm toate fricile şi ocările de fruntea unui boşorog muribund?!

Vor străinii să profite de “bogăţiile” noastre? Foarte bine! Mi se părea ceva de-a dreptul jignitor să nu atragem nimănui atenţia şi poftele. Dar într-atât de meschini şi impotenţi să fim, încât ne pitim iepureşte în umbra unui ramolit care va împlini 87 de ani?
Avem în spate un secol de laşitate, ne-au invăţat deja toţi, ajung dovezile!

Toţi cei care aţi răbdat cu zilele la cozi pentru o gheară de pui, prea fricoşi pentru a vă striga foamea, aţi intrat după ’90 într-o complicitate tacită cu hoţii. Aţi fraternizat cu torţionarii, sperând că poate vă lovesc mai cu milă. Acum aţi inflamat internetul cu o luptă oarbă împotriva oricărui element alogen. Din spatele unor conturi anonime, bineînţeles. Până şi în spaţiul virtual sunteţi prea fricoşi pentru a vă asuma ceva. Vă perpeliţi de furie şi foame, în timp ce expediaţi spre neant petiţii semnate anonim.

Priviţi cu atenţie poza de mai sus şi tremuraţi! Este el, George Soroş, sperietoarea naţională. Scuza unui popor de laşi.