La umbra stufului se bălăceau trei boboci. Rânjiţi, zglobii, cu puful mângâiat de Mama şi Tata Lebădă. Tatăl, ciolănos, cu pana grasă, gâtul viguros, privirea aprigă de străjer al purităţii. Mama avea o mlădiere aparte şi îşi arcuia corpul zvelt în legănări de vals.

Eleganţa-i îmbietoare se oglindea din stropi de val în grinzi de cer, în ochi bulbucaţi de răcănel, până sub gâtul înmărmurit al unui lebădel adolescentin. Şi s-a apropiat tinerelul de cuib, hipnotizat de fantezii şi mirosuri carnale.

Tata Lebădă îl simte pe tânărul amorezat. Îşi încordează gâtul, îşi zbârleşte penele şi taie luciul apei cu vârful ciocului. Îl fixează pe iubăreţ între ochii lucind a furie. Porneşte atacul, despicând balta şi zvârlind stropii fierbinţi dincolo de mal. Lebăduţul bate în retragere. Se opreşte mai departe de cuib, cam la un minut de zbor lebădesc. Şi aşteaptă.

Soţul nervos se apropie; furia îi fierbe în pipotă şi scoate aburi negricioşi de sub pene. S-a înfoiat la capacitate maximă şi arată ca un ghemotoc alb, tremurând, gata să erupă. Codiţa de pană fragedă a lebăduţului mătură apa în ritm allegro. Se retrage, se îndepărtează. Sunt acum vreo 2 minute distanţă de cuib. Pe sub stuful îndoit de tăuni graşi, Mama Lebădă priveşte mândră, cu pieptul expandat. Când doi masculi de lebădă de bat, nu există abandon. Lupta ţine până la moarte.

Cam la 2 minute jumate distanţă de cuib, lebăduţul se opreşte şi îl aşteaptă pe Tata Lebădă, transformat între timp într-un bulgăre albicios de îndrăcire. Îl priveşte atent, îl aşteaptă, îşi întinde gâtul suplu, vântură smucit din aripi şi îşi ia zborul. Direct spre cuibul lebedei şi al bobocilor.

Tata Lebădă a rămas blocat. Toţi hormonii perpeliţi de nervi şi toată adrenalina pregătită pentru bătălia decisivă îi curg acum pe nări, sfârâind pe ciocul încins. Nu mai înţelege nimic. Adversarul şi-a luat zborul şi l-a lăsat înfoiat. Dar în ce direcţie a zburat, unde a fugit?

Păi unde să fugă? S-a făcut săgeată şi zbârrr, călare pe lebădă. I-a vârât aripile pe sub puf, şi-au ciocnit de vreo 3 ori ciocurile, şi-au împletit gâturile şi hopaaa, Mama Lebădă a ridicat codiţa. Lebădoiul înfoiat şi înfuriat a rămas prost, în mijlocul bălţii.
Ăsta tinerelul, Don Juan-ul, era deja pe treabă. Bang, bang, bang, bang şi gata. Sărumâna, doamna mamă. Acolo, bă, de faţă cu toţi bobocii!

Morala: Mădularul iute bate palma grea.