Fura-mi-aș căciula!

România: stat din sud-estul Europei Centrale / Populație: îmbătrânită și în scădere / Economie: bazată pe consum, impredictibilă / Infrastructură: ioc / Sănătate: n-avem / Educație: Ngăăăăh… / Regim politic: Corupție!

În acest context, trebuie apreciați politicieni ca d-l Cătălin Ivan. Nu i-aș servi reverențe, din motive ce urmează a fi înșirate, dar merită un aplauz, măcar pentru tăria de a-și delimita propria întinăciune de negura pesedistă.

Indiferent de partid: să te duci, în calitate de europarlamentar român, și să recunoști că noi, românii, suntem cei mai corupți mi se pare dovada supremă de salubrizare politică. D-l Ivan a simțit briza dezrobirii, metamorfoza slugă politică – om.

Nu mi-am propus să laud politicieni, introducerea de față nefiind un panegiric ci un salt în dezolare.
Până și ei, cei buni, sunt tot de-ai noștri…
Cu asta se ocupa d-l europarlamentar Cătălin Ivan, în urmă cu două săptămâni:
Continue reading

Scuza unui popor de laşi

soros

Astăzi am pierdut o oră din viaţă blocat în intersecţia de la Piaţa Sudului. La pasaj se construieşte parcă dintotdeauna şi se va termina niciodată. Ruşine, George Soroş! Aş fi luat metroul, dar, odată cu topirea zăpezilor, am dezvoltat o cumplită rahato-fobie. Toate balegile câinești, îngropate de concitadinii mei sub nămeţi, înalţă acum zâmbete largi spre soare. Ruşine! Mare ruşine, George Soroş!

Aceasta este noua sperietoare naţională şi ţapul bătrân care ne ispăşeşte toate netrebniciile. A înţeles cineva de ce? Cum de l-am ales pe Soroş? Cu ce a greşit atât de crunt împotriva poporului nostru? În afară de faptul că este evreu, ungur şi foarte bogat.
Continue reading

Când oaia spune STOP?

De ieri urlă în mine o revoltă atât de dureroasă că-mi aduce aminte de momentele în care, sleit de puteri și cu vânătăi pe brațe de la îmbrățișat porțelanul tronului, îți spui cu o voce plângăreață nu mai beau, nu mai beau, nu mai beau… când stomacul deja gol se contractă în continuare în spasme groaznice după violul bahic pe care i l-ai tras cu câteva ore înainte.

Așa mă simt de când Parlamentul României a hotărât să ucidă orice urmă de etică mai supraviețuia prin vreun colț stingher al urnelor legislative. Patru mutări au vrut să treacă, le-a ieșit doar una iar pe restul le-au amânat puțin, bazându-se probabil pe veșnica noastră toleranță ca popor – dacă ne dai două zile între palme întoarcem creștinește și celălalt obraz fără să zicem nici mâc. Continue reading