Mai ţineţi minte isprava românilor plecaţi la fur..muncă în Olanda? Au fost mai multe, evident. Mă refer la cea mai răsunătoare, furtul tablourilor de acum un an. Au forţat uşa galeriei cu un patent, au pitit „moneurile” şi „rembrantele” sub tricou şi au fugit cu ele în România, unde le-au ascuns în podul casei, îngropat în cimitir, pentru a le da foc, într-un final. Treabă de profesionişti. Plecăciuni poliţiei, care la un an după comiterea faptei, simte nevoia de a se pupa singură pe cozoroc. Şi nu oriunde, ci în presa olandeză, pentru ziarul NRC Handelsblad.

Ce spune Raluca Botea, procuror şi ceva şef pe la DIICOT:

„Nu aş vrea să apar eu ca un erou, în spatele unui procuror operativ se află o întreagă echipă. La acest caz a lucrat enorm procurorul George Pătuleanu, întreaga Direcţie de Cooperare Internaţională, poliţişti, o mulţime de oameni“.

Eee, dar cum nu? Fii erou! Acceptă-ţi laurii “autoacordaţi”. Dacă nici acum, atunci când? Mai contează că s-au plimbat tablourile din pod, în cimitir şi s-au prefăcut în cenuşă? Până la urmă, în pământ ne întoarcem toţi si toate. Important e că aţi destabilizat reţeaua infracţională.

Ancheta a fost, conform doamnei procuror, “Deosebit de complexă şi de grea”. Bine, trecem cu vederea faptul că adjectivul “complex” nu are grad de comparaţie. Ori e complex, ori ba. Deosebit de complex mai rar, sau mai bine deloc. Dar Raluca 007 ţine morţiş să detalieze:

“De vină a fost, pe de o parte, specificul deosebit al suspecţilor: lipoveni, membri ai unei comunităţi mici şi concentrate în zona Dunării. A fost extraordinar de greu să obţinem informaţii. În plus, infracţiunea a fost comisă pe teritoriul unui alt stat. Am colaborat bine cu colegii din Olanda, dar sunt diferenţe de legislaţie şi nu numai, care şi-au făcut simţită prezenţa. Gândiţi-vă doar la distanţă, la transmiterea de acte şi de documente. Iar în cercetarea oricărei fapte porneşti de la locul săvârşirii infracţiunii, acolo ai o imagine completă şi începi să-ţi imaginezi ce şi cum”

Cu toţii ştim forţa mafiei lipovene. Sicilia e nimic. Mafioţii lipoveni, furăcioşii şi arzătorii de moneuri, ăştia sunt adevărata caracatiţă! Iar distanţa, distanţa…Oare cum a reuşit Raluca să ducă la bun sfârşit cazul pe o asemenea distanţă? Bun sfârşit, dacă vedem jumătatea plină, aceea că au fost anihilaţi doi pescari lipoveni. Dacă vedem jumătatea goală, aceea că nu s-a reuşit recuperarea tablourilor, nu mai e atât de bun. Dar revenim la distanţă. Vă daţi seama ce complicat trebuie sa fie până legi atâtea acte şi documente de piciorul porumbelului?  Şi trebuie o armată întreagă de porumbei, Olanda e departe, la mare distanţă. Mulţi ofiţeri înaripaţi au pierit în acţiune. “Deosebit de complex” cazul. Noroc cu doamna Raluca Botea, eroul de astăzi din presa olandeză.