În ultimul an, pus față în față cu oricare din gunoaiele scoase la rampă de PSD, probabil nu aș fi reușit să-mi păstrez calmul, ba poate că nici nu aș fi încercat. O stare de vomă, de revoltă, de ură și de rușine mă apucă de fiecare dată când văd încă o mizerie ambalată drept măsură de guvernare.

Efervescența asta negativă, pe care o simțim mulți dintre noi, dă naștere unor speranțe, soluții și idei fantasmagorice, bazate mai mult pe dorință decât pe ceva real. Arunc, cu mare tristețe, c-un pic de apă rece peste ce astfel de gânduri am văzut în ultimele luni:

1. Să-l facem pe Iohannis împărat.

Cel mai eficient și mai bun regim din universul ăsta este o dictatură luminată. Un om bun ca pâinea caldă, deștept până la lună și înapoi, corect până în măduva oaselor, să aibă toată puterea în stat. Un astfel de om poate remodela o țară, chiar și pe a noastră, în timp record.

Din păcate, dacă te uiți puțin prin istorie, dictatura luminată e puțin mai rară decât o bășină de Continue reading