In aceste zile societatea civila taxeaza clasa politica din Romania.
Nu este de-ajuns sa demisioneze Ponta, nu este suficient sa pice guvernul. Acum este momentul pentru schimbarea intregii clase politice. Ceea ce DNA a inceput in urma cu cativa ani, trebuie finalizat de catre societatea civila cu ajutorul presedintelui ales Klaus Iohannis. Protestele trebuie sa continue in fiecare zi pana cand va aparea o solutie viabila pentru reconstructia Romaniei.
Care ar fi solutia pentru Romania, dupa ce caracatita din sistem dispare?
O noua clasa politica, in care sa fie angrenati tineri profesionisti din diaspora si din tara, care in prezent lucreaza in corporatii internationale.
Cum insa poti motiva pe acesti tineri profesionisti sa lucreze pe bani mult mai putini la stat?
Nu poti face asta. Ca sa-i poti atrage, trebuie sa reformezi intreaga structura si politica salariala in administratiile statului. Statul trebuie sa ofere salarii competitive pe piata muncii, care sa corespunda pregatirii si experientei profesionale ale angajatilor.
Cum poti finanta o asemenea reforma salariala in administratiile cheie ale statului (finante, sanatate, invatamant, infrastructura)?
Prin instaurarea unui nou impozit fiscal, numit “taxa pentru reconstructia Romaniei”. Dupa modelul german practicat dupa 1989 (existent si in prezent) cu “taxa de solidaritate” pentru reconstructia Germaniei de Est si integrarea ei in structurile federale.
Eu cel putin am convingerea ca NU EXISTA o alta solutie mai buna, pentru a combate coruptia si pentru a stopa aparitia unei noi caracatite in sistem.
Voi ce parere aveti, si ce este mai interesant, ati plati o asemenea taxa pentru reconstructia Romaniei care sa asigure finantarea unei noi administratii publice mult mai performante?
80% din români nu ar plăti, nu pentru că nu ar vrea ci pentru că nu au de unde. Nu știu dacă ceilalți 20% ar strânge destul, oricum eu nu văd asta drept unica soluție.
Chiar azi vorbeam, despre fix același lucru – aducerea unor profesioniști de prim nivel din mediul privat pe domeniile lor și plătitul funcțiilor importante de stat conform responsabilității imense pe care o au.
Găseam două probleme:
1. românul de rând, care s-ar face foc și pară dacă prim-ministrul României, cel care stabilește practic direcția țării, ar avea salariu de câteva zeci de mii de euro, iar echipa lui de guvernare tot așa.
Fiind furat de un sfert de secol de clasa politică pur și simplu nu ar concepe să vadă cifrele astea, deși e clar și limpede că politrucii de acum se îmbogățesc din șpagă și furt, șpagă și furt care ar fi extrem de mult reduse de o combinație între un salariu mare și un DNA activ. Când poți face în 2-3 ani de mandat juma de milion de euro legal și știi că DNA-ul nu se joacă, te gândești să-ți faci treaba bine ca să stai cât mai mult sus nu cum să furi.
2. experiența tristă a scenei politice românești cu toată liota de corupți, baroni locali, lepre puse pe pile în locuri cheie care ruginesc sistemul și așa mai departe. E foarte greu pentru un om care știe cum stă treaba să fie idealist și să zică da, vin să pun lucrurile pe roate profesionst. Îi trebuie o minimă garanție că va fi lăsat să pună în practică ce știe…
Asta cu n-are statul român câteva zeci de milioane de euro pe lună de cheltuit pe posturi de vârf e chiar ultima problemă, să fim serioși. La câți bani pierde statul acum, aia e o picătură.
Ai dreptate, poporul nu va fi de acord in urmatorii 20-30 de ani cu salarii mari la stat.Promovarea meritocratiei e o gluma proasta in Romania.
Vlad,
“E foarte greu pentru un om care știe cum stă treaba să fie idealist și să zică da, vin să pun lucrurile pe roate profesionst. Îi trebuie o minimă garanție că va fi lăsat să pună în practică ce știe…”
Nu de oameni cu frica si nevoie de garantii vorbeam eu. Da, exista si din astia, poate sunt majoritari. Eu vorbesc de acei oameni entuziasti, care vor sa schimbe ceva, care nu au nevoie de garantii, pentru ca ei sunt in stare sa-si influenteze mediul in asa fel incat sa fie propice schimbarii, oameni care nu se lasa dati la o parte de sistem. Cunosc personal asemenea oameni. Chiar la mine in companie.
Idea este ca astia nu vin pe gratis. Pentru ca nimeni nu se sacrifica pe gratis.
Pentru ca au familii de hranit.
corbu,
in opinea mea meritocratia este singura solutie viabila pentru Romania. o gluma proasta? din ce vad ca se intampla in strada, nu cred.
Nu e vorba de frică, Hary, e vorba de realitate. Când vorbesc despre un om care știe cum stau lucrurile nu vorbesc despre un idealist extrem de bine pregătit într-un domeniu, ci de un om extrem de bine pregătit care pe deasupra știe și situația personalului din teren.
Avem exemplul managerului adus pentru Tarom pentru situația de care vorbesc. Ca să poată crede că va schimba, un om care știe în ce se bagă va cere un carte blanche de la cel care îl cheamă – la asta mă refeream când ziceam de garanție.
Gen – vin, dom’le, dar vreau să am hățurile în mână, toate hățurile și dumneata să mă sprijini.
Hai să presupunem că vine unul să facă reformă în administrația de stat. Asta înseamnă două lucruri – să facă o infrastructură IT pe bune (iar asta chiar nu e greu la câți specialiști adevărați, non căpușe de stat avem) și să dea afară câteva zeci poate sute de de mii de oameni care sunt plătiți la ora asta să încurce și să enerveze cetățeanul.
Spune-mi mie ce partid politic aflat la guvernare și-ar asuma o trecere în șomaj atât de masivă?
Da, știu și eu oameni care ar munci pe brânci ca să schimbe ceva în România, chiar și pe un salariu inferior celui din privat. Oameni care se pricep și care ar putea să schimbe ceva. Ei, dintre ăștia, majoritatea ar ști că o reformă pe bune într-un domeniu sensibil pentru electorat ar fi sabotată instant de clasa politică.
Vlad, se pare ca nu ai inteles articolul meu. 🙂
Solutia propusa de mine, functioneaza doar dupa ce caracatita, adica dupa ce sistemul corupt abdica. Acest lucru se poate obtine doar in strada si la alegeri, cu sprijinul DNA si al presidentiei.
Eu am inceput sa cred in noua generatie, in societatea civica a momentului. Sistemul corupt trebuie sa fie atat de slabit incat o infuzie de oameni noi, cu coloana vertebrala, sa poata schimba raporturile de putere.
Dar asta nu va rezolva problema. Este nevoie de instaurarea unui sistem meritocrat, care sa inceapa sa cladeasca baza unei noi clase politice, functionale.
Na, acuma depinde cum o iei, eu nu vorbeam neapărat de corupție în exemplul pe care îl dădeam ci de interes politic.
E greu, aproape imposibil, pentru un partid să riște mutări larg nepopulare. Ce-i drept democrațiile puternice au cam toate în spate momente din astea de cotitură în care un om politic proeminent și gruparea din spatele lui înoată împotriva curentului.
Tu la asta speri? Niște oameni destul de verticali încât să fie gata să-și sacrifice succesul politic pentru a pune țara pe drumul ce bun?
“Nu e vorba de frică, Hary, e vorba de realitate”
Poti privi realitatea cu frica sau cu entuziasm. Cu pesimism sau optimism. Incercari, probleme, greutati, piedici, stres etc. vor exista indiferent de cum privesti realitatea. Diferenta o face doar modul de a rezolva problemele. Optimistii se concentreaza pe rezolvarea problemelor cu orice pret, chiar si atunci cand nu se intrevede o solutie, pesimistii mai mult pe identificarea si descrierea motivelor de ce nu este posibila rezolvarea lor. 🙂
”Care ar fi solutia pentru Romania, dupa ce caracatita din sistem dispare?”
Ce te face sa crezi ca dispare?Are atat de multe tentacule mari si mici de nivelul capilarelor, astfel incat intr-un birou in care lucreaza 2 oameni cel putin 1 nu are ce cauta acolo.De aici si numele de coruptie generalizata.
Putem spera cel mult sa taiem ce e mai vizibil,mai mare, mai grotesc, restul caracatitei se va camufla si va continua sa traiasca printre noi.
http://www.stiripesurse.ro/in-plina-revolta-populara-senatorii-au-respins-o-lege-anti-corup-ie_972117.html
Legea a fost respinsa pe buna dreptate, asa o mizerie extremista nu putea fi votata. Nu asa se rezolva lucrurile.
Sunt la universitate cu alex. Avem poze si relatari. Postez cand ajung acasa 🙂
Vlad,
“Tu la asta speri? Niște oameni destul de verticali încât să fie gata să-și sacrifice succesul politic pentru a pune țara pe drumul ce bun?”
Da, eu vorbesc de oameni care nu urmaresc o cariera politica personala si nici cea a partidului iubit, ci strict reconstructia tarii. Eu vorbesc de oameni dispusi sa se dedice acestui ideal, de o generatie care are nevoie de o identitate istorica si este pregatita sa-si asume o asemenea sarcina.
Priceput. Sunt și de ăștia, rari ce-i drept, dar sunt. Până acum însă accesul le-a fost blocat exact pe considerentul – ăstuia îi merge capul și nici nu intră la combinații… poate, vorba ta, mai încolo.
Astazi am auzit o fraza interesanta, de la un nene care clar era membru al unei galerii (dupa steag si fular). Deci, un “ultras suparat”.
Intrebat de amicul lui, ceva mai plictisit sau obosit, cand pleaca acasa, omul a raspuns: Ba, stii ce? Eu n-am condus 400 de kilometri doar ca sa-si dea demisia gornistul ala! Hai sa cerem mai mult!