S-a dus vorba de la State, peste munţi şi peste ape, în străfulgerări demente, că românii’s nomber one, au x factor şi talente. Şi moguli cu ochi de uliu se-apucară pe sprânceană să aleagă mega-juriu:

Delie blondă şi vitează din oştimea românească, zi cu goose bumps, zi de splină, cum te doare şi suspină şi transpiri adrenalină!

„Văleleu, deci vasăzică, eu am sfârcuri ca de gâscă?”

Nu, tu delie-mbujorată, blondă, dulce şi pensată. Tu ai sfârcuri de divină. Zi de lacrimi şi de splină, că ai pielea de găină! Şi de plângi cu gura plină, ai şi bonus, ai şi primă! Să nu fie neudat pat de bebe, ochi de plebe ori obraz de gospodină.

Şi tu chel cu glas afon şi în notă şi în ton, să fii cool, să fii beton! Când privesc copiii lung la discursul tău tălâmb, să le joace mintea-n hore, în lumini multicolore, ca efectul de haşiş, să îi usture la minte ca pişcaţi de cur de flinte, să îi usture făţiş, ca prostata gârbovită când îţi vine să te pişi.

„Nu pune mâna pe mine că mi se scoală”

Să te lauzi că ai şcoală, bagă fetili în boală. Şi să uite Măriuca şi de rufe şi de oală, de bărbat şi de susetă, de tigaie şi chiuvetă. Să privească nemurirea, orgasmul şi mântuirea, yin şi yangul din atom, în chelia ta de domn.

„Nea talentatu, nea Zubizarreta, vere, ne-a plecat vedeta!”

Ştiu că ne-a fugit Bendeacu, s-a făcut frate cu dracu, sări puţu, prinse lacu, zici că s-a dilit cu capu. Bate câmpi şi bătături, cu prinţipii şi figuri. Ia mai dă-l în vocea mea. Hai, să cânte muzicaaa!