Niciodată nu mi-a plăcut Robin Williams. Interpretările sale mi s-au părut prea teatrale, l-am considerat un actor supraapreciat pentru arealul limitat în care îşi plimba talentul. Nu a fost un actor versatil; evadarea lui din normalitate mi s-a părut forţată, falsă. Ca o molie tăvălită prin paleta de farduri pentru a dansa cu fluturii.
Drept urmare, nu am putut să privesc consecutiv două filme cu Robin Williams. Ştiam deja la ce să mă aştept, prestaţia devenea plictisitoare.
Nu vreau să fiu cinic, dar nici prima ipoteză a morţii sale, sinuciderea prin asfixiere, nu m-ar surprinde. Pentru că în spatele copilului bătrân, preocupat de bufonerii, se ascundea un spirit trist şi slab.
Marea dramă a vieţii a fost dependenţa de alcool. În nenumărate rânduri s-a dovedit mai slab decât o sticlă de Jack. Avea nevoie de “programe în 12 paşi” şi alte absconsităţi executate în cercuri de oameni slabi, pentru a-şi ţine sticla departe de buze.
Nu avea nici măcar puterea de a spune stop după al doilea, al treilea, chiar al patrulea pahar. Pentru el, consumul de alcool era echivalent cu coma. Nu putea să staţioneze în zonele intermediare dintre abstinenţă şi comă alcoolică.
Niciodată nu am reuşit să înţeleg resorturile unui sinucigaş. Complicatul cod al sinucigaşului e compus din caractere ilizibile. Cu atât mai mult în cazul unei persoane care, printr-un noroc al bagajului genetic şi al conjuncturilor, îşi poate permite aproape orice.
Poţi experimenta tradiţii, obiceiuri, gusturi, atingeri, sentimente, în orice colţ al lumii. Te poţi rostogoli prin iarbă cu puii de koala, poţi să înoţi cu delfinii, să mângâi deşertul, să sorbi din oceane, să miroşi stelele de pe acoperişul Tibetului, să studiezi istoria semenilor, să le admiri prezentul, să le aştepţi viitorul. Dar alegi să nu. Pentru că eşti atât de slab încât viaţa ta se rezumă la clovnerii executate pe o sticlă de whisky.
Cata noblete, curaj si multe altele trebuie ca sa lovesti un … disparut.
L-am lovit puternic prezentand un gust (nu a fost un actor pe gustul meu) si o realitate (a fost alcoolic).
eu nu sunt adeptul “despre morti numai de bine”
de ce as face asta?
daca moare un nemernic(nu e cazul de fata) gata, uitam ce a facut si avem numai cuvinte de lauda despre el?
Asa cum tie nu ti-a placut Robin Williams, pentru mine a fost unul dintre actorii preferati.
Mi-a placut in Good Mooooorning, Vietnam, m-a fascinat in rolul de profesor de engleza in “death poets society”, film care, trebuie sa recunosc, m-a urmarit foarte mult timp (in sensul pozitiv), a urmat apoi Fisher King, un alt film emotionant, o drama care m-a marcat profund si mi-a schimbat viziunea despre viata, la vremea respectiva. A mai fost si Good Will Hunting.
Eu consider ca a fost unul dintre cei mai mari actori din toate timpurile.
Pot intelege ca nu ti-a placut Williams ca actor. Este pana la urma, o chestiune de gust.
Ce ma surprinde insa la tine, este modul in care-i judeci viata, drama personala, ca si cum l-ai fi cunoscut personal.
Zici ca a fost un om slab, care nu a stiut sa se bucure de viata sa privilegiata, pentru ca s-a luptat sa controleze alcoolul in loc sa se rostogoleasca in iarba cu puii de koala, sa inoate cu delfinii, sau sa mangaie desertul. De unde stii tu toate astea? De unde stii ca nu le-a trait pe toate, inainte sa aibe depresii, sau probleme cu alcoolul si cu drogurile.
Spui ca este greu sa intelegi ce se intampla in mintea unui sinucigas (btw, nu este clar daca Williams s-a sinucis, sau a fost doar un accident), dar tragi concluzia ca este vorba despre o slabicuiune. Cum sa te sinucizi daca ai talent cat carul, ai succes, esti privilegiat al societatii? Evident, trebuie sa fii un om slab.
Acel noroc al bagajului genetic si al conjuncturilor de care vorbesti, este in cazul unui sinucigas, mai degraba un mare ghinion. “Complicatul cod al sinucigasului”, este intiparit in gene. Sinuciderea ca si fenomen, se pare ca este controlata de o functie genetica (unii spun ca este un feature, altii ca este un bug) care “decupleaza” instinctul de supravietuire a organismului, oferind individului “sansa” de a decide momentul mortii sale.
Se pot discuta mult despre fenomenul sinuciderii, exista cateva perspective interesante asupra tematicii. Dintre toate aceste explicatii, varianta slabiciunii de caracter, mi se pare cea mai superficiala dintre toate…
“De unde stii tu toate astea? De unde stii ca nu le-a trait pe toate, inainte sa aibe depresii, sau probleme cu alcoolul si cu drogurile.”
Pentru ca este imposibil sa traiesti toate posibilitatile oferite de viata. Sunt nelimitate. Cu siguranta mai avea multe de facut.
In cazul lui, nu a fost vorba de o decuplare brusca a instinctului de supravietuire. El venea dupa o lunga perioada de depresie.
Slabiciunea la care m-am referit e demonstrata de alcoolism si dependenta de droguri. Nu de felul cum a murit.
Putem despica firul in patru si sa cautam tot felul de posibilitati, daca drogurile si alcoolul devin mai puternice decat tine, inseamna ca esti slab.
Tu consideri ca boala este o slabiciune a organismului?
Gen, cancerul te infrange, pentru ca organismul tau este slab.
Alcoolismul te infrange, pentru ca mintea ta e slaba.
Asa?
Nu e cazul sa comparam cancerul cu alcoolismul. E la fel cum am compara moartea unui pasager dintr-un avion doborat cu moartea unuia care se pişă pe priză. Pana la urma tot morti sunt. Mai conteaza cum au ajuns acolo?..
Si ca sa imi termin ideea, nu consider dependenta de droguri si alcoolismul boli in adevaratul sens al cuvantului. Sunt mai degraba afectiuni auto provocate. Excluzand cazurile mamelor degenerate, nu te nasti nici alcoolic si nici dependent de droguri. Iar afectiunile astea nu te lovesc din senin (cazul cancerului). Iar evitarea lor nu este dincolo de posibilitatile umane (cazul altor boli). Nu ajungi alcoolic sau drogat in mod accidental, fara sa ai partea ta de vina. Urmezi constient drumul spre fundul prapastiei, pentru ca esti slab.
Nu pot sa-i plang cuiva de mila “Vaaai, saracul, ce drama traieste! Nu se poate abtine sa nu se faca criţă în fiecare dimineaţă”. Nu pot. Sunt atatea drame pe lume (cu care oamenii aleg sa mearga mai departe) incat mi se pare batjocura sa introduc alcoolismul in aceeasi categorie.
Uneori am impresia ca Dani incearca cu tot dinadinsul să iște polemici; se hraneste din asta. 🙂 Recunosc ca atunci cind vine vorba de Robin Williams am mai mult decit o slabiciune. A-i combate versatilitatea echivaleaza cu anularea actului dramatic, al talentului pe care Robin l-a avut. Mork & Mindy, King Fisher (pe care si Harry l-a mentionat), Dead Poets’ Society, Insomnia, What Dreams May Come, sa nu mai zic de stand-up show-uri – din fiecare am cules cite ceva – un zimbet, un ris in hohote, o filozofie. Da, glumele sau mai ales stilul sau ar putea avea caracter repetitiv; la urma urmei, si un post de radio – daca il asculti zilnic observi acelasi playlist. Ca sa nu te plictisesti sint recomandabile doze mici din orice.
Mai apoi e chestiunea sinuciderii. Aici e un teren delicat. Unii o numesc lasitate; o rezolvare permanenta la o solutie temporara. Altii spun ca – din contra, e un act de mare curaj. Oricum ar fi, in ceea ce-l priveste cred ca a fost o combinatie de alcoolism, boala (vezi operatia de inima), recuperare, droguri… La urma urmei naiba stie ce-a fost in mintea omului. Slabiciune? Se prea poate. Deznadajduire? Cu siguranta. Tind sa cred ca din rusine a recurs la un asa gest. Rusine ca nu a reusit sa renunte la viciile astea, rusine ca alcoolul, drogurile, slabiciunile l-au doborit. Bolile mentale sint nemiloase iar fara o cunoastere mai aprofundata a situatiei personale nu poti judeca.
Dar ca sa-i anulez meritele actoricesti, asta e un pic prea mult. Accept lipsa de simpatie. Accept si lipsa vibratiei cu stilul lui de umor. Dar terfelirea gratuita imi pare mai degraba a cautare inutila de motiv de gilceava cu cititorii blogului.
Dar cine i-a “terfelit” talentul? Cu siguranta a fost un actor bun, a luat si un Oscar. Am zis doar ca nu mi-a placut .Si am explicat de ce mi s-a parut supraapreciat.
Si da, a fost alcoolic si dependent de droguri. Afectiuni care pentru mine denota slabiciune.
Da,Dead Poets Society si Mrs Doubtfire practic sunt unul si același caracter.
Good Morning Vietnam e EXACT la fel ca One Hour Photo.
Sa nu mai zic de Good Will Hunting e sinonim cu Jumanji.
Dar da,hai sa tratam depresia ca dinozaurii intelectuali ce suntem:
“Bă coae ți-a trece ești bărbat ce cucu meu”
“Bă coae da ești multimilionar ce pielita mea te plângi”
Exact ca si veteranii de după primul război mondial le-a trece.
Nu,nu contează ca pur si simplu ești pierdut nici un tratament nu te ajuta, si te simți inutil lumii,apare câte un dinozaur care le știe el pe tote.
Nu, hai să tratăm depresia cu whisky si cocaina.
O parte din mine e atinsa de rautate, recunosc (o fi si asta tot un fel de boala moderna). Nu pot sa privesc un alcoolic sau un drogat, fara sa il judec.
Oricum intrebarea esentiala nu s-a pus.
De ce?
De ce un om care le-a avut pe ‘toate’ cele slavite si promovate de lumea asta a ajuns sa fie nefericit cu ele?
Oare toata cautarea si zbaterea noastra de a avea casa, masina, piscina, teren de tenis, amante uluitoare, etc sa fie indreptata in directia gresita?
Uitandu-ma la actorii de la hollywood care incununeaza teoretic ‘reusita’ as spune ca da, directia e gresita.
Omul nu e doar materie si nu traieste pentru materie si cat timp tot in jurul acesteia va gravita, mort va fi. Spitirual. Indiferent ca mai respira sau nu.
Da’ si acum, aici, in acest comentariu: un mort a vorbit.
you`re so full of shit ca sa zic asa….si ma opresc aici..
Dani, “judecata” asa in primul rand duce ca aceaste persoane sa se retraga in adictie si mai rau. Ignoranta fata de asa zisele slabiciuni. Nu e lipsa de putere. Diagnosticul “depresie” e mult mai complex decat o slabiciune
Daca tu crezi ca toata lumea trebuie sa fie perfecta ca tine….
Nu stiu de ce scriu una si tu intelegi alta. Nu am zis sa ignoram depresia. Am zis doar ca nu e ok sa o “tratam” cu alcool si droguri. E o diferenta, totusi..
Dani,
Ca sa lamurim de la inceput un lucru.
Alcoolismul este o boala cronica grava, ca si cancerul, dar care spre deosebire de unele forme de cancer, are foarte slabe sanse de recuperare. Exista mai multi care scapa de anumite forme de cancer, decat de grave forme de alcoolism.
Orice forma de dependenta fizica si psihica, care duce la dezechilibrul organismului, este o boala severa, care de cele mai multe ori, nu este auto-indusa, ci cauzata si intretinuta de multi alti factori, din afara razei noastre de influenta constiente.
Bolile in general sunt dezechilibre ale proceselor biologice, cauzate de predispozitii si disfunctii genetice si/sau de influente exterioare, din lumea inconjuratoare.
Practic, daca este sa o luam logic, orice boala, este indusa de interactiunea noastra cu lumea exterioara, prin urmare si de activitatile si comportamentul nostru in stransa corelatie cu propriul nostru bagaj genetic.
Orice activitate a noastra, poate declansa dezechilibre, adica cauza boli. Indiferent despre ce activitati vorbim.
Stresul de exemplu, poate declansa cancerul. La fel, o alimentatie “gresita”, bazata pe substante artificiale (cu E-uri), poate cauza boli grave, cronice, iremediabile.
Expusul la radiatii, calatoritul in tarile vest si central africane, nedormitul noaptea, vaccinatul, privitul la Antena 3, certatul cu vecinii, in general, orice facem, poate creea un dezechilibru, si declansa niste boli, fara ca noi sa stim de acest lucru.
Am zis POATE declansa, asta nu inseamna ca asa se si intampla, adica ca ar fi o regula.
Unii oameni nu se imbolnavesc niciodata, in timp ce altii, o fac foarte des. Cu toate ca se ocupa fix de aceleasi lucruri, traiesc in acelasi mediu, au aceleasi obiceiuri etc…
Exista oameni care mananca ca spartii si nu se ingrasa (da, stiu o sa triumfezi..))), altii care se ingrasa doar privind alimentele si band apa, iar cand incep sa manance ceva, devin diabetici.
Exista oameni care fumeaza de rup, o viata intreaga, si nu se imbolnavesc, in timp ce altii trag in piept doar ocazional si totusi se imbolnavesc de cancer la plamani.
Tot asa exista oameni care beau alcool in fiecare zi, si traiesc 100 de ani, fara nici o problema si altii care beau mult mai putin cantitativ, devin dependenti, imbolnavindu-se cronic de alcoolism.
De ce unii oameni se imbolnavesc si altii nu?
De ce la unii oameni consumul de alcool provoaca mai repede dependenta, in timp ce la altii mai tarziu sau chiar deloc?
De ce unii oameni se imbata pana la inconstienta si altii “stiu” sa se opreasca in timp util, pastrandu-si controlul si cunostinta?
Pentru ca unii sunt mai slabi si altii mai puternici?
Asta sa fie explicatia?
Din pacate, raspusul nu este asa de simplu. Reactia organismului la alcool este foarte diferita de la om la om, alcoolul este metabolizat diferit si declanseaza stari mentale, de la individ la individ diferite.
Autocontrolul in privinta alcoolului sau drogurilor, NU este asadar un mecanism care functioneaza la toata lumea la fel.
Unii oameni devin violenti cand se imbata, altii devin blanzi si suportivi. Cu toate ca in stare normala (adica nebauti), sunt niste tipi echilibrati. Unii isi pot controla consumul, altii nu, unora li se rupe filmul dupa 5 pahare de tuica, altora nici dupa o sticla de whisky.
Din pacate, noi singuri nu putem sa ne dam seama ca avem o problema cu alcoolul. Pentru ca atunci cand nu o avem inca, nu ne gandim la ea, iar cand avem deja problema, nu ne mai dam seama de ea. Iar daca alcoolismul s-a instaurat, e prea tarziu, nu o mai putem controla fara un ajutor din afara.
Si la toate astea, mai adauga depresia (cazul lui Williams), care in sine este o tematica complexa, alta boala cronica si extrem de grea, cu slabe sanse de recuperare in formele grave.
Suicidul este in cazul depresiilor majore, o usita de scapare extrem de utila, dar chiar si asa, deloc facila.
Cand mintea incepe sa-ti produca doar durere si suferinta, alcoolul si drogurile (precum si medicamentele antidepresive care creaza dependenta) sunt de multe ori singurele remedii, acceptabile si suportabile.
De aceea depresiile merg de multe ori mana-n mana, cu consumul de acool sau de droguri/medicamente.
Unele forme de depresie sunt boli neurologice si psihice deosebit de grave, care nu sunt deloc auto-induse (si controlabile de individ), ci sunt cauzate de difunctii ale proceselor bio-chimice din creier.
Acesti oameni cu probleme de alcool si/sau mintale (de ex depresiile), nu trebuie etichetati ca fiind slabi de suflet, in opinea mea ei ar merita compasiunea noastra.
Faptul ca noi stim si putem sa ne controlam viciile, nu ne face oameni mai puternici, mai buni, mai inteligenti, mai educati, ci doar mai norocosi.
Fiecare dintre noi, putem deveni la randul nostru victime ale propriilor noastre dezechilibre, defecte si disfunctii.
“Sinuciderea” este alegerea oamenilor slabi, desi cred ca trebuie sa ai o doza de “curaj” sa recurgi la asemenea gest! Oricum, trist ce se intampla. Depresia este boala secolului!
Interesantă premisă pentru discuție. De exemplu, eu sunt de acord cu Dani parțial: in mod cert un om care cade pradă alcoolului este un om slab. Ulterior dependența se transforma in alcoolism şi devine o boală de care nu poți scăpa. Mai cred că şi cancerul e o boală psihosomatică pe care omul şi-o poate induce.
Dar pentru sinucidere mi se pare că e nevoie de un curaj excepțional. În niciun caz nu cred că un om slab se poate sinucide.
Conform logicii tale, daca cazi prada cancerului, tot slab esti…
Ar fi o blasfemie sa vorbesc acum despre cancer. Ca si despre alcoolism. Sunt 2 subiecte care-mi sunt foarte familiare(si familiale) din pacate.
Dar părerea mi-o mențin.
Hary, n-am inteles un lucru: tu crezi ca o persoana care ajunge sa zicem la 80 de ani consumand alcool zilnic in cantitati …. deloc neglijabile se poate considera ca NU sufera de alcoolism? Cam asta inteleg din randurile de mai sus si mi se pare o teorie destul de interesanta. Ptr ca eu as zice ca si cativa ani de consum zilnic si constant de alcool inseamna alcoolism; nu mai vorbesc de aproximativ 64 de ani de alcool (sa zicem o persoana de 80, presupunand ca a inceput sa consume alcool de la 16 ani).
Alcoolismul presupune o dependenta fizica si psihica, care altereaza personalitatea individului. Poti sa bei o viata intreaga, dar sa nu fii dependent de alcool. ci doar un betiv ordinar. Alcoolic esti cand intri in sevraj puternic daca nu-ti iei doza, cand nu esti capabil de nimic daca nu bei. Si totul corelat cu schimbari bruste de comportament, alterari de personalitate.
Azi nu commment lung.
Azi odihna si comment scurt.
Partea subiectiva: Mie mi-a placut Robin Williams.
Partea obiectiva: De cand sunt pe site, am observat tendinta ca articolele de pe Reactii.ro sa fie menite sa genereze polemici mai mult sau mai putin relevante. Evident, polemicile nu-s rele atat timp cat nu degenereaza in certuri, virtuale sau nu. Sau atat timp cat nu sunt purtate de 2 tabere fixiste pe doctrinele lor semi-pseudo-corecte. In orice caz, recunosc, reactia e reactie, traficul e trafic, cifrele-s cifre. Toate bune si frumoase, nu asta-i problema, insa…
Partea care nu ar trebui sa fie subiectiva: Tot o cifra e si numarul de commenturi in care Hary expune alte perspective asupra “problemelor” aproape la fiecare articol si trebuie sa-i dau, in general, dreptate. Stiti de ce?
Hary comenteaza si judeca situatia folosind ceva ce vad ca lipseste aproape complet pe aici: Empatia. Abilitatea de a te pune intr-o situatie sau in pielea cuiva. E fascinanta empatia si ajuta pentru judecata la gri. Pentru ca nimic nu e alb sau negru, cum se incearca sa se spuna. Empatia ar trebui sa fie de bun-simt. Ar trebui predata prin scoli, fie si o ora pe saptamana.
Simplu caz pur ipotetic din sfera tentativelor de empatizare, Dani, pe langa ce-ti spunea Hary mai sus, te-ai gandit ca daca intr-adevar a fost vorba de sinucidere, poate asta nu a denotat slabiciune in mod AUTOMAT? Poate, pur si simplu POATE, a avut ganduri suicidale de 20-30 de ani si le-a reprimat? Faptul ca a cedat in cele din urma, e slabiciune? Poate viata lui e (a fost) mai complexa, mai gri decat crezi, si nu alba – Oscar, bani, faima, sau neagra – droguri, alcoolism.
In orice caz, se pare ca nu comment scurt.
Comment lung.
Andru,
nu e comment scurt, nici lung, e rar. Din pacate…:))
De acord cu Andru! Dar nu ne putem compara toți cu Hary 🙂 Empatia e un lucru atât de rar în ziua de azi, mai rară decât iubirea sau respectul…
Andru, am mai scris intr-un comentariu mai sus. Nu i-am legat slabiciunea de modul in care a murit, ci de modul in care a trait. Pentru mine, alcoolicii si dependentii de droguri sunt oameni slabi.
O sa explic asta detaliat intr-un articol, in seara asta 🙂
@Dani Corban: esti un cretin care scrie despre doar in modul superficial si fara sa stie de fapt despre ce e vorba, care proiecteaza niste prejudecati personale pe o situatie despre care are putine informatii. Nu-s fan Robin Williams, dar ma deranjeaaz cand cineva isi da cu parerea fara sa stie despre ce e vorba. http://www.globalresearch.ca/the-suicide-of-robin-williams-why-we-need-a-grand-jury-inquest-to-investigate-it/5397645