Lista lungă a autoacuzării

De câteva zile am ajuns să mă uit doar la desene animate şi documentare cu animale. Am clacat, iar acum privesc în gol, cu saliva atârnând de colţul buzei. Şi îl aud înfundat, într-un ecou difuz, pe Scooby: „Dooby Doo?”. Îmi mai rostogolesc de câteva ori ochii pe tavan, mângâi telecomanda de parcă ar fi coapsa Afroditei şi schimb postul. Ce drăgălaşi sunt fluturaşii, leuţii, porcuşorii, viermişorii. Cum se hrănesc ei şi cum zboară, râmă, viermuiesc, fac pui, familii, dragoste. Parcă ar fi oameni…

Am ajuns aşa din cauza supradozei de lături informaţionale revărsate de pe net, de la posturile „de ştiri”, din ziare, de oriunde. Revărsate în valuri soioase şi împuţite ce mi-au violat ochii, gâtul, urechile, nările, mi-au inundat măruntaiele, vuind agresiv prin toate orificiile. Am făcut această scurtă descriere a stării de spirit în care mă aflam, pentru a reda corect tresărirea orgastică pe care am avut-o când am citit asta: „PROTEST al JURNALIŞTILOR împotriva practicilor DEGRADANTE din presă”.

„Băi, da. Aşa da. Bravo!” Îmi tot repetam în gând, chiar murmuram printre dinţii tremurânzi de satisfacţie. În sfârşit, cineva ia atitudine împotriva chiloţilor spălaţi în prime-time, împotriva vatei din nas, împotriva eroilor şi criminalilor botezaţi în cristelniţa rujatelor cu puţinătate cognitivă, împotriva giovanilor, biancelor, slavilor, muţilor, struţilor şi, în principiu, a tot ce mi-a prăjit sinapsele, damblagindu-mă în fotoliu, cu un zâmbet tâmp, pe Boomerang.

Mirajul oazei răcoroase din mijlocul dunelor fierbinţi m-a făcut să ignor majusculele din titlu, apanajul de drept al presei tabloid. Am crezut că poate au încercat să fie ironici, să deschidă protestul printr-o glumiţă. Mai ales că acţiunea de purificare a presei începe aşa:

“Subsemnaţii, ziarişti şi publiciști, ne declarăm solidari în dezideratul de a ne practica profesia cu maximă responsabilitate faţă de adevăr şi de interesul public, cu bună-credinţă şi în respectul deontologiei. Dincolo de convingerile politice şi ideologice diferite, considerăm că standardele jurnalistice, informarea corectă şi binele public trebuie apărate şi în jurul acestor valori trebuie să ne solidarizăm. De aceea, ne simţim obligaţi să luăm poziţie faţă de grava deteriorare a bunelor practici jurnalistice şi să protestăm public faţă de încălcarea acestora.”

Şi continuă aşa:

„Spunem răspicat că responsabili de cele mai grave derapaje sunt câţiva jurnalişti de la Trustul Intact, în special de la Antena 3.”

Aaaa, ok. M-aţi rătăcit degeaba printre dunele fierbinţi. Am jubilat din fiecare celulă deshidratată crezând că am găsit oaza. Când, de fapt, era doar găoaza.
Să blamezi un singur post tv, un singur trust, să ignori cocina lui Ghiţă şi alte spurcături media nu se numeşte demers jurnalistic. Este doar un atac mişelesc mascat printr-un strat subţire de fard ieftin. Cam aşa cum se machiază o curvă zgârcită.

Petiţia aferentă demersului a fost semnată de peste 500 de „jurnalişti”. Unii dintre ei au făcut carieră din muşcatul fundurilor anteniste, alţii sunt renumiţi pentru salturile spectaculoase dintr-o barcă-n alta, în funcţie de direcţia vântului. Iar restul, destul de mulţi, au vrut doar să îşi vadă numele pe o listă. Cum sună Sulălungă Pricopie – Gazeta de Pîrjol – JURNALIST? Păi eşti vedetă la cârciuma din sat după ce ţi-a apărut numele printre „jurnalişti”.

Nu vi se pare ironic? Sa faci un protest împotriva practicilor jurnalistice degradante tocmai printr-o asemenea practică?! E la fel ca şi cum ar veni un îmbuibat al sistemului comunist să condamne comunismul în Parlament.

Mă întorc la Scooby Doo. Şi îmi notez asta ca învăţătură de minte pentru eternitate: „Am crezut c-am găsit oaza şi de fapt era găoaza”