Pe vremuri eram un artist al multi-taskingului, împărțindu-mi atenția între 4-5 sarcini diferite fără mari probleme dar situația s-a schimbat dramatic în ultimul timp, mai ales de când a venit pe lume asta mică și mi-a prăjit în primele șase luni aproximativ cinci miliarde de neuroni.

Și uite așa am ajuns să mă forțez îngrozitor să pot urmări niște chestii elementare când lucrez, adică un meci de tenis, un documentar, un serial sau ce vorbește nevastă-mea. Na acuma cu primele nu e mare pericol, că nu se supără dacă le mai pierd firul din când în când dar la ultima e bai mare când se întâmplă.

De aia sunt deosebit de vigilent la cuvintele pline de înțelepciune ale nevestei, exact cum se întâmpla și ieri. Ba chiar mă oprisem din scris și participam la discuție cu toată forța mea intelectuală.După vreun sfert de oră formulez o concluzie fermă, finală și atât de socratică încât nu se mai punea problema vreunei continuări.

Exact pe asta m-am bazat și m-am întors la treabă. Chiar în momentul ăla fiică-mea a făcut nu știu ce giumbușluc și nevastă-mea nu mi-a auzit suprema frază de final așa că m-a întrebat ce am zis.

Cum pentru mine discuția era terminată și multitaskingul istorie, am ignorat-o cu succes crezând că bolborosește ceva cu aia mică. Și am continuat s-o ignor până s-a lipit de mine și mi-a țipat în ureche:

– Auzi da tu chiar nu m-asculți???

– Aaaa, poftim?

Și-a început tată să se tureze cum m-a întrebat de zece ori, cum eu o ignor, cum că de la o vreme dacă fac ceva sau mă uit la ceva parcă-s rupt de lume (pai na, dac-am învățat-o să jonglez cu cinșpe lucruri deodată normal că nici nu se vrea să audă că m-au părăsit super puterile… intenționat faci, lasă că știu eu).

A ținut-o așa pe puțin douăzeci de minute iar fiică-mea îi ținea isonu, ce-i drept un pic mai puțin articulat și pe un ton mai puțin isteric. Dintotdeauna m-a fascinat sistemul respirator feminin și ce evoluție a trebuit să susțină pentru a ajunge la ritmul ăla verbal fără ca gingașele făpturi să se sufoce.

Slavă Domnului se oprește.

– Deci, ce mi-ai zis?

– Ce să-ți zic?

– Ultimul lucru care l-ai zis mai devreme, că nu te-am auzit din cauza Ioanei. Deci?

– De unde să mai știu, n-am nici cea mai mică idee despre ce discutam darăminte la ce concluzie am ajuns.

– Vezi, dacă nu mă asculți niciodată?

…