De câteva zile am ajuns să mă uit doar la desene animate şi documentare cu animale. Am clacat, iar acum privesc în gol, cu saliva atârnând de colţul buzei. Şi îl aud înfundat, într-un ecou difuz, pe Scooby: „Dooby Doo?”. Îmi mai rostogolesc de câteva ori ochii pe tavan, mângâi telecomanda de parcă ar fi coapsa Afroditei şi schimb postul. Ce drăgălaşi sunt fluturaşii, leuţii, porcuşorii, viermişorii. Cum se hrănesc ei şi cum zboară, râmă, viermuiesc, fac pui, familii, dragoste. Parcă ar fi oameni…

Am ajuns aşa din cauza supradozei de lături informaţionale revărsate de pe net, de la posturile „de ştiri”, din ziare, de oriunde. Revărsate în valuri soioase şi împuţite ce mi-au violat ochii, gâtul, urechile, nările, mi-au inundat măruntaiele, vuind agresiv prin toate orificiile. Am făcut această scurtă descriere a stării de spirit în care mă aflam, pentru a reda corect tresărirea orgastică pe care am avut-o când am citit asta: „PROTEST al JURNALIŞTILOR împotriva practicilor DEGRADANTE din presă”.
Continue reading