-Pe veceu
Mă striga necuratul din mine
În spasme fioroase de amar topit.
Explozia mântuirii îmi clocotea în vine
În sfincter se ciocneau comete de granit.
Un val istoric se întinde
Din măruntaie fierte spre abis
Slobod cu sete dracul din mine
Vuiet de glorie – din iad spre paradis.
Dar încă te aud plutind
Vapor fantomă dintre lumi
Tot fumegând şi tot şoptind,
Cu limbi maligne mă împungi.
Transpir în lanţuri de putoare,
În patul meu de semizeu-
Tresar prin somn şi mi se pare
Că n-am tras apa la veceu.
Crede-mă, poezia asta are un farmec aparte când ești mort de beat,.
Nu,nu. Trebuie citita treaz. Este proFUNDa 😉
“in sfincter se ciocneau comete de granit”-ma duce cu gandul la o mica problema de tranzit,rezolvabila dealtfel cu 4 lingurite de tarate luate cu o cana de apa calduta,pe stomacul gol.dupa aia o cafea fara zahar.nu va mai fi nicio cometa ci doar un suvoi de lava de neoprit.
Am auzit poezia asta într-un bar în seara asta și am cautat-o să o pot reciti. Magnifică! Mereu vei fi în gândurile mele și în inima mea, dragule scriitor, când mă cac.