Aflăm că Elena Udrea nu este doar un roboţel programat să comită infracţiuni. Ea este vie şi îndrăgeşte persoane. Foarte frumos.
Dar mai există vreo persoană în lume care să o îndrăgească pe Elena Udrea? Prietenii s-au văzut în ultimele zile. La cât de iubăreţi şi servili erau anul trecut, acum se feresc de mâna ei întinsă mai ceva ca de a unui lepros.
Nu au fost prietenii ci răbdări de conjunctură. Tăiem relaţiile de amiciţie de pe lista posibililor îndrăgitori. Alte colaborări? Au mai fost: de shopping, de Bristol, de dosare, de măritiş.
În cazul lor, doamna Udrea a picat în păcatul regelui Midas. A vrut să transforme în aur tot ce atinge, dar a trădat-o alchimia. Au ieşit doar brăţări de oţel.
Şi atunci, cine o îndrăgeşte pe sirena amuţită? Familia poate. Care familie? Soţ, copii, fraţi, nepoţi, unchi, veri, veri de orice grad! Are cineva habar despre familia doamnei Udrea? Există undeva, oriunde, cineva care să o viziteze pe Udrea la închisoare din calitatea de “membru al familiei”?
Pare genul de persoană care, în lipsa notorietăţii (negative), nu ar fi raportată la poliţie, în caz de dispariţie. Genul de persoană care, în lipsa banilor (furaţi), s-ar odihni pe veci într-un locaş comun. Şi ar străbate singură ultimul drum, nici o bocitoare neştiind pe ce nume să o plângă.
Atunci când realizezi că eşti cel mai singur dintre pământeni, zâmbeşti spre “dragul” închipuit şi îi arăţi nasul. Eşti relaxat, pregătit pentru orice. În tot nimicul ce te-ngheaţă, ştii că greul deja a trecut.
“A vrut să transforme în aur tot ce atinge, dar a trădat-o alchimia. Au ieşit doar brăţări de oţel.”
:))) Genial
un articol mult mai bine scris decat ale C.T.P.-ului in perioada lui de maxima inspiratie.