Iubirea ardentă dintre angelica damă blondă şi ciupercă se apropie de final. Lapona vikingă a început deja să viziteze DNA-ul. Iar regele spongios cu dosar cripto se trezeşte din aburii viezurelui reavăn şi călduţ.
Cred că episodul ăsta a pus idilei capac:
Traian: Enigel, Enigel, ţi-am adus dulceaţă, iacă. Uite fragi, ţie dragi. Ia-i şi toarnă-i în puiacă.
Elena: Te-aş ****, rigă blând… Zorile încep să joace. Şi eşti umed şi plăpând. Teamă mi-e, te frângi curând.
Traian: La soare, **** se măreşte; La umbră, numai carnea creşte. Şi somn e carnea, se dezumflă, dar vânt şi umbră iar o umflă…
Elena: Rigă spân, de la sân mulţumesc dumitale. Eu mă duc să culeg fragii fragezi, mai la vale.
Asta e Corbanu autentic, nu cunosc pe nimeni mai decadent in gand si mai angelic in cuvant… :))