De cine mi-e mie dor

udrea1

Aflăm că Elena Udrea nu este doar un roboţel programat să comită infracţiuni. Ea este vie şi îndrăgeşte persoane. Foarte frumos.

Dar mai există vreo persoană în lume care să o îndrăgească pe Elena Udrea? Prietenii s-au văzut în ultimele zile. La cât de iubăreţi şi servili erau anul trecut, acum se feresc de mâna ei întinsă mai ceva ca de a unui lepros.

Nu au fost prietenii ci răbdări de conjunctură. Tăiem relaţiile de amiciţie de pe lista posibililor îndrăgitori. Alte colaborări? Au mai fost: de shopping, de Bristol, de dosare, de măritiş.

În cazul lor, doamna Udrea a picat în păcatul regelui Midas. A vrut să transforme în aur tot ce atinge, dar a trădat-o alchimia. Au ieşit doar brăţări de oţel.
Continue reading

Cântecul de găină

udreaAdică nevastă de cocoş. Fostă şugubeaţă călită în tupeu de Buzău; ridicată din sărăcia Pleşcoiului până pe biroul prezidenţial al Tricoiului.

Mama – taxatoare la societatea de transport public local, tatăl – şofer de autobuz. Ea, Elena, până de curând prima doamnă a ţării. Oricât de antipatic ar fi pentru unii cotcodăcitul doamnei Udrea (veşnic Udrea, niciodată Cocoş), trebuie să îi admirăm capacitatea de adaptare şi supravieţuire.

Ultimul cântec denotă încă o dată forţa copilandrei din Pleşcoi, care s-a visat călărindu-ne pe toţi. Ştie că e gata. Săptămâna viitoare va merge într-un turneu de acomodare în spatele zăbrelelor. Nu se mai pune problema unei cariere în politică. Iar atunci când va termina de achitat datoria civică, stafidită şi zaharisită, îşi va căuta odihna în anonimat.
Continue reading

Riga Crypto şi Lapona Enigel

riga criptoIubirea ardentă dintre angelica damă blondă şi ciupercă se apropie de final. Lapona vikingă a început deja să viziteze DNA-ul. Iar regele spongios cu dosar cripto se trezeşte din aburii viezurelui reavăn şi călduţ.

Cred că episodul ăsta a pus idilei capac:

Traian: Enigel, Enigel, ţi-am adus dulceaţă, iacă. Uite fragi, ţie dragi. Ia-i şi toarnă-i în puiacă.
Elena: Te-aş ****, rigă blând… Zorile încep să joace. Şi eşti umed şi plăpând. Teamă mi-e, te frângi curând.
Traian: La soare, **** se măreşte; La umbră, numai carnea creşte. Şi somn e carnea, se dezumflă, dar vânt şi umbră iar o umflă…
Elena: Rigă spân, de la sân mulţumesc dumitale. Eu mă duc să culeg fragii fragezi, mai la vale.