După ce vă obosește mintea de la atâta alergătură copilărească (după speranțe, după principii), luați time-out și hliziți-vă la lumea din jur. Orice efort colectiv alunecă natural în paradigma existențialității neaoșe: Pentru ce și pentru cine?
Dacă am scăpat de mirajul polilor de putere interni, dacă am scos capul din propria ogradă, suntem obligați să recunoaștem: Suntem nimeni în țara nimănui. Lumea noastră mică și rece nu interesează pe altcineva. Iar la nivel planetar, existența noastră este irelevantă; la fel ca legănatul unei frunze uscate, sub coroana stejarului secular.
Cum verificăm simplu mărturisirea de mai sus? Gândiți-vă că în România există o persoană egoistă, cinică, Continue reading
