Articol de Cristian Niculcea
***
Naturalul e atunci când te scuturi de frisoanele perturbărilor cotidiene. Te extragi din angrenajul cutiei de viteze și te odihnești pe ”liber”, în firescul pe care îl conștientizezi probabil ca pe o formă de antigravitație. Plutirea aceasta îți scoate în cale portrete de familie: distingi de la metri depărtare bufnița Datagroup-ului, așadar ai găsit adresa. Recunoști pe Hary și Claudiu, așezați la o masă împreună cu un domn, deci ”nu încă”.
Te îndrepți spre pupitru, identificându-l pe Dani fără marjă de eroare. Laolaltă cu jovialul Radu. Dani induce un sentiment deja-vu, e omul locului, oricare ar fi acel loc. Te înconjoară, te întâmpină ca oxigenul.
Ajungând la Hary și Claudiu, înțelegi însemnătatea devizei ”Siguranță și încredere”. Totul e natural, binefăcător. E ca și cum ai vorbi cu propriul tău eu. E liniște. Aerul mistic al lui Hary se preschimbă în prietenescul elementar. Că navighezi cu transoceanicul sau luntrea, atitudinea, siguranța comandantului, cârmaciului e cea care-ți dăruiește confortul călătoriei.
Claudiu și a sa aură de pace universală. Te simți învăluit de bunătate absolută (ce alăturare nepermisă!), necuantificabilă, legiferată divin.
Îl cunoști pe Andru, fermecat de a sa complexă dibăcie și extraordinară simplitate. Un cub Rubik cu fețe aranjate ori amestecate, în egală măsură orânduite în armonie.
Simona te orientează către adevăruri, către noi ramificații, perspective. Fluență, zero poticnișuri.
Când stai de vorbă cu Gabriel… Ei bine, dacă a fost curios cineva să-l întâlnească pe Einstein, să stea cu el la ”un pahar de vorbă”, are în Gabriel sentimentul echivalent. Mintea ta nu poate ține pasul, e ca atunci când urmărești dâra unui avion cu reacție.
Radu cel Frumos. Confortabil, odihnitor în preajma sa. Haios și debordant. Amabilitate și căldură. Mulțumesc pentru povești, Radu.
Ne-am adunat la masă în familie, noi și ceilalți buni apropiați, ca la un foc de tabără. Dialogul a scânteiat, împrăștiind licăre ce au țesut senzații aparte, înfrățiri sufletești. Dacă fiecare zi ar fi la fel, tot n-aș resimți oboseala drumului. Efectul energetic al soarelui radiant Datagroup.
Pentru mine muzica lui Springsteen împreună cu E Street Band oferă cele mai înalte vibrații. Mai jos, recitalul pianistic al lui Roy Bittan (de pe la minutul 5) e sinonim cu ceea ce am trăit laolaltă cu voi, printre voi.
PS: Terapia a fost terapie realmente. Îndeosebi cea cu etichetă portocalie 🙂
