Serenadă Datagroup

Articol de Cristian Niculcea  

***

Naturalul e atunci când te scuturi de frisoanele perturbărilor cotidiene. Te extragi din angrenajul cutiei de viteze și te odihnești pe ”liber”, în firescul pe care îl conștientizezi probabil ca pe o formă de antigravitație. Plutirea aceasta îți scoate în cale portrete de familie: distingi de la metri depărtare bufnița Datagroup-ului, așadar ai găsit adresa. Recunoști pe Hary și Claudiu, așezați la o masă împreună cu un domn, deci ”nu încă”.

Te îndrepți spre pupitru, identificându-l pe Dani fără marjă de eroare. Laolaltă cu jovialul Radu. Dani induce un sentiment deja-vu, e omul locului, oricare ar fi acel loc. Te înconjoară, te întâmpină ca oxigenul.
Continue reading

Şi oamenii depun icre

peşteSevechiek tocmai semna hotărârea de eradicare a planetei Quintus 072156 când Pacio dădu buzna în caverna sa hipertehnologizată cu un pătrat transparent în mână. Fălcile îi acoperiseră jumătate de faţă, până sub linia ochilor, făcându-i guşa să pară că nu a existat vreodată. Arăta aşa doar când nu vorbea pentru o lungă perioadă de timp. Pesemne că avusese treabă şi tot ce avea nevoie ca să comunice erau sprâncele galbene, stufoase, pe care le ţinea încruntate sau în formă de semilună.

Văzându-l, Sevechiek se demoraliză instant, încercând să intuiască ce fel de problemă avea Pacio să-i aştearnă pe covor de această dată. Era peştele în ale cărui aptitudini avea cea mai mare încredere, de aceea îl numise vicepreşedinte al CRIGIS (Centrul de Relaţii Intergalactice şi Interspaţiale), dar asta nu însemna decât că figura aceea împietrită de seriozitate urma să devină simbolul problemelor grave pentru orice peşte care lucra acolo. Cu toate astea, contextul îl forţa să afişeze de fiecare dată când îl vedea un zâmbet.
Continue reading

M-am întâlnit cu scriitorii Datagroup

_MG_0792Da, ne-am făcut cenaclu. Nu toată lumea a fost prezentă, vedeţi în poză doar câţiva dintre literații bucureşteni.
Acum am observat indicatorul “Să ardă fumătorii-n iad!” purtat de Cristina pe post de aură. Primul cenaclu Datagroup a coincis cu aplicarea legii antifumat.

Şi mă gândeam la stilul plastic în care ne place să facem autocritică: Alţii trimit rachete în spaţiu şi noi… Noi bem bere şi împuşcăm litere.
În anii ’60, omenirea învăţase deja trimisul rachetelor în spaţiu. Cel puţin pentru excursii în vecinătatea planetei şi aselenizări, cochetam cu ultimul nivel – desăvârșirea.

Tot în anii ’60, pământenii au făcut câteva filme excepţionale. Zilele trecute am revăzut The Birds – 1963, pictura lui Hitchcock care te lasă mut la fiecare vizionare. Un amănunt care a devenit strident acum, în contextul ultimelor evenimente (amănunt prezent în toate marile producţii cinematografice ale anilor ’60) – brodarea fumatului în filigran sideral.

The Birds nu este doar o capodoperă vizuală ci şi un monument ridicat fumatului. Când îşi umple prea-senzuala Tippi Hedren plămânii cu tutun, parcă se topeşte cerul în lacrimi de poftă şi admiraţie.
Continue reading