Construindu-l pe Dumnezeu

1. Arhitectura divinității

Construcția Dumnezeilor este poate singura constantă veritabilă a umanității. Indiferent de timp și spațiu, oriunde sau oricând ți-ai întoarce privirea spre o comunitate, o vei găsi cu privirea îndreptată spre dincolo de cer.

Nevoia asta ne-a urmărit permanent ca specie, pornind aproape ca o utilitate practică – cum să supraviețuiești fără o protecție supranaturală? și ajungînd la o necesitate spirituală – cum să trăiești fără să crezi?

Arhitectura divinității este la fel de fascinantă ca evoluție și pare să imite dezvoltarea umanismului în general, trecând de la proiectarea unor zei sângeroși, mulțumiți cu sacrificii și ritualuri teribile, la dumnezei hrăniți cu credință și coduri morale.

Ce poate să facă un individ căruia tiparul deja construit al Dumnezeului timpului său nu-i inspiră credință?

Poate să aleagă să nu creadă în nimic, expunându-se la întrebarea succubus la ce bun? cu prilejul oricărui moment de meditație asupa vieții, lucru ce îl va deprima constant sau îi va paraliza potențialul de realizare personal.

Poate să aleagă să nu creadă în nimic și apoi, pe măsură ce se apropie de finalul vieții, să viziteze una dintre arhitecturile divine disponibile și să se convingă de potrivirea bruscă cu ea. Credința, venită din teama că sfărșitul e chiar sfârșit și că din individualitate nu mai rămâne nimic, va fi tot timpul umbrită de dubiu, de nepotrivirea dintre eu și tiparul altora.

Poate să-și întoarcă privirea spre lucrurile mărunte, spre cercul intim și spre cu se află în contact direct, spre dorințe și vise practice, ignorând și alungând complet orice înclinație către gândul general, către viață ca fenomen sau lume ca spațiu de devenire. Așa acoperă golul doar la suprafață.

Lipsa de credință o resimți în același fel ca pe o anemie. Ceva lipsește din tine și te poate dărâma mai mult sau mai puțin, mai devreme sau mai târziu. Asta pentru că la fel cu modul în care genetica dictează fizicului uman ca individualitate, la fel dictează conștiinței o altfel de genetică, spirituală.

Cea din urmă își trage seva chiar din constanța construcției de divinitate cu care suntem obișnuiți ca specie. Dacă mentalul individual respinge arhitecturile divine pe care le are la îndemână și rămâne fără credință, contrazice o genetică spirituală milenară și deschide un conflict care-i răpește individului starea de liniște.

Cum se poate stinge un conflict atât de intim, dăunător și aparent nerezolvabil, dacă toate căile de mai sus nu fac decît să-l mascheze sau să-l acopere temporar?

Construindu-l pe Dumnezeu după o arhitectură proprie, urmând direcția cerută de genetica spirituală însă pe drumul tău.

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

55 Comments

  1. Noi, ateii (ma refer la mine si la tine), avem metode asemanatoare de a descoperi imaterialitatea. Eu mi l-am construit deja pe Dumnezeu dupa o arhitectura proprie. Pe care nu o inteleg in totalitate, deci nu as putea sa o explic.
    Dar ceva sigur am construit acolo si mişcă 🙂
    Daca mai gasim inca doi, trei ca noi, putem să punem bazele unei noi religii. Punem mana de la mana si construim prima biserică ateistă reformată. Nereformată există deja.

    Reply
    • Sensul clasic, cunoscut de toti. Adica nu cred in Dumnezeu ori echivalentul lui Dumnezeu gasit intr-o alta divinitate. “Dumnezeu meu”, construit dupa arhitectura mea, nu are legatura cu divinitatea. Nici macar entitate nu i-as putea spune. E ceva complex, care inglobeaza totul, dar intr-o alta forma. Mai intima, mai personalizata.

    • Nu e divinitate, nu e nici entitate. E ceva mai complex, mai intim.

      Ziceai tu ca nu știi despre ce e vorba…

    • Pai da, nu reusesc sa il localizez exact. Cum identifici tu lipsa credintei ca pe o anemie, eu identific prezenta “chestiei” ca pe o bizuinta alternativa, independenta de limitele mele umane. Un fel de backup existential abscons.
      E intim si complex, dar nu divinitate. Nici entitate.

    • Dani, asta e inceputul unei serii de articole de filosofeala. Filosofeala asta e logica si coerenta, as vrea daca cumva se starnesc discutii la articolele astea, ele sa spuna ceva, nu e o invitatie la cuvinte in cerc care nu spun nimic, astea le pastram pentru literaturi.

  2. “Dacă mentalul individual respinge arhitecturile divine pe care le are la îndemână și rămâne fără credință, contrazice o genetică spirituală milenară și deschide un conflict care-i răpește individului starea de liniște.”

    Foarte corect si mai ales frumos spus. Cam asta este problema omului modern. Din punct de vedere fizic, adica material omul a evoluat foarte mult, spiritual insa e cam suspendat, ceea ce-i creaza conflicte si dezechilibre la nivel mental.

    “Cum se poate stinge un conflict atât de intim, dăunător și aparent nerezolvabil, dacă toate căile de mai sus nu fac decît să-l mascheze sau să-l acopere temporar? Construindu-l pe Dumnezeu după o arhitectură proprie, urmând direcția cerută de genetica spirituală însă pe drumul tău.”

    Eu nu cred in acest drum.
    Problema principala este ca omul modern, infipt in lumea materiala, a pierdut legatura cu Dumnezeu. Omul nu se mai raporteaza la divinitate, ci din contra, incearca sa-si gaseasca un Dumnezeu personalizat, care sa se muleze pe propriile sale nevoi.

    Cu globalizarea actuala omul are si de unde alege. In supermarketul de religii si idei religioase, poate gasi tot ce-si doreste si este dispus sa creada. Exista enorm de multe culte religioase in lume, care au dat nastere si mai multor culte spirituale, adica la tot felul de amalgamuri si mixturi de idiologii mai mult sau mai putin religioase.
    Din punct de vedere al geneticii spirituale (cum numesti tu codul spiritual mostenit de milenii) traim vremuri grele, de tranzitie, de profunda decadenta spirituala.

    Eu am temerea ca se lucreaza deja la o noua “religie” mondiala, valabila pentru toti oamenii. O “religie” globala care este capabila sa unesca specia umana si sa o conduca spre noi culmi “spirituale”.
    Prevad aparitia unui nou messias, unui nou lider spiritual.

    Si tare am impresia ca acest nou messias va fi un “Dumnezeu” creat si produs de Google si/sau Facebook… :))

    Noul “Dumnezeu” poate fi de exemplu, superconstiinta intregii omeniri conectate la internet, o divinitate (o superconstiinta) creata (si manipulata) de Google si/sau Facebook, din imensa sursa de informatie personala, analizata si sintetizata de programe informatice inteligente.
    Acest “Dumnezeu” va stii totul despre noi, va putea veghea asupra fiecarui individ si ne va putea ghida “pe drumul cel bun si drept” in viata, in asa fel incat sa garanteze fericirea personala a fiecarui individ…

    Crestinii ar spune ca ne paste o noua era intunecata, de sclavagie spirituala, in care diavolul stapaneste lumea, preluand rolul lui Dumnezeu. Nici un suflet (constiinta personala, EU-ul) nu va mai putea “exista” dupa moartea fizica a trupului, pentru ca va fi de tot disparut sensul vietii.

    Reply
    • Eu nu văd respingerea religiile prezentului ca o consecință a îndreptării spre lucruri materiale, dorința de a avea mai mult nu ține de epocă.

      Cauza este însă șubrezeala cu care religiile, adică arhitecturile divine de care vorbeam, se prezintă raționalului într-un timp dominat de cercetarea și împingerea limitelor cunoașterii.

      Ca să realizezi o religie globală, adică ceea ce nu s-a reușit de milenii și încă duce la războaie și atrocități cumplite își trebuie nu numai un Mesia fabulos dar și un eveniment catastrofă care să oblige omenirea la acceptarea lui. De asta nu cred în ea fără o trecere printr-o epocă extrem de lungă în care umanitatea să reunțe la religiile construite pe ideea unui Dumnezeu Om.

    • Vlad,
      “Eu nu văd respingerea religiile prezentului ca o consecință a îndreptării spre lucruri materiale, dorința de a avea mai mult nu ține de epocă.”

      Corect, indreptarea spre lucruri materiale nu tine de epoca. Vezi decadenta spirituala din perioada Babylonului, Sodomei si Gomorei.

      “…arhitecturile divine de care vorbeam, se prezintă raționalului într-un timp dominat de cercetarea și împingerea limitelor cunoașterii.”

      Ce este rationalul, Vlad? Cercetarea stiintifica spui tu ca este rationala? In opinea mea este la fel de rationala ca credinta religioasa. Doar ca se bazeaza pe un alt framework de gandire. Pe un alt set de valori. Diferenta principala este ca in frameworkul de gandire stiintific, Dumnezeu nu poate exista. Pentru ca nu interactioneaza cu nimic si nu poate fi identificat, analizat, masurat. Frameworkul de gandire stiintific presupune, pleaca de la ideea si prezumtia, ca ceea ce nu poate fi perceput de oameni, nu este, nu poate exista.
      Religiile nu au aceasta limitare de logica.

      Frameworkul gandirii religioase, pleaca de la prezumtia ca lumea a fost creata de Dumnezeu (divinitate). In acest cadru de gandire, “Existenta” lui Dumnezeu nu este o presupunere ci o certitudine. Comparabila cu certitudinea din cadrul gandirii stiintifice, ca ceea ce nu poate fi perceput si masurat, nu exista.
      Plecand de la aceasta prezumtie, ca Dumnezeu este o certitudine, cadrul de gandire religios, devine foarte coerent, logic si rational.

      “Ca să realizezi o religie globală, adică ceea ce nu s-a reușit de milenii și încă duce la războaie și atrocități cumplite își trebuie nu numai un Mesia fabulos dar și un eveniment catastrofă care să oblige omenirea la acceptarea lui.”

      Povestea cu un nou messias, marca Google/Facebook, a fost o parabola, o trimitere la apocalipsa biblica, cum bine a observat Ciprian. Asemanarile sunt izbitoare…

  3. Fratilor,

    Oricat de scump e bmw lu dentistu cand te arde durerea de masea la el mergi sa iti rezolvi problema si nu la istoricul de Hary.
    Chiar daca azi nopate a comis-o cu doua infocate pe care le-a platit cu mia de euro, tot la el mergi. Sau la alt dentist. Nu la mallul de profesii.

    Cand iti faci casa nu ti-o faci cu mine ca am terminat managementul ci cu un constructor, chit ca ala are Ferrari si ca este un naspa ca om si desi sti ca in proprotie de 90% te fura la materiale si daca nu stai cu ochi pe el nu iti face buna fundatia, tot la el mergi.

    Pentru orice problema apelam la un specialist in domeniu.

    Numai la partea spirituala dorim noi insine sa creem propriul nostru Dumnezeu, care asa cum a zis Hary il facem ca sa ne adoarma constiunta si sa semene cu noi. Noi trebuie sa ajungem sa ne asemanam cu el.

    Asa de vechi sunt din pacate ideilie voatre – Vlad si Dani – si oameni foarte dotati (Arie cel mai celebru) au creeat religii (erezii numite de biserica) care a au avut mii si zeci de mii de adepti si care au disparut… Toti au vrut sa vina cu ceva in plus. Sa mai schimbe ceva, sa isi puna amprenta lor proprie (‘pride definitely my favorite sin’ replica celebra a lui Al Pacino din “pact cu diavolul”).

    Sunt ‘specialisti’ pe partea spirituala, sunt oameni care au tratat sute si mii de suflete si fac asta cu aceleasi ‘arme’ de mii de ani si au o bogatie infinta. Sunt printre noi. Ne pot conduce la Dumnezeu. Hai sa apelam la ei!!!

    Trebuie sa lasam putin nasul in jos pentru asta. Este dureros si rusinos in lumea in care traim, dar e foarte benefic si capeti putere autentica, nu felcareala si amalgane de idei.

    Hary daca nu ai citit apocalipsa, tu o descrii foarte bine. Spune ca antihrist va veni instant la toti deodata si se va prezenta ca ‘salvatorul’ lumnii. Lucrurile sunt al naibii de bine pregatite pentru acest lucru si le-ai intutit perfect, chiar daca ai si citit apocalipsa.

    Va imbratisez,

    Reply
  4. Ciprian, așa cum ți se pare ție flecăreală de 2 lei încercarea de a înțelege universul și posibilitatea unui divin după conceptele proprii așa mi se pare mie de stupidă și lipsită de sens aproape toată argumentația creștină.

    Nasul mai jos și abținerea de la afișarea unei siguranțe superioare e valabilă pentru ambele tabere. De fapt de asta mi-s și antipatici foarte mulți medici de suflet de care vorbești.

    Despre de ce nu pot să mă împac cu creștinismul în articolul viitor.

    Reply
  5. Eu voi face din start o diferențiere între religie şi credință. Religia e a oamemilor, plăsmuită de oameni în folosul unei mâini de oameni.

    Credința pe de altă parte e acel ceva pe care nu poate să-l numească Dani, deşi mintea lui l-a creat. Credința nu ține nici de creştinism, nici de Dumnezeu, nici de diversele Lui interpretări religioase.

    Dar credința este în acelaşi timp intimă. E o comuniune directă cu sufletul şi nu ştiu dacă faptul că o fluturăm atât de des nu dezgoleşte sufletul, lăsându-l fără protecție.

    Reply
    • religia si credinta merg mana in mana pentru adeptul uneia, spre exemplu un ortodox. Nu neapărat cu biserica sau administrarea religiei ci religia in sine.

      cei care fac diferenta sunt exact cei care nu se simt cu adevarat parte din religia respectivă.

    • Eu sunt din cei aflați între cele 2 lumi: pe de-o parte vin cu bagajul meu religios din copilărie când citeam des Biblia în diverse prezentări, vin cu toate Bibliile în diverse ediții pe care Bunicul meu se încăpățânează să mi le dea alături de vorbele “cel mai bun medic psiholog” (s-a-nfuriat cândva aşa de tare când a auzit că am fost la psiholog, încât mi-a dat două bucăți: una de buzunar şi una mare de aşezat să lucească în bibliotecă), vin cu lecturarea periodică a Noului Testament, vin cu amintirile cu străbunica mea alături de care m-am rugat în fiecare seară înainte de culcare, timp de 12 ani …
      Şi mai vin şi cu existența materială din zilele noastre, cu convingerea că e imposibil ca faptele să se fi petrecut aşa cum le descrie Geneza, cu tot ce-mi spune că Învierea nu are cum să se fi petrecut aşa cum e descrisă.

      Şi aici intervine credința. Cred în efectul faptelor bune, în energii pozitive, în a nu face rău. Mai cred că noi, oamenii am dat alte sensuri cuvintelor din Biblie şi deşi Învierea nu s-a petrecut în plan fizic, cu siguranță Învierea înseamnă mântuirea fiecăruia dintre noi.

  6. Hary, da și credința este rațională. Este o alegere conștientă până la urmă deși de multe ori este dictată de exterior și crescută de educație.

    Însă când vorbesc de epoca noastră ca efervescență a raționalului, vorbesc exact de foamea cu care se caută explicații despre orice – univers, atom, neuron, in care totul e supus testării și experimentelor și așa mai departe. Mă refer la construcția științifică ce se bazează tot timpul pe cantitatea demonstrabilă sau extras dintr-o altă cantitate demonstrabilă.

    Cantitate în sensul de concluzie, noțiune, lemă, orice produs la exercițiului științific.

    Ei, într-o lume care e orientată spre așa ceva, religiei cu al său veșnic crede și nu cerceta, există pentru că există, îi e greu să aibă aceeași forță de convingere ca pe timpul fulgerului trimis de Zeus.

    Nu are importanță la ce trimiteai cu google-ul, ideea rămâne. Pentru ca rasa noastră să se unească în spatele unei divinități noi, bune-rele, artificiale-reale, trebuie ca reprezentantul ei să fie incredibil de puternic și nici asta cred că nu ar ajunge, de unde și părerea ca o catastrofă gen potopul biblic ar trebui să existe drept catalizator al unirii cu noul Mesia/Antimesia.

    Reply
    • Vai Vlad, vai.
      “Religia cu al ei vesnic crede si nu cerceta” spui.
      Vezi.
      Si ne credem oameni de cultura, scriitori. Ce trist.

      Daca imi arati unde in biblie scrie asa ceva, mananc intrega carte in fata ta pe stomacul gol.

      Asa facem cu multe, le preluam din socitate, ca si clisee si le dam afara ca mari conceptii proprii si mari idei.

      NU SCRIE nici unde asa ceva in bilblie. Daca ai fi citit-o (lucru de bun simt pentru orice om, dar mai scriitor cum spui ca esti si vrei sa fii) ai afla ca Sf. Ap. Pavel spune: “cercetati toate si pastrati ce e bun. Toata imi sunt persmise, dar nu toata imi sunt de folos. Toate imi sunt permise, dar nu toate ma zidesc. Toate imi sunt permise dar nu ma voi lasa biruit de ceva.”

      Nu stiu de ce mai comentez la articolele voastre. Adica nu vreau sa va jignesc sau deranjez, dar … las-o asa.

    • Ciprian, oricat ai fi tu de pornit sa prezinti religia ca pe ceva fără pată, ea nu înseamnă numai biblia, numai niște exemple de preoți cu chemare, ci și liota de popi pacatoși, lacomi, administrația pir și simplu mafiotă a bisericii, cruciadele săngeroase și așa mai departe.

      Crede și nu cerceta, spre probabil indignarea unei persoane ca tine, a fost folosita drept argument în discuție de 2 teologi pana acum. Primul a fost la orele de religie din liceu.

      Nu mă poți face pe mine vinovat de percepția religiei așa cum vine ea de la reprezentanții ei cu autoritate.

      Cât despre biblie ca unitate de referință a culturii, permite-mi să nu fiu de acord. Este atât de prost scrisă încât niciodată nu am reușit s-o citesc atent. Pe langa ea, Summa Theologica este o desfătare chiar dacă din punct de vedere al raționamentelor e la fel de uimitoare ca o victorie într-o partidă de șah în care joci singur.

    • Ciprian,
      Acel “crede, si nu cerceta” are o poveste mai lunga si cu intelesuri diferite.

      Eu am dat explicatie sintagmei, “crede, si nu cerceta” folosita in teologia evului mediu, pentru a avertiza credinciosii de fundatura iluminismului sec. 17-18. Sintagma a fost prost inteleasa de iluministii perioadei, care au folosito impotriva credintei crestine. Lucru ce s-a pastrat pana astazi.

      In biblie exista ceva asemenator, o pilda a lui Solomon, care zice ceva de gen: “Increde-te în Domnul cu toata inima, si nu te bizui pe mintea (sau gandirea, intelepciunea) ta. Nu ma intreba versetul, nu tin minte asemenea detalii. Nici nu stiu daca am redat corect, dar cam asta este esenta.

    • Vlad,
      Ciprian nu incearca sa prezinte religia ca ceva fara pata, el doar iti reproseaza ca folosesti un clisheu ieftin, pentru a explica ce inseamna credinta crestina si ca acest lucru arata ca nu intelegi fenomenul, ceea te descalifica.

      Si are dreptate. Daca ai pretentia sa emiti pareri serioase in domeniu, trebuie sa fii mai pregatit. Thats all.

    • NU, Hary, Ciprian chiar asta face. La fiecare comentariu vine numai si numai cu un unghi de perfecțiune pozitivă despre religie, restul intrând la categoria – ăia nu sunt credincioși adevărați, nu există așa ceva, nu ai studiat destul și nu înțelegi.

      Spre deosebire de el, eu nu-mi dau cu părerea despre cum ar trebui să fie și în ce ar trebui să creadă un om sau cât de cult ar trebui să fie ca să înțeleagă de ce Dumnezeul biblic a omorât nou-născuți, deși este bunătatea supremă.

      Eu povestesc și voi povesti în seria asta de articole, dacă o să consider că merită efortul de a suporta niște clișee la fel de ieftine despre cultură sau religie, despre EXPERIENȚA PERSONALĂ CU RELIGIA ORTODOXĂ, incluzând frânturile din biblie pe care incultul de mine a reușit să le citească, cărțile despre religie, discuțiile și exemplul preoților cu care am venit în contact și de ce nu am cum să cred în existența unui Dumnezeu așa cum îl descrie biblia.

      Ba chiar consider intervenția lui Ciprian extrem de binevenită pentru că sunt convins că în momentul în care voi vorbi despre imensele IMENSELE contradicții și enormele găuri din cum construiește biblia Dumnezeul, va fi greu să folosească clișeul veșnic – nu trebuie să luăm biblia ad-litteram – decât acolo unde susține coerent imaginea despre Dumnezeu pe care o are biserica acum.

      PS. Motivul pentru care nu am venit cu niste argumente reale in comentarii ci am tratat partea asta a subiectul fara verva este ca imi trebuie un articol separat in care sa vorbesc despre șubrezimea arhitecturii ortodoxe.

    • Vlad,
      Dincolo de ce impresie iti lasa in mod obisnuit Ciprian aici pe blog, la ultimul sau comentariu ti-a dat putin peste bot, in sensul ca te-a prin in offsaid. Ceea ce m-a facut putin sa rad, pentru ca in mod normal, nu este genul lui de a reactiona. Vezi, despre asta este vorba pe reactii.ro.

      Eu il stiu pe Ciprian personal, este un bun si drag prieten. Eu nu percep atitudinea lui Ciprian ca fiind una de superioritate, pentru ca stiu ca nu priveste pe nimeni de sus, dimpotriva. Si aici pe blog nu vine sa faca pe desteptul si sa-si arate superioritatea, ci incearca sa emita o parere care prin natura ei, este din pacate greu de asimilat de catre cineva care nu este educat si antrenat sa gandeasca intr-un cadru religios.
      Asta nu inseamna ca interlocutorul este inferior intelectual, incult, sau necitit si necunoscator, ci doar ca nu poate iesi din cadrul sau de gandire diferit de cel religios.
      Cam aceeasi problema au si credinciosii practicanti, nici ei nu mai pot iesi din cadrul lor de gandire confesional si le este greu sa accepte un cadru de gandire ateist.

      Din acest motiv nici nu este posibila o comunicare rationala dintre un ateu si un credincios. Argumentele folosite de ateu sunt valabile doar in cadrul lui de gandire si la fel se intampla si cu argumentele credinciosului. Lumi diferite, ambele confesionale. Da, si ateismul este profund confesional.
      Una o exclude in mod vehement pe Dumnezeu, alta este construita in jurul lui Dumnezeu.

      Eu abia astept seria de articole despre experienta ta cu religia si credinta crestin ortodoxa.
      Sunt convins ca vei veni cu argumente solide, care vor convinge insa doar pe cei care sunt deja atei. Iti spun de pe acum, daca nu urmaresti ceva anume, cu acele articole, cum ar fi sa descoperi si alte perspective, daca vrei doar sa provoci discutii cu credinciosi, incercand sa-i faci din argumente, vei fi dezamagit…:))

  7. Vlad,
    “da și credința este rațională. Este o alegere conștientă până la urmă deși de multe ori este dictată de exterior și crescută de educație.”

    Fix la fel se intampla si in cazul gandirii in cadrul de gandire stiintific, de multe ori este dictata de exterior si educata.

    “… într-o lume care e orientată spre așa ceva, religiei cu al său veșnic crede și nu cerceta, există pentru că există, îi e greu să aibă aceeași forță de convingere ca pe timpul fulgerului trimis de Zeus.”

    Doua aspecte:
    1. Nu putem compara vremurile, pentru ca atunci omenirea s-a raportat la un alt cadru de gandire, mai degraba religios. Astazi, sistemul de invatamant prescolar si scolar, este construit intr-un cadru de gandire diferit, si anume stiintific. Daca educatia ta se bazeaza pe un sistem de valori specific, este greu sa accepti si sa asimilezi un alt sistem de valori (cadru de gandire). Asta nu inseamna ca este mai bun, si mai superior, ci altfel. Acesta este unul dintre motivele principale pentru care religiile pierd masiv teren in ziua de astazi. De aceea BOR se lupta din rasputeri sa reintroduca religia ca materie obligatorie in scoli.

    Acum invatam inca de mici, la scoala, la stiintele naturii, ca fulgerele sunt descarcari electrice si apar atunci cand e furtuna afara. Este o exlicatie pe care majoritatea o inghite si o accepta asa cum este.
    Cine doreste, poate sa cerceteze mai mult si sa afle cum se formeaza aceste fulgere. Cu cat mai mult cerceteaza, cu atat mai ciudat o sa i se para fenomenul, care in final, nu se lasa explicat dpdv stiintific nicicum.
    Cu cat suntem astazi mai aproape de adevar decat cei din antichitate care credeau ca fulgerele sunt trimise de Zeus? Ce sunt si cum se formeaza pana la urma fulgerele, Vlad? Tu stii?

    2. “Exista pentru ca exista” nu are treaba cu gandirea religioasa in sine. Ci este un mod superficial de asimilare a informatiei. Nu putem vesnic verifica orice ni se spune. Trebuie sa luam de buna, ce ne spun parintii si ce invatam la scoala. Din nou, este vorba despre educatie. Acelasi lucru se intampla si in cadrul stiintific. “Adevarurile” care ni se transmit se schimba intr-un ritm halucinant.

    “Crede si nu cerceta”, NU se refera la faptul ca trebuie sa te increzi in ce ti se spune, fara sa te convingi singur ca asa este. Deci nu spune sa nu-ti formezi o opinie personala, rationala despre lumea inconjuratoare. Ci este mai degraba un indemn, de a alege una dintre cele doua cadre de gandire, si anume pe cel religios, nu pe cel stiintific.

    La fel ca si in cazul cadrului de gandire stiintific, cel religios se bazeaza pe cautare si cercetare. Cautarea insa are un scop precis, are o tinta, o finalitate, adica Dumnezeu. Cercetarea nu are o finalitate daca orbecaiesti in intuneric, cautand aiurea in jur. Cele mai multe descoperiri stiintifice s-au facut cautand ceva anume, ceva specific, plecand de la o idee sau de la o ipoteza. Poti sa crezi in Dumnezeu cu adevarat, doar daca l-ai cautat si cercetat in prealabil si ce este mai important l-ai DESCOPERIT. Dumnezeu nu este un adevar pe care-l accepti pentru ca asa a zis Popa in biserica, si gata ai devenit credincios practicant. La fel cum nu poti fi un ateu convins, doar acceptand ideea ca Dumnezeu nu exista, pentru ca asa ai fost invatat la scoala sau au spus parintii tai.
    Dimpotriva, nu putem avea certitudini, daca nu avem convingeri, iar fara cercetare si cautare, nu este posibil sa le dobandim. Rezultatele difera, in functie de cadrul de gandire pe care-l folosim.

    In spirit crestin, acel “crede”, se refera la adevar, la convingere si certitudine, in timp ce “cerceta” se refera la activitatea care duce inevitabil la frustrari si resemnari de genul “ceea ce stiu sigur este ca nu stiu nimic”.

    In mod paradoxal, gandirea religioasa este despre credinte in sensul de certitudini, in timp ce cercetarea stiintifica se bazeaza mai degraba pe credinte (prezumtii), in sensul de probabilitati si posibilitati.
    Din acest motiv, cadrul de gandire stiintific este mult mai subred la baza, adica in temelie, decat cel religios.
    Adevarurile stiintifice se pot schimba radical intr-un interval de timp foarte scurt, pentru ca sunt date peste cap de noi descoperiri. Asta dovedeste lipsa unui fundament solid in cadrul de gandire stiintific. Gabriel Vacariu tocmai ce revolutioneaza cercetarea stiintifica oferind un nou cadrul de gandire, care demonteaza si zdruncina din temelii imaginea actuala despre lumea in care traim. Dar asta nu inseamna ca noul fundament va fi mai solid decat primul. Doar demonstreaza ca stiinta nu are un fundament stabil.
    Nu se intampla la fel in cadrele de gandire religioase.

    Ne vine mult mai greu dpdv intelectual si rational sa-l cercetam si sa-l descoperim pe Dumnezeu, decat sa acceptam ideea ca Dumnezeu nu exista. Asta se intampla pentru ca noi suntem educati si antrenati sa gandim in frameworkul stiintific si ne este nefiresc sa asimilam frameworkul religios.

    Este mult mai facil pentru mintea noastra despiritualizata (ateista), sa consumam probabilitati decat sa ne asumam certitudini.

    Pentru ca la prima vedere, primele ne ofera toate libertatile (societate de consum, liberalism), in timp ce celelalte doar ne ingradesc (dictatura spirituala).
    Crestinii practicanti insa, vad lucrurile fix invers. Libertatile superficiale din timpul vietii, ne ingradesc optiunile dupa moartea fizica. Pentru ca impiedica comuniunea noastra cu Dumnezeu.

    Reply
    • Asta spuneam si eu, ca nu putem compara vremurile și de asta religia are azi mari probleme.

      Subrezimea fundamentului științific așa cum o vezi tu este pentru mine tăria lui. Este pus la incercare constant și evoluția îi arată erorile pe care și le corectează. Niciodată nu va fi sigur pe el și asta îl face să fie un organism viu, care crește, se întărește.

      Fundamentul solid al religiei așa cum îl vezi tu este și marea lui problemă. A rămas neschimbat și a fost protejat așa de dogmele și puterea bisericească, deși e clar că a fost construit exact pentru vremurile simple de care vorbeam și nu poate sta în picioare decăt pentru unul care vrea cu tot dinadinsul să creadă în el, punând tot ce nu stă în picioare pe baza erorilor omenești de interpretare și înțelegere și acceptănd drept corect doar ce corespunde imaginii lui despre Dumnezeu.

    • “Subrezimea fundamentului științific așa cum o vezi tu este pentru mine tăria lui. Este pus la incercare constant și evoluția îi arată erorile pe care și le corectează. Niciodată nu va fi sigur pe el și asta îl face să fie un organism viu, care crește, se întărește.”

      La prima vedere da, insa un sistem subred, risca sa devina instabil. Procesele evolutive pe fundament instabil, sfarsesc in esec, dau in fundatura.
      Intr-un proces evolutiv, nesiguranta (echivalenta cu pesimismul) duce la erori grave, la stagnare si chiar regres. Ca sa se intareasca, sa se dezvolte, ca sa creasca, este nevoie de optimism, de siguranta, de incredere, care vine cu un fundament mai stabil.

      Sistemul religios se bazeaza pe un fundament solid, care din perspectiva lumii in care traim, in care guverneaza procesele evolutive, este extrem de rigid.
      Evolutia insa intr-un sistem de gandire religios, este perceputa ca ceva lumesc si pagan, pentru ca are sens doar intr-un cadru lumesc, adica intr-un spatiu-timp.
      In lumea adevarata, in rai, in imparatia lui Dumnezeu, nu exista limitarile timpului si spatiului. Prin urmare nu exista notiunea de evolutie…

  8. Crede și nu cerceta o fi pornit de la un păgân dar a ajuns în perioada de care vorbește Hary la imperativ folosit de biserică în relația cu masele.

    A rămas așa și pentru multe din zonele unde religia este pastrata la mare pret, fiind folosit destul de des în ele, inclusiv în Bucovina.

    Dar să nu vorbim despre asta că nu e în Biblie. Biserica se rezumă la Biblie?

    Reply
    • Biserica are probleme mari, din motive omenesti. Clerul este pe alocuri prost pregatit, sistemul e subred, corupt etc… o oglinda a societatii romanesti de astazi.
      Credinta ortodoxa insa este fundamentata pe biblie. Ce scrie in biblie, este cuvantul lui Dumnezeu. In Dumnezeu crezi, in sensul ca-ti daruiesti lui fiinta ta. Iti pui destinul in mainile lui. Ca sa poti sa o faci, trebuie mai intai sa-l descoperi, pentru asta trebuie sa cercetezi, sa studiezi dogmele, biblia…

      Ce nu poti face insa este sa intelegi natura lui Dumnezeu. Si mai este pe deasupra si un pacat capital. Acesta este si motivul pentru care omenirea a cazut in pacat. Pentru ca Adam a incercat sa fie ca Dumnezeu, ispitit fiind de diavol prin intermediul Evei. Nu-l poti cerceta pe Dumnezeu… Te poti cerceta pe tine, lumea in care traiesti, lucrurile care te inconjoara, poti cerceta existenta lui, in sensul sa-l cauti, pentru a-l gasi, dar nu poti sa-l cercetezi pe el. Pentru ca el nu este ceva definibil, masurabil, cercetabil pentru oameni.

      In evul mediu, si sunt convins ca si in zilele noastre, la asta s-a referit si refera sintagma, crede si nu cerceta. Nu poti crede in si cerceta cu metode stiintifice pe Dumnezeu, in acealsi timp. Asta faceau la vremea respectiva iluministii.

      Iluministii, in frunte cu Newton, Kant, Montesquieu si Rousseau au incercat sa explice natura divina, au incercat sa inteleaga care este natura lui Dumnezeu, punandu-l chiar sub semnul intrebarii, cel putin in forma in care era “marketat” de biserica crestina.

      Si asa si este. Credinta in Dumnezeu, este o stare de spirit fundamentata pe iubire, siguranta emotionala, ocrotire si apartenenta divina. Aceasta stare nu poate fi atinsa incercand sa descifrezi natura lui Dumnezeu.
      Crede si nu iti irosi timpul cu ceva ce te indeparteaza de credinta. Crede si nu cadea in pacat. Asta e ideea. Din punct de vedere al frameworkului religios, perfect valabil si logic.

  9. Hary, în afară de tine oricine ar vedea aroganță și jignire în replica lui Ciprian. Chiar și el e conștient că a jignit, lucru spus clar pe finalul comentariului. Așa că las-o jos că măcăie.

    Cat despre cadrul în care găndim, bineînțeles că ăla ortodox e de referință, corect și larg, al meu nu e pentru că… pentru că nimic.

    Eu nu context nici credința, nici pe Dumnezeu, eu contest construcția umană despre Dumnezeu. Ba chiar și pe ăsta o contesc intim, adică numai pentru ce văd eu la ea nu și ce ar trebui să vadă alții.

    Dacă aș ști că un singur ortodox se trezește ca urmare a articolelor mele nu le-aș mai scrie. Credința creștină este un lucru strălucit, a scos omenirea din mizerie, iar eu am fost crescut în spiritul ei și aș fi vrut să fiu parte din ea, nu pot însă să cred în construcția ei din cauza unor întrebări care nu-și găsesc răspuns.

    Poate o să-și găsească acum, deși mă îndoiesc profund. Pentru că văd aceeași atitudine pe care am întâlnit-o peste tot la medicii sufletelor de care vorbea Ciprian, plecarea din start de pe o poziție de critică și judecată și trecerea pe lângă subiectul discuției și ducerea ei ăn niște generalități banale și pline de clișee, folosite de pe vremea inchiziției.

    Reply
    • Ciprian probabil ca acum regreta profund ca s-a injosit comentand agresiv aici pe reactii.ro. Dar asta nu inseamna ca nu a avut dreptate…:))
      Nu este usor pentru el, in credinta lui, sa fie confruntat zilnic cu lucruri care-l provoaca, ispitesc. Mai exista rabufinri, pentru ca este si el om. Credinciosii practicanti sufera insa enorm, cand arata slabicuni de gen. Dar asta este drumul spinos pe care si l-a ales, in mod rational.

      Pentru un crestin ortodox practicant, nu poate exista decat un singur cadru de gandire valid, si asta este cel cresint ortodox. Credinta este confesionala, pentru ca lucreaza cu certitudini. Nu poti exista mai multe adevaruri. De aici apar conflicte cu orice alt cadru de gandire.
      La fel insa se intampla si cu cadrul de gandire stiintific, de orientare ateista.
      Si pentru adeptii acestui framework, nu poate exista Dumnezeu, prin urmare cadrul religios este tampit, invechit, arhaic, depasit etc…

      Sistemul de valori al societatii de consum este in contradictie cu cel crestin ortodox. In mod evident, societatea de consum este cea care domina si dicteaza directia in societatile dezvoltate dpdv economic. Religia a devenit un sistem invechit, exotic, pe cale de disparitie. Tu o vezi poate ca o evolutie.
      Eu ca un dezechilibru extrem de periculos pentru omenire.

    • Incerc sa nu regret ca am comentat Hary…

      Vlad, faptul ca nu ai reusit sa citesti biblia pana la capat nu inseamna ‘subrezimea arhitecturii ortodoxe’. As face inca o gluma, da nu stiu daca ti la ea. Goethe a zis ca atunci cand o carte se ciocneste de un cap si suna a gol, nu tot timpul e vina cartii.

      Vorbind serios, daca iau o carte de fizica de clasa a VIII-a am nevoie sa un profesor si nu doar eu, ci elevul de clasa a VIII-a.
      Tu pe ce scara esti la nivel duhovnicesc sa zic asa si vrei sa intelegi intreaga scriptura de unul singur si intreaga traditie? Ai cautat un profesor, doi, trei, zece in acest domeniu? Dupa cati ai abandonat cautarea, lupta?

      Eu nu apar relgia ca fiind fara pata. Eu sufar ca arareori am gasit oameni competenti agnostici cu care sa discut – fara patima – despre evolutionismi, creationism, undele idei din Biblie. Hary este unul din acestia (3) oameni care pana acum i-am cunoscut in viata mea. De obicei se vine cu simplisme, clisee, chestiuni puerile, etc. Si asta cu crede si nu cerceta este unul din acestea.

      Sincer nu am vrut sa te jignesc, si am zis ca nu spun mai multe fiindca nu vreau sa o fac in continuare ca as mai fi avut de spus… Poate cam am fost putin acid. Da daca
      ‘riposteaza’ un crestin este fanatic, daca tace e prost si bleg. Oricum nu e de calitate.

      Faptul ca un preot sau 100 de nus unde iti spune tie crede si nu cerceta, nu inseamna ca aia e dogma crestin-ortodoxa.

      Daca in inima ta simti ca ai cautat suficient aici, ok, dar cred ca e greu sa spunem ca am epuizat vreun domeniu, oricare ar fi, dar mai cel teologic si ca suntem experti in toate si ca le stim pe toate.

      Si vezi nu vorbim de fond: haide sa vorbim despre cuvintele Ap. Pavel pe care l-am citat ca fiind ale unui filosof si daca ti se par autentice si cu inteles. Despre asta ar trebuii sa vorbim ca sa ajungem la esenta.

      Cu drag,

  10. Ciprian, Biblia nu e greu de înțeles. E greu de urmărit nu din vreo dificultate intelectuală ci pentru că e scrisă așa cum e scrisă.

    Cei care o citesc nu o citesc pentru stil ci pentru conținut. La fel am citit-o și eu, undeva în generală. un exemplar cu foi subțiri ca cele de țigară și aparent interminabil, motiv pentru care, plictisit de atâtea personaje deloc importante în economia mesajului, săream-scanam-și iară săream.

    La aceeași vărstă citeam filosofie fără nicio problemă de înțelegere. Nu mă cunoști, preferi să mă bagi la categoria ignorant și cap sec, dar eu îți zic de pe acum, tot fără să te cunosc, că pe o bucată de text dată, fără referințe la ceva exterior, ci cu tot sensul acolo, nu ai să ma întreci niciodată la priceput. Și vorbesc de o discuție live.

    Reply
    • imi pare rau, Vlad, dar aici nu este vorba despre o competitie, cine este mai destpept, care mai prost. Arati o slabiciune, daca vrei sa te masori in sinteza informatiei cu Ciprian. Nu va puteti masura, sunteti diferiti. Cadre de gandire diferite. Cu un avantaj clar la Ciprian. cand vine vorba desre biblie. Din punctul meu de vedere.

      In schimb il poti bate lejer la descrieri, la formulat concluzii, la pus cap la cap cuvintele, in asa fel incat sa para mai inteligente…:)

    • Evident nu e vorba de o competiție, replica asta este de răspuns la presupunerile lui Ciprian despre greutatea înțelegerii bibliei. Ăsta este exact punctul meu forte, mult mai dezvoltat decăt alte abilități, să despic și să analizez rapid un text/carte.

      Singurele chestii care mi-au pus cât de cât probleme sunt genul de scrieri scoase de Umberto Eco de exemplu, care trimite într-o sută de mii de locuri, de care nu ai cu adevărat nevoie ca să poți urmări firul poveștii, dar pe care e indicat să le găsești pentru frumusețea tabloului construit.

      De fapt Biblia e atât de simplă încât cred că Ciprian face confuzie între a înțelege textul de acolo și a-l interpreta în așa fel încât să se ridice și să treacă peste simptomele unei simple cronici de evenimente, care e cu totul altă mâncare de pește.

    • Tocmai Vlad, biblia nu este o opera literara, nu este beletristica, nici carte filosofica sau stiintifica.

      Biblia este un indrumar pentru mantuirea sufletului, o culegere de texte care te ajuta sa-l intalnesti pe Dumnezeu. Ad literam.

      Ca sa intelegi biblia, nu e nevoie sa fii foarte inteligent, nici sa fii expert in sinteza informatiei, trebuie doar sa ai o anumita deschidere spre credinta.

      Daca iti doresti sa-l gasesti pe Dumnezeu, adica daca il cauti cu adevarat, il poti gasi citind si studiind biblia. Ideea este sa stii ce vrei, sa stii ce cauti, si sa iti doresti sa-l gasesti pe Dumnezeu. Biblia te ajuta.

      Am citit biblia la 14 ani, Vlad. Useless. Preferam Cioran. Sper ca am spus tot.

    • Știu exact ce spui, Hary, de asta m-a și distrat exemplul lui Ciprian cu cartea de fizică, exemplu ce ducea discuția pe tărâmul înțelegerii logice. Ori ca să înțelegi ce zice Biblia nu-ți trebuie cine știe ce neuroni, că accepți sau nu mesajul, Dumnezeul construit acolo, nu are nici asta legătura cu înțelegerea textului.

    • Vlad, nu stiu ce pisici interpretezi tu din ce zice Ciprian, dar eu nu inteleg ce se pare ca ai inteles tu, din ce zice el, sincer…:))

    • Si ca sa fiu sigur ca ai inteles ce am vrut sa zic.
      Reformulez. Nu este important ca citesti biblia, e important sa ai niste asteptari de la ea. Nu are rost sa o citesti, daca nu esti pregatit sa o intelegi.
      Poti sa o citesti si sa nu intelegi nimic, si poti sa o citesti si sa ai o revelatie. Depinde de tine, de starea ta de spirit, de nevoile si asteptarile tale.

      Asta vroia sa spuna Ciprian, nu ca esti prea prost sa intelegi ce scrie acolo. :))

    • Hary, nu știu ce vrea să zică Ciprian, dar pot să-ți spun sigur ce zice, negru pe alb: că mie îmi lipsește pregătirea sau inteligența necesară, sau că îmi lipsea atunci, pentru a înțelege Biblia.

      Că tu adaptezi ce scrie el la ce discurs ți-ar plăcea să aibă, cunoscându-l, asta e plăcerea ta :))))

    • Vlad, Ciprian vorbeste despre pregatirea necesara, nu despre inteligenta. Sunt filme diferite. Ca tu le amesteci, e problema ta. Asa cum am spus, trebuie sa ai deschiderea necesara sa citesti biblia, nu o poti face cand esti copil si citesti romane politiste.
      Pregatirea necesare se refera la disponibilitatea de a citi si a intelege biblia.
      Iar tu nu ai avuto, cand ai citit biblia, ceea ce se vede si in deschiderea seriei de articole. Ai folosit clishee ieftine. Asta s-a vazut de la o posta. Despre asta vorbea Ciprian, nu despre inteligenta sau abilitatea de a intelege texte.

    • btw, Vlad, ai vazut filmul “The story of my life”, paramount pictures, tocmai ce a fost la TV, pe postul Paramount?
      Am savurat povestea, o capodopera literara desavarsita, filmata fix pe placul meu. Cred ca as putea sa ma uit de 10 x la acest film fara sa ma plictisesc.

  11. Cât despre discutat în continuare, articolul ăsta a fost o simplă introducere, o pregătire a terenului.

    Șubrezimea construcției ortodoxe nu are nicio legătură cu felul în care am citit și mi-a plăcut mie biblia ci cu întrebările clare la care modul de găndire ortodox nu a reușit să-mi dea vreun răspuns.

    Poate nu am vorbit cu cine trebuie, poate nu am nimerit mâna aia de oameni cu care chiar ai ce discuta, poate… nu cred însă asta ci doar faptul că deși vrea să emane siguranță absolută atâta vreme cât se bazează pe un frame-work, cum îi zice Hary, construit tot de om și plin de contradicții nu va putea niciodată răspunde dubiilor unor sceptic iar orice transformare în credincios va veni doar ca o chemare interioară, nu ca rezultat al unui raționament care să înlăture logic orice îndoială asupra arhitecturii divine ortodoxe.

    Reply
    • Vlad, chiar te rog sa continui seria de articole. Stiu ca urmatorul va fi mai bun, mai documentat, mai bine formulat.
      Nu ai fi Vlad pe care-l cunosc eu, daca nu ar fi asa…:))
      Si mai stiu ca vom putea purta acele discutii, care aduc plus valoare. Pentru fiecare dintre noi.

    • Doar atat mai vreau sa zic, crestinismul nu e plin de contradictii. Sistemul, frameworkul este intact si logic. Din toate punctele de vedere. Abia astept sa-ti demonstrez acest lucru. Asta spre deosebire de sistemul, cadrul de gandire stiintific…:))

    • E bine formulat și ăsta, transmite exact ce trebuia să transmită o introducere. În comentarii nu s-a discutat pe ce transmite articolul (în afară de Dani și Tatiana) ci pe subiecte care urmează să fie atinse, Ciprian grăbindu-se, ca un medicament preventiv, să catalogheze gândirea drept învechită și degeaba, lucru la care sincer nu poți să răspunzi deosebit de elegant pentru că nu merită stilul ăsta de atitudine.

    • Jesus, Vlad. Da e bine formulat, mai bine decat am fi noi in stare sa o facem, poate doar Dani, dar si el e un fel de umbra a talentului tau… :))

      Alta era ideea, ai folosit clishee ieftine. Care nu te califica neaparat pentru disctutii in domeniu. Si Ciprian te-a taxat. Se intampla, mie mi s-a intamplat de nenumarate ori, e normal, e omenesc, e firesc sa gresesti. Fuck, tu nu gresesti niciodata, esti perfect, wtf…:))

  12. Ciprian, apreciez foarte mult ca te intereseaza sa comunici cu agnostici. Mullti credinciosi considera acest lucru pierdere de timp.
    Stiu ce greu este sa gasesti oameni potriviti pentru discutii, din cealalalta perspectiva. Si stiu cat de important este respectul (nu toleranta!) si mai ales pregatirea pentru a putea purta discutii atat de “interdisciplinare”.

    Si mie imi este foarte greu sa gasesc ortodoxi practicanti cu care sa pot purta discutii fara patima, despre credinta, biblie, dar si despre alte sisteme si cadre de gandire.

    Spre deosebire de tine insa, eu nu am certitudini de aparat. Eu sunt un om calator, un observator de profesie, imi este greu sa ma atasez de o credinta anume.

    Oarecum ma simt desprins de orice si totusi ancorat in tot ce ma inconjoara.

    Reply
  13. Băi, iar vorbiţi despre mine? Icişa chiar nu m-am mai băgat în seamă. Vlad mi-a explicat din start că e treabă serioasă, de oameni mari. Cu filozofeală, nu cu literaturi. Îmi văd de treaba mea.
    Iete-te la ei, cum caută gâlceavă..

    Reply
    • Da, eu m-am băgat timid, da’ cică nu-i voie nici cu clişee şi o trebuit să mă retrag. Trebe să fii în alte sfere 🙂 🙂 🙂

  14. Hary, nu te enerva, dă-mi și mie două exemple de clișeu ieftin din articol, ca să mă feresc spre viitor.

    Mi-e foame – nu e clișeu ieftin, exprimă o stare.

    Reply
  15. Vlad,
    Da, nu am fost eu foarte precis in formulare si am zis de articol, in loc sa fac referire la discutia in sine, pe tema data, care vine cu articolele.

    Ideea ramane insa, ai folosit un cliseu ieftin.
    credinta = exista pentru ca exista, crede si nu cerceta = cliseu ieftin

    Pentru ca exprima faptul ca credinta nu rezulta din cautare, analiza, evaloare, cercetare ci este o acceptare tampa a unor adevaruri date.
    Acesta este cel mai raspandit cliseu despre credinta si arata ca nu s-a inteles esenta ei. Aici te-a taxat Ciprian.

    Daca cumva nu ai vrut sa exprimi acest lucru, inseamna ca ai formulat gresit ideea. Asta am vrut sa spun eu, cand am zis ca data viitoare vei fi mai atent la detalii de gen.

    Spre deosebire de Ciprian, eu nu te-am taxat, dimpotriva, eu am incercat sa explic de unde provine acest “crede si nu cerceta” si ca defapt exprima corect esenta credintei, doar ca a fost gresit interpretat de anumiti iluministi si dat asa mai departe.

    As prefera sa inchidem in acest punct discutia asta cu cliseele, ca devine deja penibila. Mersi.

    Reply
    • ”Vlad, chiar te rog sa continui seria de articole. Stiu ca urmatorul va fi mai bun, mai documentat, mai bine formulat”

      ”E bine formulat și ăsta, transmite exact ce trebuia să transmită o introducere”

      Discuția de mai sus e clar despre articol, pe care-l consider bine formulat și lipsit de clișee.

      Despre comentarii nu am aceeasi parere, nici despre ale mele nici despre ale lui Ciprian și consider că este o legătură între nivelul lor și modul în care s-a pornit schimbul de replici, nu de către mine.

      Încearcă, te rog, să nu mai arunci cu ironii când poziția mea e cauzată de o exprimare lipsită de precizie. Eu răspund la ce scrii nu la ce-ai gândit când ai scris.

      Mulțumesc.

  16. Din cauza oamenilor nu credeți, dar tot pace nu veți avea și responsabili sunteți și voi pentru decizia care o luați, conștiința voastră Îl va mărturisi întruna pe cel care a făcut-o, pe Domnul Dumnezeu, chiar dacă voi nu-L recunoașteți, este cine să mărturisească pentru Domnul Dumnezeu

    Reply

Leave a Comment.