Construindu-l pe Dumnezeu

1. Arhitectura divinității

Construcția Dumnezeilor este poate singura constantă veritabilă a umanității. Indiferent de timp și spațiu, oriunde sau oricând ți-ai întoarce privirea spre o comunitate, o vei găsi cu privirea îndreptată spre dincolo de cer.

Nevoia asta ne-a urmărit permanent ca specie, pornind aproape ca o utilitate practică – cum să supraviețuiești fără o protecție supranaturală? și ajungînd la o necesitate spirituală – cum să trăiești fără să crezi?

Arhitectura divinității este la fel de fascinantă ca evoluție și pare să imite dezvoltarea umanismului în general, trecând de la proiectarea unor zei sângeroși, mulțumiți cu sacrificii și ritualuri teribile, la dumnezei hrăniți cu credință și coduri morale.

Ce poate să facă un individ căruia tiparul deja construit al Dumnezeului timpului său nu-i inspiră credință?

Poate să aleagă să nu creadă în nimic, expunându-se la întrebarea succubus la ce bun? cu prilejul oricărui moment de meditație asupa vieții, lucru ce îl va deprima constant sau îi va paraliza potențialul de realizare personal. Continue reading