Eyeborg. Unde-s sunetele, Unde-s culorile…

…unde-s toate?

harbissons-visualisation-005

Se pare că eyeborg-ul confirmă principiul cuantic al lui unde-s toate. Prin intermediul tehnologiei numită “Eyeborg”, se poate observa mai sus felul în care Neil Harbisson “vede” “Für Elise” a lui Beethoven, el fiind desemnat în 2012 primul cyborg-artist cu acte-n regulă al marii noastre planete supuse unui constant asalt tehnologic cu acte-n neregulă.

Dacă trecem peste faptul că felul în care Eyeborg-ul, ataşat deasupra frunţii sale, îl face să pară o insectă cu tunsoare castron, aşa cum el însuşi susţine deseori că se simte, ne vom putea concentra asupra minunăţiei în sine: acest dispozitiv permite transformarea în timp real a culorilor în unde de diverse frecvenţe, pentru ca mai apoi, acelaşi dispozitiv să convertească aceste unde direct în sunet. Traseul invers este şi el permis, rezultând transformarea unei piese muzicale într-un tablou de culori, precum s-a putut vedea mai sus, ceea ce demonstrează faptul că stadiul material al planetei este, într-adevar, “iluzoriu”.
Continue reading

Intră, frate! – aplicație de portbagaj

Am simțit nevoia aplicației Intră, frate în Praktiker, chiar zilele trecute. Mă uitam la un balansoar cu 3 locuri pentru un prieten și tot încercam să-mi dau seama dacă-mi intră cutia aia cât toate zilele în mașină.

Ia să fi avut o aplicație cu care să pozez cutia, să selectez modelul de mașină și să-mi spună dacă Intră, frate sau Unde vrei s-o bagi, nu știi că ai Matiz? ca să nu trebuiască să car 19 kile până la mașină și apoi să mă chinui să le găsesc poziția ideală pe bancheta din spate, de preferința una care să mă lase să închid ușile…

Evident, pe lângă dacă încape sau nu, să-mi calculeze și poziția în care o face și să mi-o deseneze frumos cu roșu în schița mașinii.

D’ale Mac-ului

1.  Mouse-ul nu se mai conectează. Când s-a întâmplat prima dată, i-am dat un reset și-a luat-o, apoi mi-a făcut figura din nou și din nou.

La o căutare pe net am găsit de toate, de la băgat hârtie în mouse ca să stea bateriile mai bine la șters contactele cu spirt, la update-uri la configurări complicate de bluetooth. Le-am încercat pe cele de bun simț, fără efect. Continue reading

Pay per view

Ieri a fost finala WImbledon, unul din evenimentele majore ale sportului mondial. Eu am vrut cu disperare să o văd, că nu mai știu când și dacă o să mai prindă Federer finala asta și să încerce să bată recordul de titluri acolo.

Trecem peste faptul că pe bătrânul Federer mi l-a tocat mărunt asasinul sârb și ne oprim asupra lucrului cu adevărat important – nu am putut să o văd. N-am digi, n-am RDS (deci n-am nici digi online) și orice alt stream am încercat (ba cu înregistrări dubioase sau cu pluginuri virusate) până la cel BBC (care a mers bine exact până în setul 2) nu m-am putut bucura de spectacol. Continue reading

Simfonia tăcerii

Sau, mai pe scurt, NINJA.

Mă gândeam eu, după ce m-am uitat de vreo 4 ori la clipulețul ăsta, ce reputație proastă are FB-ul. Că e folosit ca să freci menta la serviciu, că te umple de invidie când îl vezi pe ăla prin ce vacanță a fost, că-ți expune prostia în fața lumii, că e ceva pueril, nefolositor, un fel de bârfă de mahala online.

Pentru mine e o simplă unealtă și rezultatele ei depind în totalitate de cum o folosești. De exemplu dacă-ți populezi lista numai cu prieteni apropiați și oameni interesanți, FB-ul îți oferă două chestii totalmente faine. Continue reading

De ziua ta – aplicatie pentru cadouri

De ce nu face FB-ul ăsta și ceva constructiv? Uite, spre exemplu să ne facă viața mai ușoară când vine vorba de făcut cadouri.

Cu vreo lună înainte să-i vină ziua, omul își face frumos o listă de lucruri pe care le-ar dori și o bagă în aplicație. Tu, prieten din copilărie, care vrei să-i faci un cadou fără să-ți bați creierii ce are și ce nu are sau oare ce carte ar vrea să citească, intri frumos și vezi lista.

Te uiți pe ea, îți dai seama ce vrei să-i iei, apeși și rezervi cadoul. Din momentul ăla, cadoul respectiv e rezervat. Omul nu vede asta, că strică surpriza, dar restul prietenilor văd, ca să nu ia și ei aceeași chestie.

Dacă e ditamai Continue reading

Pirateria, salvarea unei generații

La noi internetul zboară. Zboară așa de sus că lasă în urmă bandwith-ul din țări mult mai bogate, mult mai civilizate, mult mai moțate decât a noastră.

Și nu numai asta zboară. Românul stăpânește IT-ul ca nimeni altul. Și nu vorbesc despre zecile de mii de tineri profesioniști în domeniu, singurii care primesc constant salarii decente în economia noastră, ci de românul de rând. Să bage un windows, sa scoată un torrent, să folosească un soft spart, să învețe rapid și intuitiv o aplicație care-i trebuie, sunt lucruri banale pentru extrem de mulți dintre noi.

Internetul, IT-ul în general, sunt unul dintre puține lucruri care au scos România din budă, care i-au făcut românului viața mai ușoară, mai frumoasă. Iar asta, fără să ne ascundem după deget, se datorează, tam-tam-taram, pirateriei.

Fără piraterie și fără goana după fișiere mai mari decât un text, o poză și-un mail, rețelele noastre de cartier, cele care au pornit internetul pe drumul de mare viteză de acum, ar fi rămas să numere netul în kilo.  Continue reading

Noul app – Clinica de Bere

Am lansat ieri in The Note Pub din Timisoara noua aplicatie a Clinicii de Bere.

App-ul iti spune unde poti savura/cumpara Terapia (localizare pe harta) si te notifica daca te afli intr-un loc (sau in apropiere) unde se gaseste sau serveste berea noastra.
De asemenea poti sa-ti comanzi tratamentul acasa, direct din aplicatie. Pentru cazul in care vrei sa ne citesti gandurile, am prevazut un buton care iti incarca articole de pe reactii.ro. Mai avem si o sectiune de jocuri (poate chiar cu premii), dar care va fi disponibila in curand…:) Continue reading

Cel mai sincer computer

Nici nu mă obișnuisem bine să-mi funcționeze Mac-ul perfect, fără reseturi întâmplătoare, că azi dimineață după ce i-am dat drumul, să pun ceva zgomot de fundal numai bun cât să scriu un articol genial pe reacții, a venit nenorocirea.

Aud un fel de zângănit înfundat, ca și cum ai încerca să bagi o cheie în gaură și nimerești tot timpul pe lângă, pentru că ai băut ca porcul și nu vezi gaura și pentru că îți tremură mâna de frica nevestei. Venea din măruntaiele hardului extern, adică exact măgăoaia unde-mi țin eu tot ce lucrez și pe care l-am luat tocmai pentru că e cică extrem de sigur pentru treaba asta. Continue reading

Miraculosul meu Mac si miraculosul lui sistem de operare

Pe scurt – iMac nou-nouț, super scula, super putere, 15-20 de restarturi pe zi, fără nicio legătură cu vreo aplicație sau cu modul de folosire, pe lung povestea aici.

Deși nou pe sistemul apple, pentru mine totul mirosea a sistem de operare care nu stăpânește bine componentele hardware și de fiecare dată când unul dintre ele nu mai are de lucru se panichează și în loc să aștepte, se restartează. Hardul extern toarce liniștit și tocmai i-am dat o comandă să rulez ceva de pe el, să-l aștept o miime de secundă până ia viteză? Nu, mai bine mă resetez. Stau câteva minute degeaba și adoarme vreo componentă, s-o aștept o clipă să se trezească? Nuuuu, mai bine bag un restart. Continue reading