“Te-aş minţi invocând alt pretext al ispitirii mele, în afară de instinctul primar, de pofta carnală, la fel de inocentă ca foamea ori setea. Te-aş minţi părând dispus la aşternerea mintală a viitorului, alături de tine. Nu ne văd măcar încălzindu-ne mâinile pe ceşti de cafea din acelaşi serviciu. Să discut acum alegoric despre bolul cu supa de prânz, ar însemna să îţi vexez vioiciunea spiritului. Din nou, te-aş minţi. Nu mai vreau, am minţit prea mult.
Asta nu înseamnă că sunt speriat sau înrădăcinat în comoditate pentru a păşi pe orice potecă pavată de imprevizibil. Dar va trebui să fie pavată. Nu mi-aş permite să îţi târăsc tălpile prin ţărână, doar de dragul plimbării. Sinceritatea mea poate fi lejer asemuită cu nimicnicia gândului. Te-aş ruga să nu o faci, dar m-am săturat să cerşesc rodul hazardului.
Continue reading











