Mă uitam la ea ca la o scoică rozacee, crudă, încă îmbibată de mirosul sălbatic al bălţii. Cu cât îmi apropiam ochii de intrare, poarta se ridica tot mai semeaţă, cărnoasă şi înmiresmată, precum buzele unei plante carnivore. Şi odată cu ea, îmi înflorea dorinţa exploratorului însetat. Pofta de a simţi, de a gusta, de a pătrunde. Iniţial, gentil, gâdilând firele cârlionţate cu vârful limbii. Şi apoi tot mai îndrăzneţ, mai adânc, mai pe nerăsuflate, gonind nebuneşte în juru-i, cu limba încordată şi ţanţoşă ca un vârf de lance.
Poarta zdruncinată în valuri de salivă şi sudoare a început să tremure şi, în mijlocu-i cleios, gaura cheii s-a dilatat într-un mic ochi de mlaştină clocotită. Am atins-o cu vârful degetului, am apăsat şi am simţit căldura umedă erupând din gaura tot mai tremurândă şi mai căscată.
Am continuat să împing, dintr-un automatism al instinctului primordial. Nu simţeam concupiscenţa, ci naturaleţea actului dirijat de un cântec hipnotic. Împingeam degetul tot mai adânc şi, mai apoi, întreaga mână, captivat de un sunet desfătător, asemenea celui produs de aerul eliberat dintr-un balon printr-o fantă minusculă.
Aveam ambele mâini introduse până aproape de umerii încordaţi şi lubrifiaţi în clăbuci de transpiraţie. Am despicat şi mai mult mijlocul cleios al porţii rozacee şi m-am lăsat înghiţit în mireasma dulceagă de lostriţă nărăvaşă. Mi-am introdus capul şi am pipăit cu vârful nasului pereţii scrijeliţi de paloşe rătăcite. Setea nebună îmi aspira corpul spre locuri adânci, de nimeni ştiute.
Şi am coborât în întunecimea peşterii, frecându-mi obrajii de stalactitele din mâzgă fierbinte. Am sărit peste ziduri de măruntaie, am escaladat coastele cu unghiile dizolvate de acidul bestiei dezlănţuite. Atunci tremuratul s-a transformat în convulsii demonice şi cântecul hipnotic a explodat într-un vuiet sinistru de război. În faţă vedeam lumina celui mai bine ascuns adevăr, sufletul femeii. Iar poarta rozacee se contracta în spasme şi spume, încercând să mă scuipe afară.
Acum ori niciodată! Printr-un ultim efort herculean mi-am încleştat mâinile pe cufărul scânteietor, suspendat în bezna peşterii prin două aripi de lumină lăptoasă, diafană. Trebuia să îl smulg din întuneric, să îl trag la piept, să îl sfărâm în braţe şi să-i aflu miezul.
Bestia nechează, pereţii încinge, şi poarta zvâcneşte topită în sânge. În valuri de furie în pântec mă-neacă. Eu strâng între palme credinţa. Şi cufărul crapă!
Buricu-i atinge la bestie lindicul. Văzut-am secretul şi bestia mă scuipă cu ură. Topiţi în durere şi sucuri de fiere, îmi curg ochii-n gură. Văzut-au Nimicul.
*Inspirat după o poveste adevărată pe care mi-a spus-o Alex Charlie noaptea trecută.
Dupa prima citire, eram convins ca Stevie Wonder a dezvirginat o iapa….:-))
Nu, nu. Este Stevie Wonder in calatoria spre sufletul femeii 🙂
Dani,
Mafrend, o fi Stevie Wonder orb, dar prost nu e…
Nu-i asa ca vrei sa aflii si ce am inteles la o a doua citire? :-))
Ma incearca asa o curiozitate, ce-i drept :))
La o a doua citire am inteles ca prietenul tau Alex Charlie a avut prima mare deceptie in dragoste…:-))
Alex e romantic incurabil, Nimicul din cufar a fost ideea mea. El si-a imaginat doar drumul pana acolo :p
Sunt situatii si momente in viata in care trebuie sa-ti bagi pla, ca de aia o ai…
Asta merge ca subtitlu la articol :)))
Cred ca sunt la a zecea citire. Si tot mai descopar ceva nou. Daca nici asta nu inseamna literatura de calitate…
Sexul este iluzia fericirii asa cum fericirea este iluzia vietii.
Poti intelege acest lucru, doar daca incetezi sa mai vezi pzda din lamaia de mai sus… :-)))
Hary, fericirea e oricum iluzorie, iar daca sexul iti ofera asta…go ahead..
Mai, Dani, nici nu stiu ce sa zic. Pe la jumatea textului eram sigura ca e vorba despre o iapa care fata… Dupa aia s-a ingrosat gluma cu bestia si semana a pasaj mitologic cu monstri ceva…Iar la faza finala cu nimicul, daca n-as sti mai bine, as crede ca esti misogin. Dar acum privind retrospectiv, imi dau seama ca trebuie sa fie cam ce-a vazut unul dintre pitici la versiunea pornache din Alba Ca Zapada :)))
Of, of, criticii mei 🙂
Nu am vazut versiunea din Alba ca Zapada de care zici tu..
Ah, mai Dani, cum sa n-o vezi? E cultura generala…Plus ca ai trait degeaba… Eu ca sa ma simt culta mai am de vazut versiunea pornache musical de la Alice in Wonderland. Eeeee? Zi si tu daca nu sunt astea cultura pura… Apropos de asta, m-am culturalizat dintr-un aricol din Vice cu un top al filmelor pornache cu scenariu, si sincer asta cu Alice care mai e si musical mi s-a parut a 8-a minune a lumii. Adica iti dai seama ca tare, sa organizezi auditii ptr actori de pornache cu abilitati muzicale… Ma intreb daca trebuiau sa faca dovada abilitatilor separat sau in acelasi timp :))))…
Olivia, ai niste preocupari interesante, pe care inca nu le-am studiat in detaliu. Cand faci rost de Alice, sa mi-l pui pe transfer.ro, te rog! 🙂
Foarte frumos ce si cum ai scris, dar nimic- ul de la sfarsit strica mult. Sunt fericita ca exista oameni ca alex, romantici incurabili … sa te mai inspiri din povestile lui de viata
Ce am scris mai sus nu putea avea alt sfarsit 🙂