In primul rand, va cer scuze pentru absenta diacriticelor. Stiu ca ati ajuns dependenti de acuratetea scrierilor mele, de virgule, caciulite si liniute, dar soarta noastra fuse cruda. Va scriu de pe un dispozitiv ce huleste diacriticele.

Cu chiu si mai ales cu vai, am reusit sa va transmit acest imperativ mesaj de bors (un fel de SOS moldoviniesc) de pe culmile pricopsitelor dealuri moldoviniesti.

In al doilea rand, as vrea sa le bat putin obrazul lucratorilor din pricopsitele birouri ale CFR-ului. Si prico…modestei gingase fapturi de sex slab ce m-a insotit. De obicei e fata buna, dar astazi a considerat o dovada de maxima inspiratie achizitionarea biletelor de tren cu 10 minute inainte de plecare.

Mergeam spre Taramul Urmasilor lui Stefan, adica spre gloata aia mare! Cea mai mare-ntre hotare. Daca pipernicitul Stefan a turnat peste 100 de plozi, va imaginati ce puire au facut urmasii lui? Evident ca nu am mai gasit locuri. Dar norocul nostru s-a numit Caile Ferate ROMANE. Cu accent pe laitmotivul „romane”. Termenul magic ce poate transforma orice utopie intr-un scenariu plauzibil. Bate de trei ori din opinci si pronunta „romane”. One way ticket to wonderland.

Ceferistii de serviciu au fost spontani si ne-au oferit bilete fara loc (adica in picioare) pe distanta Bucuresti-Bacau (adica CINCI ore). La ce pret? La acelasi pret cu biletele pe scaun, normal. Pentru ca cefere. 70 si ceva de lei pentru Bucuresti-Bacau IN PICIOARE!

Noroc cu gingasa faptura de sex feminin ce m-a insotit, care este o admiratoare si o practicanta a tehnicilor de relaxare, calmare, redescoperire spirituala si integrare in chintesenta absolutului. Un fel de ying si yang full option. S-a facut toata rosie de nervi si de frustrari, a facut botic de ratusca si, mai ales, a stiut exact cum sa gestioneze situatia; cum sa-si canalizeze energia intru solutionarea problemei: „Hai maaa, puuui! Ti-ai luat bere sa bei in tren?!”

Asemenea incarcatura emotionala pusa intr-o singura intrebare nu mi-am imaginat nici in cazul in care m-ar surprinde cineva urinand in Piata Sf. Petru. „Hai maaa, chiar pe bazilicaaa?!”
Da, fato! Sa stii ca de-aia stam noi ca catarii in picioare. Pentru ca mi-am luat doua doze de bere pentru drumul de cinci ore!

Astia mai putin integrati prin chintesente, recte grobianul de mine, am gasit solutii mai badaranesti, cum ar fi guduratul pe langa dom’soara controloare/nasa. Eh…testosteronul valcean pare-se un fel de must have pe plaiuri moldoviniesti.
„Poftiti, va rog! Luati loc. Poftiti in COMPARTIMENTUL MEU”

Si s-au deschis usile unui compartimen cu 6 locuri, incuiat pana atunci, numai si numai din marinimia unui gingas suflet de ceferista.
Deja iubesc urmasele lui Stefan. Maine va povestesc cum a fost la crasma 😉