Bucurii de la Armata Română

armataO veste bună de la MApN. 41 de generali şi contraamirali, adică aproape  jumătate din numărul total, au fost traşi pe dreapta. Le-a venit vârsta pensionării chiar mai devreme decât se aşteptau. Printre ei, şefii Forţelor Aeriene, Forţelor Navale şi Informaţiilor Militare. Modificările aduse Legii privind statutul cadrelor militare au scăzut vârsta de pensionare a generalilor între 56 şi 59 de ani, în funcţie de numărul de stele.

Faptul că Armata Română funcţionează la fel cu 90, 80 sau 40 de generali este o dovadă limpede a sistemului militar găunos. Posibilităţile Armatei Române nu necesită atât de multe posturi de comandă. Anomalia din urmă cu 10 ani, când la masa fiecărei unităţi uitate de lume se înghesuiau 2-3 generali a fost îndreptată în timp.

Mulţi prieteni m-au întrebat de-a lungul timpului de ce avem militari. De ce statul aruncă sume de bani pentru armată? Ce fac în fiecare zi de pace, adică în fiecare zi, toţi aceşti bugetari înstelaţi?

A fost greu să le dau un răspuns exact, să îi lămuresc în drum spre gura de metrou, între două beri, în lift ori în alte împrejurări alese de respectivii prieteni pentru a-mi arunca întrebarea. În principiu, militarii români sunt plătiţi pentru a se antrena. În realitate, 4 zile din 5 merg la aşa-zisa muncă, se aşază în birou sau pe băncuţă (în funcţie de funcţie) şi privesc corola de minuni a pereţilor timp de 8 ore. Cei mai iscusiţi dintre ei sunt periodic selectaţi pentru export (Afganistan şi Siria). În special pentru misiuni de menţinere a păcii.

Mai există o categorie, tot de calitate superioară, dar nu la fel de iscusită ca prima. Categoria de buni la toate, în caz de orice. Ăştia sunt păstraţi în ţară pentru dezastre naturale şi alte situaţii de forţă majoră pe care statul nu le poate rezolva fără ajutorul armatei. De exemplu, atunci când plouă mai mult. Sau când ninge trei zile la rând. Sau când ia foc o pădure ca anul trecut. Mai ţineţi minte, anul trecut, când au luat foc pădurile din Bucegi? Cine să intervină? Armata Română, bineînţeles. Cu un singur elicopter, bineînţeles. Pentru că restul erau defecte sau incapabile să urce la asemenea altitudine. Şi din acel unic elicopter s-au aruncat pungi cu apă peste foc. Pentru că altceva noi nu avem… Avem un elicopter, pungi de plastic, apă şi, slavă Domnului, cu 41 de generali mai puţin.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

Leave a Comment.