Hai să aruncăm o privire asupra modului de funcționare al agriculturii comuniste și cum s-ar traduce asta într-o economie reală, în sensul că e condusă de principiul cererii și ofertei.
Pământul fusese confiscat, prin urmare nu s-a plătit nimic pe el nici la început nici după aia. Cost zero.
Forța de muncă era formată din foștii proprietari, oameni fără potențial proletar, oameni fără arbore genealogic agreat, soldați, studenți, pioneri, deținuți. Cost minim – poate jumătate din salariul minim pe economie azi când era vorba de CAP-isti și zero pentru cei sezonierii ”voluntari”.
Tehnologia a stagnat la nivelul la care era când s-a implementat și s-a pus la punct sistemul, atât ca raport dintre munca la mână și munca mecanizată cât și ca evoluție zero al mijloacelor mecanice. Așa cum a rămas mașina națională pe loc un sfert de secol la fel au rămas și tractoarele, combinele, camioanele și metodele din agricultură.
Foarte puține elemente, prin simple întâmplări sau pentru că vreun apropiat al partidului a vrut o mică schimbare pentru bucățica lui, s-au mișcat cu puțin înainte. Asta s-a întâmplat din două motive mari și late – forța de muncă era extrem de ieftină și nu exista presiunea unui randament sporit al producției, neexistând mediu concurențial.
Furtul. Se fura și atunci dar mult mai puțin, nu pentru că nu s-ar fi putut lua mai mult ci pentru că nu aveai de ce. Nu exista un mecanism de valorificare a unor cantități mari pentru că nu era un sistem economic liber în care să se introducă furturile respective și nici la negru nu se putea vorbi de traficul cu cartofi de exemplu. Furtul se rezuma în procente covârșitoare la materialul pentru trocul normal al zilelor alea.
Ca să vedem care au fost efectele pe termen lung mai trebuie să introducem un element în ecuație. Construirea unor complexe industriale gigant și canalizarea modelului de succes, după cum era și normal în comunism, spre clasa muncitoare. CAP-istul, țăranul, erau elemente necesare dar inferioare ale societății, muncitorul la fabrică era erou național să nu mai vorbim de inginer.
Efecte:
Lipsa tehnologiei și a presiunii randament au dus la niște produse agricole excelente pentru consum. Soiuri nemodificate genetic, îngrășământ când și când, stropeli decente și așa mai departe. Cam ăsta a fost singurul aspect pozitiv.
Confiscarea pământului, stagnarea metodelor și a tehnologiei și orientarea tuturor generațiilor care au venit în timpul comuniștilor spre mediul urban a înghețat mediul rural în trecut. Ce nu se vede din tabăra nostalgicilor este că în alți 10-15-20 de ani nu ar mai fi avut cine să lucreze pământul, politica de scoatere a tinerilor din mediul rural și transformarea lor în exponenți ai clasei progresiste/industriale ar fi lăsat câmpul pustiu.
De ce consider atât de dezastruoasă intervenția asta a statului comunist, la urmei urmei pământul era muncit, recoltă era și de export și ce dacă în câțiva ani n-ar mai fi avut cine munci, poate au fi reprofilat închisorile politice sau ar fi mutat rapid o parte din populație înapoi doar au arătat că se poate pentru marile proiecte industriale? Din cauza efectelor pe care ea le-a avut după căderea comunismului, efecte la care ajungem imediat.
Agricultura de acum este obligată să scoată un produs competitiv care la vânzare să acopere cheltuielile și să facă profit. Din cauza asta o parte considerabilă din teritoriul agricol al României nu este muncit. Nostalgicii văd în asta un eșec capitalist nu un efect direct al comunismului, se înșeală amarnic și timpul o va demonstra dar până atunci încerc să explic.
În primul rând cât pământ credeți că ar rămâne nelucrat în mediul capitalist dacă investitorii ar beneficia de pământ pe gratis, de mână de lucru extrem de ieftină și nu ar plăti taxe? N-ar rămâne, că toată lumea ar putea face agricultură profitabilă așa. Nu este nici pe departe o dovadă a genialității comuniste ci dimpotrivă o dovadă că nu au știut ce să facă cu poziția în care aveau totul la dispoziție și au lăsat agricultura să stea pe loc.
Chiar și cu pământul plătit, cu forța de muncă care costa normal și cu impozit pe profit încă se poate face agricultură de succes. O demonstrează câțiva investitori care scot milioane și milioane și milioane din asta. Da, o mână de fericiți, îmbuibați de bani, nenorociți capitaliști, dar pământul nelucrat, de ce rămâne așa?
Hai să vă spun cum merge mediul rural într-un spațiu în care pământul nu este confiscat și nu se întâmplă fenomenele despre care am vorbit. Agricultorii sunt în permanentă concurență unii cu alții și cu cât transportul devine mai ușor cu atât arena în care se duce lupta asta e mai mare.
Ei sunt direct interesați de orice le-ar face munca mai ușoară și mai profitabilă, tehnologie, metodă, asociere, mod de a-și desface marfa și așa mai departe. Asta se întâmplă cursiv prin schimbări mici, prin evoluție tehnologică constantă și prin investiții treptate făcute în timp. Afacerea trece mai departe în familie la fel și știința pământului și mentalitatea de a face bani din el.
Agricultura noastră s-a trezit după revoluție cu oameni care primiseră pământul părinților înapoi dar care nu făcuseră vreodată agricultură sau își aminteau de când erau copii. Oameni care nu beneficiau de investiții de jumătate de secol în tehnologie și care ar fi trebuit să ia totul ei, de la zero. Mulți dintre ei care nici nu vroiau să audă de munca pământului, cea mai de jos posibilă în regimul comunist (se vede din salariul CAP-iștilor) sau care aveau copii care nu suportau ideea.
Cu alte cuvinte în România pământul a trecut în mâinile unor oameni care nu avea nici știința, nici cultura, nici tehnologia, nici banii necesari pentru a intra în circuitul prezent. De descurcat s-au descurcat puțini, ori cei care mai aveau legătură cu pământul ori cei care avuseseră norocul să vadă afară afaceri profitabile și aveau capitalul pentru a le reproduce la noi.
În mare parte însă pământul a ajuns exact la cei pe care comunismul a avut grijă să îi depărteze de agricultură, care nici măcar nu aveau înțelegerea noțiunii de asociere (am văzut că a durat aproape zece ani până când între micii proprietari a început să se dezvolte ideea de unire a forțelor) și care aveau zero, zero tehnologie la dispoziție.
Iar ăștia trebuiau să concureze cu afaceri cu tehnologia la zi, metodele la zi, cunoaștere a piețelor de desfacere și subvenționate de stat. Normal că nu au putut și normal că stă pământul degeaba, dar nu e un simptom al impotenței capitaliste ci al dezastrului comunist care a distrus o întreagă ramură a economiei și a ras de la noi din țară tradiția agricolă.
De revenit, o să ne revenim, dar durează. Partea proastă e ca agricultura României o să-și revină în mare parte fără români pentru că potențialul va fi valorificat tocmai de agricultorii străini, dezvoltați în capitalism care au tot ce le este necesar la dispoziție pe lângă ai noștri (nu mă refer la mogulii care s-au mișcat de la început ci la antreprenorul agricol obișnuit) care își pun speranțele în fonduri europene pentru că altceva, din spate nu au, a avut grijă măreața agricultură comunistă de asta.
Da, agricultura a fost la pământ după revoluție, încă e departe de potențialul maxim dar îl va atinge în maxim două decenii, însă toată vina pentru situația asta o are comunismul. Și nu, niciodată agricultura comunistă nu a scos vreo producție extraordinară, nici nu era nevoie, propaganda trebuia să funcționeze în schimb.
Am depășit planul! Cu ce mă, cu sapa?
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
Vlad, agricultura s-a distrus ptr ca dupa revolutie s-au distrus CAP-urile, oamenilor li s-a spus ca ce au facut comunistii a fost de rahat, s-au distrus si s-au furat instalatiile de irigatii, s-au furat inclusiv placile cu care erau pavate canalele de irigatii, combinele au fost facute praf ca frate nu erau ca alea de afara si erau uzate moral. Ti-am mai spus de chestia asta, cea mai rentabila asociatie de la noi, e o asociatie in care oamenii au lasat pamantul in continuare in asociatie dupa 89, s-au pastrat utilajele care erau, s-a lucrat pamantul, oamenii au avut profit, l-au reinvestit. Asociatia era condusa de inginerul agronom care o conducea si pe vremea lui raposatu. Ideea e ca oamenii au avut mai multa minte si au pastrat ce era deja, nu si-au batut joc. Nu stiu daca tu ai pamant, dar problema nu era ca noi nu mai stiam ce sa facem cu pamentul, ci ca odata, romanii se asociaza greu ca nu se pot pune de acord, nu toti vor sa inteleaga ca agricultura nu se poate face pe un hectar, multi sunt multumiti cu agricultura de subzistenta, si, cel mai rau, ca micii producatori nu au unde sa isi vanda produsele in profit. Singurii la care pot sa vanda sunt intermediarii, care le dau un pret care nu acopera nici pretul de productie dar care dupa aia revand cu profituri uriase. Iar statul ar putea sa rezolve situatia, infiintand zonal silozuri si piete de gros care sa preia productia dar prefera sa mentina mafia intermediarilor care cotizeaza in campanii la toate partidele si care sunt parteneri de afaceri viabili ptr politicieni.
Da, ai mai zis și al fel de superficial a rămas. Dacă articolul explică în detaliu de ce comunismul se face responsabil de ”romanii se asociaza greu ca nu se pot pune de acord, nu toti vor sa inteleaga ca agricultura nu se poate face pe un hectar, multi sunt multumiti cu agricultura de subzistenta, si, cel mai rau, ca micii producatori nu au unde sa isi vanda produsele in profit” și că asta înseamnă exact să nu știi ce să faci cu pământul și să nu ai un flux agricol format (producător-piață de desfacere)de ce nu ții să zici din nou că nu comunismul a fost de vină?
Presupun că e greu să te uiți în jur și să vezi cum s-au dezvoltat normal agricultura chiar unde nu erau condiții atât de excelente… da e mai ușor să-ți dai cu părerea fără să o faci.
Evident că era mai ușor să se refacă agricultura păstrând irigațiile, construcțiile și orice altceva deja făcut de comuniști, însă e chiar așa de greu de priceput ca dacă pământul ar fi rămas la oameni situația asta ar fi fost evitată și evoluția tehnologică și de metodă ar fi fost la nivel european?
Sau tu crezi că românul a fost învățat să facă agricultură de comuniști și a pornit de la zero, noroc că a avut cine să-i confiște terenul. La faza asta ești chiar lipsită de sens.
Așa că:
– vezi unde era agricultura înainte de comuniști, dacă era de-ajuns pentru nevoile țării și dacă se petrecea după metodele vremii
– vezi unde era agricultura în 89 și dacă se afla în același stadiu de dezvoltare ca țările cu care ne puteam compara înainte de comunism ca metode și producție medie
După asta n-ai decât să vii și să întinzi inepțiile cu nu comunismul se face responsabil ci că au renunțat românii la CAP-uri, de parcă nu ar fi evident că toată atitudinea asta greșită a românului față de agricultură nu ar fi venit exact de la confiscarea pământului, scoaterea unor generații întregi din agricultură și stagnarea completă a evoluției tehnice și de metodă și parcă nu aș fi explicat asta exact în articol.
Vezi câte fonduri europene capitaliste a trebuit să acceseze inginerul tău agronom și ce infuzie de tehnică a trebuit să facă și după aia spune ce agricultură făceau comuniștii.
Încă o chestie, tu știi că asociațiile de agricultori nu au fost inventate de comuniști, da? Și că dacă CAP-ul de care vorbești ar avea acum aceleași metode de cultură și același randament ca în vremea roșie ar da faliment într-un semestru? Ți-as recomanda o discuție cu inginerul ăla agronom să vedem cu ce rămâi.
PS – știi ce ar fi misto? Să-mi dai mie datele de localizat inginerul respectiv și să mă duc eu să discut cu el pe ideile din articol și apoi să postez unul nou.
cred ca singura belea mare a fost fortarea asocierii sub forma CAP-ului.
cand s-au vazut cu pamantul in mana, prima idee a fost “e al meu..de ce sa fiu eu prost sa vorbesc cu vecinu cu care oricum nu ma inteleg bine, futu-l in dinti sa-l fut”. restul nici nu mai conteaza
da, pentru că a lipsit perioada liberă în care proprietarii de pâmânt să înțeleagă lent că asocierea este necesară și că, dacă nu faci un produs premium, puțin-bun-scump, nu poți face agricultură profitabilă pe bucăți mici.
nu s-au născut alții mai deștepți ca românii ci au avut timp să evolueze paralel cu cererea unei piețe de desfacere libere – la noi comunismul a șters etapa asta de un și atitudinea de care vorbești și care se schimbă la fel cum s-a schimbat și pentru alte zone europene, doar că ia la fel de mult timp, numai că piața de desfacere e deja acolo și evoluția nu mai e simultană…
CAP-urile au distrus agricultura, nu “agricultura s-a distrus ptr ca dupa revolutie s-au distrus CAP-urile”. Ti-o spun din perspectiva unuia ai carui bunici au avut terenuri imense inainte de Revolutie si le-au muncit si sub CAP (ba, bunicul, liberal convins si arestat de cateva ori in prima faza, si-a facut si o orezarie si si-a organizat si propriii oameni, sub comunisti…pentru ca nu avea cine altcineva sa o faca).
Erau fix aceeasi oameni care munceau pamantul inainte de comunisti si in timpul lor. Diferenta e ca in timpul comunistilor, cei care nu miscau un deget au putut prospera fara probleme, acoperiti de ceilalti “membri ai CAP-ului”. Tot ei, dupa retrocedari, au fost cei care au refuzat afilierile in asociatii, lucru care s-a intamplat in toate statele civilizate. Tot ei s-au transformat in primii “precupeti”. Ei nu sunt un rezultat al caderii comunismului, ci un produs al lui.
Sistemul de “CAP” functioneaza in continuare afara, dar nu pe principiul “iti luam fortat pamantului si te aducem la acelasi nivel cu imbecilii comunei”. Odata traumatizat de genul asta de abordare, e mai greu sa explici cum merge treaba cu asociatiile, cu vanzatorii autorizati etc.
Exact. Cea mai grea lovitură dată de comunism agriculturii este schimbarea mentalității și perspectivei din care oamenii înțeleg pământul și modul de a-l folosi cu cap ( de asta vorbeam că terenurile s-au retrocedat spre oameni care nu mai știau ce să facă cu ele și puțini au fost în stare să treacă peste asta, cei cu cunoștințe reale – exemplu de inginer agronom pe care-si bazează Olivia prostiile – sau cei cu bani de investit și care văzuseră rapid modelul de afară).
krossfire,
O sa vina Olivia sa-ti spuna ca e si normal sa ai asa o parere, doar te tragi dintro familie de capitalisti profitori. :)))
Abia astept sa ne spuna ca imbecilii trantori si puturosi, au fost in realitate oameni buni la suflet, dar au fost subjugati de boierii capitalisti si ca meritau din plin o parte a profitului, si ca prin asta sistemul a facut dreptate sociala. :))))
Eu sunt deschis la dialog si dezbatere, doar ca in cazul asta chiar am avut contact mai direct cu subiectul (mai mult decat in articolul cu “IMI era mai bine pe-atunci” unde am si speculat mult).
N-am privit lucrurile asa pana acum, comunismul a avut partile lui bune (cate au fost) dar si rele, si una dintre cele mai nocive este probabil mentalitatea intiparita oamenilor, in cazul taranilor lipsa initiativei si a spiritului antreprenorial. In tarile dezvoltate sunt fermieri care intelg ideea de investiti, costuri si profit, e drept ca ei traiesc in mediul asta din tata in fiu si in plus statele vestice au subventii serioase pentru sustinerea agriculturii. Spre exemplu in SUA este subventionat masiv porumbul pentru ca este o materie de baza a industriei, se face orice din porumb de la furaje pentru animale, materie prima pentru industria alimentara, vei gasi compusi extrasi din porumb pana si in Coca Cola, you name it. Am un prieten pe care il cunosc din liceu si care obisnuieste sa spuna adesea ” daca aveam acum 10 ani mintea de acum…..” . Se aplica si la noi si nu doar in agricultura.
da, probabil că asta o să fie concluzia seriei de articole despre comunism, că impactul cel mai mare al comunismului și singurul care ține România pe loc acum este la nivel de atitudine și mentalitate.
Poftim, fa-ti de cap http://agrointel.ro/638/ultimul-cap-din-romania-plateste-tractoristii-cu-2000-de-euro-si-are-profit-un-milion/
”CAP-ul capitalist a devenit un exemplu de afacere de succes”
”cooperativa agricolă de producţie comunistă nu a fost închisă, ci s-a adaptat la capitalism”
”Povestea începe în 1987. Inginerul agronom Dimitrie Muscă a fost numit preşedinte şi inginer şef la CAP “Lumea Nouă” din Curtici. În 1989, reuşea deja o performanţă: cooperativa a trecut de la cinci milioane de lei pierdere la nouă milioane de lei profit”
”Cooperativa Agroindustrială funcţionează acum în sistem de holding”
”Anual, profitul se redistribuie pentru dezvoltare”, spune Muscă. Pentru lucrul pământului, Muscă mizează pe calitatea germană””Toate sunt nişte maşinării computerizate, au sute de cai putere şi sunt capabile să lucreze 300 de hectare zilnic”
”Maşinile au valoare mare. Oamenii care lucrează cu ele trebuie să fie responsabili. Trebuie să fii plătit corect ca să exploatezi corect utilajele”
Olivia, articolul la care faci referință urmează sută la sută, cuvânt cu cuvânt, analiza făcută de mine. O gândire capitalistă care datorită reputației unui om care știa ce face a transformat un CAP comunist perdant într-o afacere de succes după MODEL CAPITALIST (investiție masivă în tehnică, lanț de desfacere, metode de producție aduse la zi).
citez din articolul meu de data asta:
”Chiar și cu pământul plătit, cu forța de muncă care costa normal și cu impozit pe profit încă se poate face agricultură de succes”
”De descurcat s-au descurcat puțini, ori cei care mai aveau legătură cu pământul ori cei care avuseseră norocul să vadă afară afaceri profitabile și aveau capitalul pentru a le reproduce la noi.
În mare parte însă pământul a ajuns exact la cei pe care comunismul a avut grijă să îi depărteze de agricultură, care nici măcar nu aveau înțelegerea noțiunii de asociere ”
Cazul de care vorbești este un exemplu clar de afacere agricolă capitalistă care merge, afacere obținută prin schimbarea totală a mentalității și organizării de CAP comunist. Dacă tu ești în stare să aduci asta ca sprijin al ideilor tale și drept contra-argument articolului în care chiar despre asta vorbesc, mie îmi e clar că o dată ce o idee și-a făcut loc la tine acolo rămâne indiferent de cât de greșită e, tocmai pentru că se pare că-ți construiești un filtru care transformă magic albul în negru doar ca să îți poată apăra ideea respectivă.
PS. la fel și în articolul celălalt, eu îți explic în vreo 3 comentarii diferite că nu am nimic cu alegerile tale (ba subînțeles, ba subtil, ba chiar pe de-a dreptul, silabisit) tu sari în sus ca nu e treaba mea, nu am poziția să-ți judec sau să mă leg de alegerile tale de viață. Acum înțeleg oarecum, e vorba de filtrul respectiv, cine știe în ce s-o fi transformat realitatea comentariul meu sau al articolului despre agricultură la care m-ai trimis când a trecut prin sita aia.
Vlad,
eu interpretez putin altfel acel “fa-ti de cap…” dinaintea linkului. Mie imi arata ca Olivia anticipeaza ce urmeaza sa-i comentezi…:)))
Dar recunosc ca si eu m-am lovit de aceeasi senzatie in discutiile cu ea:
“…se pare că-ți construiești un filtru care transformă magic albul în negru doar ca să îți poată apăra ideea respectivă.”
insa tin sa mentionez ca orice om face asta. Constient sau inconstient. Si tu si eu. Oricine. Pentru ca asa functioneaza procesul de asimilare a informatiei.
Noi (oamenii) nu intelegem fix ce doreste sa ne transmita interlocutorul nostru, ci interpretam informatia receptionata raportand-o la gradul si nivelul nostru de intelegere.
Pe langa acest filtru rational mai exista si unul emotional.
Filtru care cerne informatia perceputa pe plan emotional, in functie de disponibilitatea si capacitatea individuului de a le asimila.
Hary a inteles. Eu sunt de stanga, voi de dreapt. Daca oamenii de dreapta si de stanga si-ar putea schimba parerea unii altora cu argumente am avea acum peste tot partide unice. Eu nu ma astept sa va conving, asa cum nici voi pe mine. Sunt ca discutiile dintre Victor V si Ghita Bizonul, care amandoi sunt brici, dar ireconciliabili, si fiecare e plin, dar plin de argumente coerente, de date si orice vrei tu. Astia doi erau comentatori la Nastase pe Blog, nu stiu daca mai sunt ca n-am mai intrat de mult, dar inainte chiar era cum zicea el si anume ca cititorii lui erau mai inteligenti decat scriitorii altora. Inainte sa zici ceva de Nastase, orice ai zice sper sa nu incerci sa-mi spui ca e prost si incult. Oricum, erau un exemplu clar de oameni foarte inteligenti cu argumente coerente care ajungeau constant la concluzii diferite. Exact asa si noi. Orice informatie imi dai, eu o s-o integrez in cele pe care le am deja, la fel si voi. Eu nu sustin partidele de stanga, pe care numai de stanga nu le consider, nici stanga europeana care complet inactiva si se lupta cu neonazistii din capetele lor in timp ce peste tot somajul e cat casa. Pur si simplu ideologia de stanga e mai aproape de ce cred si simt eu, asa cum ideologia de dreapta e mai aproape de voi. Iar legat de postul de la articolul alalalt, tonul tau era peiorativ orice ai zice, ca altfel nu-i catalogai pe toti cu care am fost vreodata ca “trompalai” care nu stiu ce inseamna exact dar suna peiorativ cum ziceam. Si trecand peste toate cele, puteai sa-mi explici prin filtrul tau masculin ce dracu’ inseamna cand un barbat se simte din senin sufocat de nevasta-sa cu care e de peste 10 ani si care se poarta cu el la fel dintotdeauna, ptr ca eu si ea interpretam foarte diferit acest fapt.
Olivia, eu nu am nimic cu orientarea, linia spre care ești tentată să înclini când vine vorba de doctrină și nici măcar feminismul tău exagerat am însă cu lipsa de logică și coerență în gândire.
Pot să discut, ba chiar e o plăcere să discut cu un om cu păreri diferite dar care poate purta o argumentație și poate înțelege o discuție – chiar dacă niciunul nu-și schimbă părerea schimbul de argumente este în sine o plăcere.
Când însă am în față pe cineva care schimbă (schimbă, Hary, nu interpretează diferit că sunt chestii clare) 1+1 e 2 pentru că doar așa poate trece pe lângă un argument la care nu are cum răspunde sau doar așa poate muta conversația pe un fir paralel, nici măcar nu se cheamă discuție.
Dacă pe lângă asta mai intervine și o negare incredibilă a realității – toate femeile pe care le cunosc reacționează rațional, din motive logice (lucru pe care eu nu l-aș putea spune nici despre bărbați care-s mult, mult mai logici) sau ia de aici exemplu de succes al CAP-ului și-mi da un articol capitalist până la sânge atunci chiar e enervant – pentru că nu numai că e ca și cum aș discuta singur eu dar mă uit și la cineva care discută singur după geam.
De asta nu mai am răbdare. Cât despre exemplul tău de cuplu, cum aș putea să-mi dau cu părerea? contrar părerii sfătuitorilor de serviciu oamenii nu-s niște simple mecanisme din 2-3 rotițe, sunt nuanțe minore care pot duce spre cauze total opuse față de indivizi cu același comportament. Nu îi cunosc pe respectivii, nu pot să-mi dau cu părerea și să am pretenția să fie și relevantă.
Dar dacă tot vrei pot să fabulez – omului i-a scăzut nivelul de testosteron și implicitele dorințe s-au cam dus pe nul (lucru pe care l-am mai văzut) și apropierile soției de care vorbești îl facă să se simtă obligat să presteze când el nu simte niciun impuls să o facă, de unde și lehamitea și respingerea pe care o afișează. Asta în cazul fericit în care nu consumă cele mai sus menționate cu alta.
Dacă asta e cauza testosteronul revine cu medicamentație sau gelozie. Părere dată în totală necunoștință a subiecților.
Vlad, nu reusim sa ne intelegem cu toata bunavointa. Ideea e ca un inginer agronom pus acolo de comunisti, care in mod uimitor nu e incompetent, pastreaza aceeasi forma de organizare, pastreaza mijloacele de productie, produce, vinde, scoate profit, reinvesteste profitul, dezvolta afacerea, scoate profit si mai mare, ajunge sa aiba cea mai profitabila asociatie din tara. Diferenta fata de restul tarii e data de faptul ca astia nu s-au apucat sa distruga tot, sa faramiteze suprafata, ca asa au aflat ei dupa revolutie ca tot ce e mostenit de la comunisti e de rahat. Fireste, la cresterea profitului si stabilirea directiilor in care s-au facut investitiile a contribuit competenta omului, dar ideea e ca pornind de la acelasi lucru asta a facut bici, altii au facut doar un rahat si ala praf. Deci probabil ca n-o fi doar greaua mostenire de vina ptr rahatul in care ne gasim. Si fireste ca a cumparat utilaje nemtesti, au trecut 25 de ani, te asteptai sa lucreze tot cu alea de la Semanatoarea? Sau mai producem noi ceva ca sa cumpere unele romanesti? Legat de logica mea deficitara, ma intreb cum oi fi supravietuit la mate-fizica si cum dracului ca din zecile de oameni cu care am discutat vreodata probleme economice, politice sau sociale esti primul om ever care imi zice ca-mi lipseste logica. Noi nu vedem la fel. Ca in problema lui ani cu banii de telescaun sau ce era. Tu ai vazut 40 de lei pierdere. Eu am vazut ca pierdere 20 + pierderea economiei de 20 pe care deja o facuse, iar prietena lui care n-a luat in considerare deloc economia a vazut doar 20 pierdere. Iar legat de cuplu, tot facand scenarii, cred ca mai degraba el e obosit de responsabilitati si restrangerea libertatii personale, lucruri pe care si le-a asumat in schimbul afectiunii ei, asa ca ii vine sa le respinga pe toate la pachet. Oricum, banuiesc ca isi evalueaza propria viata si o face pe cont propriu. D-aia mi se par mie cuplurile facute devreme riscante. Sper ca nu e cealalta varianta. Si scaderea nivelului de testosteron la 30 si ceva? Pe bune ai intalnit? Stiam eu ca exista motive temeinice ptr care prefer barbatii cu trasaturi foarte masculine, legate de productia de testosteron… By the way, ar putea sa ajute laptisorul de matca, ala are efect hormone-like ca testosteronul.
Olivia – nu a păstrat forma de organizare (asocierea respectiva e capitalista și e diferită în punctele esentiale de cap-ul comunist) și nu a păstrat mijloacele de producție – de asta ti-am zis ca asocierea nu e o chestie inventata de comunisti, ci confiscarea, sclavia capistilor pe propriul pamant si inghetarea tehnică sunt chestii care le apartin.
Vina, dupa cum atât de clar ti-a explicat si krossfire, pentru care oamenii nu mai vroiau sa audă de asocieri este exclusiv a comunistilor care i-a tratat ca pe niste gunoaie, agricultura in capitalism se face pe suprafete mari si asociatii, nu i-a invatat capitalismul pe oameni sa nu se asocieze ci i-a saturat comunismul de asociere cu forta.
”Si fireste ca au cumparat utilaje nemtesti au trecut 25 de ani” – ia vezi tu cam câți ani aveau modelele care se foloseau in 89 și după aia explică-mi mie cum e normal să evolueze tehnica în agricultură.
Nu spune nimeni că nu erau specialisti in comunism (însă faptul ca omul a intors situatia in doi ani de cand a venit desi probabil cap-ul ala mergea de vreo 15 in pierdere – lucru care atunci ar fi fost declarat drept super productie si plus – ar trebui sa-ti spun cam cum stateau lucrurile in general) ci ca productia nu era indreptata spre performanta si ca majoritatea muncitorilor nu erau motivati sa o faca bine.
Asta nu vrei tu sa vezi, niste oameni furați de comunisti, tratati ca niste gunoaie nu au mai vrut sa faca parte din asociatiile care pentru ei erau egalul mizeriei si hotiei in care fuseseră bagati cu forta, cu pusca, cu canalul. Da ii plangi pe aia dati afara din casele nationalizate, bravo , ma… de asta scrisesem un pasaj despre felul cum s-a dezvoltat atitudinea proprietarului de pamant liber fata de agricultura, proprietar care a inteles singur ce trebuie sa facă si care e rolul colaborarii cu alti proprietari – chestie pur capitalista, lucru care ne-ar fi scutit de mentalitatea asta de frica fata de asociere si de greutate in colaborare (sau tu chiar nu vezi ca un popor invatat sa se fereasca de frica turnatorilor si a securitatii nu isi revine din asta la un pocnet de degete și e gata sa functioneze normal?)
Mă rog sunt convins ca trec toate astea peste tine. Despre problema cu telescaunul ce sa mai zic… 20+20 nu face 40? atâta timp cât ca să ajungi din A in B te face sa scoti din buzunar cu 40 lei mai mult eu zic ca atata pierzi (cand e vorba de bani ca nu vorbim de confort, stare sufleteasca, timp si alte alea ci doar de bani) – e o problema simplă pe care cineva care a facut reala nu ar trebui sa o discute.
Cat despre cuplu, habar nu am, cum spuneam nu îi cunosc și nu pot să-mi dau cu părerea obiectiv fără informațiile necesare. Da, am prieteni pe care se vede lipsa de testosteron – nu știu cum e cu laptele de matcă că nu am făcut research pe temă de asta am și folosit termenul general de medicamentație. Și oboseala și stresul te fac mai puțin răbdător cu lucruri de care nu ai chef indiferent de ce gen ești. Și plictiseala și multe altele.
Vlad, Olivia,
care era faza cu telescaunul, banii si economia?
mi-e lene sa caut prin content.
povestise Dani la un moment dat într-un comentariu la nu mai situ ce articol despre o discuție între el și consoarta – plătise un bilet dus-intors cu telescaunul si ea a vrut sa ia alt bilet pentru intors ca sa nu mai astepte si s-au contrazis la suma pierdută (ea socotea diferenta dintre biletul al doilea si cat costa jumatate din primul bilet iar Dani, bărbat, îi spunea ca pierd exact pretul celui de-al doilea bilet că ala îl cumpără în plus…)
primul bilet era cumva la oferta, adica costa cat un bilet simplu, dar avea inclus si returul? ca altfel e prea banal cazul…:)))
Care era toata povestea de fapt? ca si contextul conteaza…
Dani exemplificase diferenta de logica intre sexe printr-o intâmplare simpla dar deosebit de edificatoare – el stie mai bine pe unde a comentat-o..
Hary, urcarea costa 40, coborarea 40 cumparate separat. Cumparate impreuna la oferta costau 60. Au urcat dar la coborare era coada lunga si s-au gandit ca mai bine coboara cu alta firma parca decat sa mai astepte. Dani a zis ok, dar pierdem 40 de lei pe care trebuiau sa-i scoata din buzunar. Ea a zis nu, pierdem doar 20, ca luate separat urcarea si coborarea costau 80 si dam in plus doar inca 20. Eu am incercat sa-i explic lui Vlad ca da, suma totala scoasa din buzunar era 40 dar daca iei ca nivel de referinta aia 80, ai doar 20 pierdere. Ca se pierdeau 20 si posibilitatea de a economisi inca 20. Eu n-as fi dat 40 in plus oricum, ca din buzunarul meu ptr mine tot pierdere e. Dar era vorba de perspectiva subiectiva. Si revenind la romanii cei nobili si civilizati pe care i-a stricat comunismul. Daca ai fi lucrat cu muuulti romani, ai fi vazut ca nu sunt in stare sa se hotarasca ptr mai mult de 2 minute dupa care se razgandesc. Ai fi vazut ca nu sunt in stare sa fie de acord legat de nimic. Ca vorbesti una cu ei iar in 5 minute fac altceva si iti spun ca nu e adevarat, ca tu nu le-ai zis. Inainte de comunism, romanii aveau un cult ptr pamant, mai repede si-ar fi pus la comun nevestele decat terenurile. Stii tu ca aveau asociatii? La romani, dintotdeauna, datul tepei e sport national.S-ar fi gandit doar cum sa fure de la celalalt. Daca nu le e frica de nimic sunt haotici. Din cauza asta descentralizarea merge unsa la nemti dar la romani ar duce la feude cu baroni locali sustinuti de partide. Nu suntem nici civilizati nici organizati. Cand s-a facut colectivizarea, o parte a familiei mele a scapat ptr ca erau in bune relatii cu politistul din sat care i-a anuntat sa fuga. Cand s-au intors nu mai era nimic, dar nimic din case. Nici macar peretii. Pe aia care au furat tot, tot comunistii i-au stricat? Stiu ca exact aia mai rasariti au suferit cand au venit comunistii dar ptr plebe a fost o binecuvantare. Plebea nu are si nu a avut niciodata idei proprii, modele sociale si alte asemenea. Iar dintre cei mai rasariti inainte de comunism, cei care erau la varf erau la fel de corupti ca si cei din ziua de azi. Carol al Doilea juca ceva carti cu Malaxa, care il lasa sa castige, in schimb i-a cerut sa-i bage concurenta la bulau. Iar Carol l-a bagat. Intr-o celula in care cica restul colegilor de celula erau gay. Misto, nu? Sau casa regala facea afaceri cu varul lu’ madam Lupescu pe care il platea de mai multe ori valoarea lucrarii, ca si azi, ca era varul cuiva care conta. Iar in timpul asta la bunica-meu in sat aia nu aveau cu ce sa se incalte iar cizmele de cauciuc au parut adevarata minune. Lumea dinainte de comunism nu era idilica decat pe calea Victoriei, n-a fost idilica nici in comunism, dar a fost mai buna ptr o majoritate de oameni simpli. Atat. Dar sa crezi ca romanii s-ar fi putut organiza ca nemtii mie mi se pare fantezie. Iar dupa, ce ma ataca e ca s-a distrus tot ce s-a facut atunci. Sau s-a privatizat pe nimic. Ca Sidexul. Sau Petromul.
Aha, acum mi-am amintit si eu povestea cu Dani si prietena.
Observ ca Olivia si-a adus aminte absolt tot, inclusiv contextul controversei, Vlad DOAR ceea ce el a considerat “esentialul” iar eu am uitat TOT…:)))
Analizand lucurile din perspectiva mea, concluzia este urmatoarea:
Amandoi erau indecisi in privinta intoarcerii. Nu erau sigri daca merita sa mai investeasca bani pentru intoarcere.
Prin urmare el a incercat sa vada daca ea ar fi dispusa sa piarda atatia bani.
Daca ea ar fi zis, da asta este, pierdem 40 de lei, dar nu mai stam la coada asta timpita in frig, el nu ar mai fi ezitat si ar fi scos banul din buzunar. Asta a fost expectanta lui, pe undeva nu a vrut sa ia decizia aceasta singur si a vrut binecuvantarea ei.
Ea insa, fiind la fel de nehotarata, incerca sa-i serveasca la Dani un argument palbabil, pentru a-l ajuta sa ia decizia. L-a simtit pe Dani ca nu era foarte sigur pe el in privinta investitiei mari si a incercat sa-l convinga ca nu e asa de grav, pentru ca daca nu ar fi fost reducerea, ar fi platit mai mult, prin urmare nu e asa de mare paguba…:)
Nu se pune problema ca ea nu stia ca pierderea reala este de 40 lei, problema ei a fost ca a incercat sa rezolve nehotararea lui Dani cautand argumente care sa sustina cauza.
Acesta este un caz tipic de comunicare intro relatie. Nu este vorba despre matematica diferita.
El, nesigur si nehotarat in privinta investiei, cautand binecuvantarea ei, ea la fel de nehotarata, dar preocupata sa-i explice de ce merita investitia. Ea isi dorea ca el sa ia o hotarare, Dani isi dorea ca ea sa o faca. Niciunul nu a vrut sa-si asume decizia.
Clasic:)))
da, da, să știi tu că nu era convinsă – de data asta ai aplicat logica unui vulpoi bătrân în arta manipulării interumane la jumătatea mai bună a lui Dani, care, sunt convins, nici prin cap nu i-a trecut toată schema de care spui :)))
Practic probabil ai dreptate, dar ideea e daca economiile posibile sunt considerate pierderi atunci cand nu le faci. Daca iei de la colt o cola cu 7 lei iar din supermarket cu 5, cand dai 7 consideri ca ai pierdut 2 lei sau ca ai dat cat face acolo? Cam asta era logica…Eu consider ca am pierdut 2, ptr ca-s zgarcita si ptr ca ma duc la supermarket pe jos. Daca m-as duce cu masina, costurile de benzina ar putea sa imi depaseasca economia deci e posibil sa ies chiar in pierdere. Vezi, parametri, parametri, daca ii iei pe toti in considerare cine stie la ce concluzie mai ajungem.
Olivia, vezi ca am reformulat, pentru ca nu eram multumit cu concluzia mea. Acum sunt. :)))
olivia, matematica este irelevanta in shopping.
Problema de fond este una psihologica, atunci cand vine vorba despre bani. In general, valoarea obiectelor, lucrurilor este subiectiva.
You got what you paid for.
Relevant la shopping este daca esti genul hotarat sau nehotarat.
Cand se intalnesc doi nehotarati in privinta unei investitii, nimeni nu vrea sa-si asume decizia si si-o paseaza unul altuia. De aici se nasc iritatii si conflicte inutile, mai ales daca mai intervine si elementul oboseala. Asta au facut cei doi.
Hary, asa e cand nu e nici un dominant clar intr-o relatie. Haos. Ce e drept, sa fii dominant e o corvoada. De aia nu-mi plac mie submisivii…
Nu trebuie sa extrapolam.
Si ce este mai important: noi aici vorbim despre interpretarea pe care am dato eu povestii. Nu am fost acolo, prin urmare nu pot sa pretind ca asa a fost. Ei doi stiu cel mai bine.
Ce am incercat eu defapt sa transmit este ca atunci cand se discuta contradictoriu despre bani, nu este vorba niciodata despre matematica ci despre decizii sau lipsa lor.
E o chestie generala. Nu ma refer la ei. Dar cred ca in orice cuplu ar trebui ca unele domenii sa fie asumate de unul din parteneri care sa ia deciziile. De exemplu de obicei ea hotaraste pe domeniul casa-gospodarie. Un domeniu neasumat creaza genul de situatii in care nimeni nu vrea sa-si asume decizia. Iar un partener dominant e util in toate domeniile pe care nu si le-a asumat celalalt. Mie personal nu-mi place sa-mi asum decat chestiile in care am deja o opinie formata. In rest sa si le asume cine doreste. Sa trebuiasca sa documentez fiecare decizie ar fi prea obositor.