Episodul pilot arată destul potențial și că bugetul serialului nu e deloc de neglijat. Plin cu actori pe care i-am tot văzut prin alte serii, ritm alert, personaje interesante, ni se servesc niște băieți buni și niște băieți răi din prima, la fel și un element de șoc… da, e destul de alert primul episod.
Povestea nu e originală dar de unde să te tot aștepți la chestii originale când s-au făcut până acum miliarde de fețe posibile ale viitorului? De data asta e vorba de o nava spațială pe sistemul arcă, ultima speranță a rasei umane care trimite 100 de delicvenți, toți tineri-tinerei pe o planetă (Pământ?) despre care nu știe dacă e potrivită pentru specie sau nu.
Din câte am văzut, mă gândesc că The 100 o să fie despre lupta pentru o nouă lume, lupta pentru o nouă societate și ierarhia din ea, lupta pentru supraviețuire, lupta politică și așa mai departe. Tot felul de lupte deci. Am să-l urmăresc să văd cum se dezvoltă, începutul nu a avut nimic excepțional ci doar o construcție a scenei dar bine realizată.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
Vlad, de cand va citesc eu pe Reactii, ai prezentat cred ca cel putin vreo 10 episoade pilot de seriale noi-aparute.
O intrebare: continui dupa aceea sa te uiti la fiecare in parte? De unde atata timp liber :D? Cand mai ai timp de scris si fotografiat? :)))
:))) nu mă uit chiar la toate dar trebuie să recunosc că pe majoritatea le urmăresc, ba chiar sunt în căutare de seriale lungi cu sezoane multe pe care nu le-am văzut până acum (și lista e scurtă de tot :))) ).
Explicația e simplă, serialele fac parte din procesul meu creativ. Numai dacă se întâmplă să fiu prea obosit, să am vreun blocaj ceva sau să fiu într-o dispoziție de totală lipsă de chef simt nevoia să mă izolez și să scriu în liniște – în mod normal scriu în gălăgie, în timp ce pe fundal rulează seriale (când merge ușor) documentare despre natură (când merge mai greu) sau filme (când nu scriu ci gândesc următoarele secvențe).
De asta numărul de seriale pe care le urmăresc constant se ridică în medie la 25-30… asta în ce privește scrisul.
Fotografia, filmatul însă exclude total o altă preocupare (eventual merge să citești în așteptarea luminii…).
Pentru proiectul următor însă simt că va fi nevoie și de liniște și de izolare (lucru cam greu cu un copil în casă) și de stat mult pe teren…
PS. a și la mine ziua utilă e foarte lungă, începe de la 14 ore și se duce pana la 18-20 când e cazul, în calupuri de câte 2-3 săptămâni…
Eu unul nu aș putea scrie cu un serial – film – emisiune în fundal. Pur și simplu mă distrage și, a doua zi când recitesc ce am scris în ziua precedentă, constat că a ieșit un caca-maca, ceea ce e extrem de frustrant.
Dacă ai știi cât m-am câcâit să mă uit la toate cele patru sezoane din Game of Thrones de când am început cartea… Vai și amar. :)))
Oricum, eu când scriu ascult muzică sau sunete naturale, de meditație, de aceea recomand cu căldură următorul site: http://www.mynoise.net.
Găsești acolo orice; de la sunetul valurilor lovindu-se de țărm, sunetul vântului amestecat cu sursurul timid al picăturilor de ploaie învăluind văzduhul, sunetul meditativ al neantului din univers, până la scârbosul – după părerea mea – sunet din uterul unei gravide. :)))
Fiecare cum s-a învățat, eu în facultate învățam doar în bar cu gălăgie și muzică la maxim – stăteam până dimineață și mergeam direct la examen. Iar învățatul era pe bune, nu mă duceam la un examen dacă pentru mine nu știam de minim 7 orice subiect posibil.
Preferința asta nu era o fandoseală ci avea legătură directă cu starea de disconfort total și senzație de voma ce apărea când încercam să învăț în liniște (am fost odată solidar și am mers în grup la sala de lectură și în vreo 2 ore eram scârbit total :))) ).
La fel pățesc și acum când îmi dau o singură treabă la care să mă concentrez și treaba aia e percepută ca o muncă. Pe finalul Cameleonului, când depășisem deja cât îmi alocasem și mă chinuiam să-l cizelez ziceai că beau ulei de motor non stop – așa mă simțeam și așa dispoziție aveam.
Și nu că nu aș avea randament mai bun în liniște deplină și concentrare dar senzația care vine imediat e ucigașă. Acum încă îmi revin de la renunțarea la un alt tabiet legat de munci intelectuale – băutul de Cola, corpul meu se pare că nu mai poate arde atâta zahăr și îl depozitează, așa că am renunțat. Randamentul s-a dus imediat cu vreo 30% în jos…
Cât despre muzică de genul ăla am să încerc pot să pun pariu că în maxim 30 de minute mă doare capul de nervi :)))
Vlad, de curiozitate, să văd ce forță și randament de muncă ai tu :), sper să nu te deranjeze întrebările.
Câte cuvinte are Cameleonul și în cât timp l-ai scris?
P.S: pe site-ul ăla găsești și sunete ambientale de trafic, biserică catolică sau de bar :))
Sgt. Pepper – Cameleonul nu e un exemplu bun, stilul acela pe cat este de usor de citit pe atât e de greu de scris, sunt fraze acolo la care am stat 6-7 ore până mi-a plăcut cum sună.
Pentru mine și cred că pentru mulți alții e mai ușor să construiesc o frază pompoasă, solemnă sau plină de figuri stilistice decât una care sună de nu simți că citești.
Are peste 70.000 de cuvinte și cred că mi-a luat în jur de 6-7 luni, ceea ce pentru mine e enorm și se află la capătul celălalt al graficului – pe scenariu (ce-i drept mai ușor de scris decât o carte) am și un pilot de 45 de pagini scris într-o zi, sau un fantasy de lung metraj în engleză (pe la 130 de pagini) scris în două săptămâni. Cred că aici mai contează însă și vârsta și dacă ai un bebe mic pe tine sau nu :)))
Wow, super tare :))
Da, 70.000 de cuvinte în 7 luni este ceva firesc 🙂
Eu sunt un pic mai încet, scriu la carte de aproape un an și am la activ aproape 60.000 de cuvinte. Povestea este foarte complexă și va fi împărțită în două volume; primul manuscris sper să fie gata anul ăsta.
Printre multe alte greșeli de începător pe care le-am făcut și, din fericire, pe care le-am îndreptat între timp, am început cartea – mai bine zis, primul capitol – neștiind ce o să scriu mai departe de al treilea. Bineînțeles, la început, povestea din primele trei capitole era una foarte sărăcăcioasă și, pe alocuri, penibilă, dar mi-am dat câteva palme peste bot și m-am redresat între timp. Dacă la început nu puteam scrie mai mult de 300 de cuvinte pe zi, acum scriu lejer 700- 1000 în zilele libere, iar scrisul a devenit mult mai fluent și firesc; probabil și că acum am întreaga poveste în minte și că știu exact ce va urma.
Totul înseamnă perseverență, dorință și pasiune.
De la 14 ore in sus? Eu in locul lu’ nevasta-ta te trachilizam…Tu ce fotografiezi in mod normal? Natura, obiecte, oameni, corpuri, ce? American Horror Story cum ti s-a parut? Eu o ador pe Jessica Lange, imi place ca are vreo 60 de ani dar e in continuare asa, foarte femeie, dar m-a cam enervat scenariul, mi s-a parut cam incoerent…
N-are de ce că așa m-a cunoscut și așa m-a luat. Maică-mea îmi făcea scandal la 10-11 ani că citesc după 2 noaptea, așa că citeam la lumina unui led de radio și aveam o instalație fabricată de mine care mă anunța când maică-mea calcă pe mochetă la 2 metri în fața ușii mele – așa scăpam fără scandal că mă găsea dormind…
Horror este un gen pe care eu nu îl gust pentru că nu-mi zice mare lucru. Auzind de american horror story că este bun-bun am servit cred vreo 3 episoade și am concluzionat că da e bine făcut, bine jucat, chiar bine scris dar nu e atât de fabulos încât să mă prindă. La fel de exemplu m-am uitat și la primele Saw-uri că na, se vorbea de filme de referință și așa mai departe… ba chiar am făcut o noapte horror cu un pasionat al genului când am servit doar filme de categoria B si C la care am ras de am crăpat până dimineața…
Nimic nu a reușit să mă atragă spre gen, ba chiar singurul film care mi-a plăcut mult, datorită laturii vizuale la care eu țin extrem de mult, Silent Hill parcă, e considerat de cunoscători o varză de film.
Nu m-am specializat ca fotograf și caut frumosul oriunde îl găsesc, din păcate nu prea am avut timp de pasiunea asta în ultimul an și ceva (adică de când am și sculele necesare pentru rezultatele dorite :))) – good timing, ei? ) din fericire situația se va schimba anul asta si voi trage asa: mâncareeeeee, scene traditionale, peisaj si wildlife, serii de concept… ce vor ajunge și aici începând de acușica.
a, poate ar trebui sa precizez că la fel cum mă uit la seriale în timp ce lucrez, sunt capabil și de conversație și chiar să înțeleg aproape tot ce bâzâie soția pe lângă mine… aproape că multitaskingul meu nu mai e ce-a fost odată și mă mai prinde în offside.
Mai nici mie nu-mi place genul horror. Dar imi plac chestii diferite care se nimeresc. In prima serie imi placea Moyra, aceasta Moyra https://www.youtube.com/watch?v=hIdwvlXMrt0 in caz ca nu ti-o aminteti si ce vedeau la ea stapanul si stapana casei. Ma amuza. Si desfasurarea evenimentelor a fost ok. Iar in seria 3, Jessica Lange, of course. Uneori chiar nu inteleg cum de barbatii din jur sunt atat de insensibili la cate o femeie dupa care mie mi se lungeste gatul…
cred că la genul feminin mai intervine și aspectul – aș vrea să arăt și eu așa – în aprecierile de genul ăsta… în lumea noastră stimabila nu prea are atuuri de sex simbol.
Adica Moyra? Sau Jessica Lange nu prea e sex-simbol? Ptr oricare dintre ele mi-aschimba orientarea sexuala azi! Dar tie cine iti place? Si nu e vorba de cum arata, e vorba de personalitatile personajelor. Si era amuzant ca lui Moyra, stapana ii vedea sufletul, de vreo 50-60 de ani iar stapanul corpul ala pe care si-l plimba constant pe sub nasul lui cu totala dezinvoltura. Mie corpul uman mi se pare cel mai sculptural si mai expresiv lucru pe care poate sa il surprinda camera.De ce mancareee? Carte de bucate sau ceva? Mie mi s-ar duce dracu dieta…Iar legat de dormitul impreuna e nasol daca tu te culci mai tarziu ptr ca femeilor le place sa se cuibareasca. De altfel poti sa-ti dai seama in ce stare e un cuplu dupa cum dorm. De principiu cuplurile foarte sudate se ating in mod permanent in timp ce dorm. Deci, nu neglija. Mai bine sa fie pe lista ei cu plusurile decat cu minusurile tale. Faptul ca asa te-a luat e irelevant. Relevant e ce spera ea sa mai schimi. Nu incerc sa ma bag, iti dau doar o informatie din tabara noastra, ptr ca femeile discuta intre ele de toate ptr toti iar telefonul meu zici ca e linia rosie in privinta asta. Ea poate nu spera sa schimbi nimic. Tu stii.
Cum să fie vorba de Moyra, nu vezi cum arată? :))) de doamna, respectabila și stimabilă, Lange era vorba.
Cât despre restul comentariului ai să mă scuzi, poate pot schimba comentarii despre domenii în care nu știm la fel de multe, ba chiar și păreri despre educația copilului pentru că observi foarte atent copilașii prietenei, dar chiar să discut/iau sfaturi despre căsnicie/cum dorm cu nevasta de la cineva total necunoscut, care nu ne știe pe niciunul parcă e prea mult :)))))
Știu cât e de nasol pentru o puternică feministă cu gândire logică și bărbătească să-i vadă pe bărbați strâmbând din nas și aruncând cu dispreț pe sub mustață un – pfffuuu, femeile astea, nu le duce capu dom’le – când vine vorba despre anumite caracterisitici ale unui anume gen, majoritar, de dame.
Ei în ultima parte a comentariului ai prins exact două caracteristici de acest fel – că femeia ia bărbatul ca să-l schimbe, ba chiar crede că și poate fără să-l strice de tot și că femeii i se pare normal să nu-și cunoască și înțeleagă destul de bine partenerul încât să-l discute și să se sfătuiască de multe ori cu tipe care nu-l cunosc deloc sau oricum mult mai puțin decât ea. Și vai da de unde sunt considerate femeile nesigure, ilogice și bârfitoare :)))
A, da – carte de bucate da cu twist…
Vlad, cand spun eu, ea, ma refer la ideea generica de femeie, cand spun tu sau el ma refer la ideea generica de barbat, ptr ca tu si cu mine suntem reprezentantii a doua tabere diferite. Despre cele doua tabere vorbim. Nu desepre persoana ta in particular, a mea in particular, partenerii nostri in particular. Restul ideilor raman valabile. Sistemul nostru e asa: ne indragostim, pierdem orice logica si incepem sa credem ca relatia e posibila chiar daca evident nu e asa, credem ca el o sa se schimbe ptr ca ne iubeste si o sa vrea sa ne pastreze, va spunem la infinit aceleasi chestii, voi ne gasiti pisaloage, noi va gasim nepasatori, ptr fiecare actiune pe care o repetati si noi nu o aprobam, tragem o liniuta in carnetel. Cand s-au adunat suficiente liniute, tragem concluzia ca nu mai putem asa, ca v-am dat un milion de sanse, n-ati facut nimic, si plecam. De aia ti-am zis ca nu conteaza cum stie ea ca esti tu, ci cum spera ea sa te schimbi. Chestia cu dormitul in cuplu am citit-o fireste, dar cred ca e adevarata. La mine a fost. Sunt chestii pe care le vad din perspectiva mea, de aia ti-am zis ca eu te tranchilizam. Pe sotia ta si pe tine nu va cunosc, dupa cum ai zis. Eu iti zic doar chestii tipic feminine, daca unele se aplica si jumatatii tale tu stii, eu nu. Da, suntem super nesigure cand e vorba de cineva care conteaza, ptr ca nu exista garantii si multe dintre noi va pun in centrul universului. Da, suntem cum ai zis “barfitoare”, adica rotim in mintea noastra tot ce faceti voi, ce ne ziceti, incercam sa intelegem ce inseamna, gasim cele mai nasoale scenarii si dupa aia ne sunam prietenele ptr ca o luam razna, si o frecam pe aia la cap. Eu asa faceam. Zi mersi ca exista prietene, ca daca ati vedea tot zbuciumul pe care il provocati, relatiile dintre barbati si femei n-ar fi posibile. Si toate astea tie ti se par ilogice, dar au o baza logica. Ptr fiecare intrebare la care eu nu stiu ce sa raspund exista un esafodaj logic pe care eu de obicei incerc sa-l urmaresc, exista o comparatie cu o situatie anterioara, cu situatia alteia pe care ea a vazut-o, o legatura cu ce el a spus sau a facut in alt context. Nu e nebunie. Si sa-ti mai zic o chestie. Ea de obicei incearca sa-ti explice. Tu ori ca te uiti la ea cu aerul ca e nebuna, ori ca nu-i dai importanta, iar ea incepe sa simta ca tu nu o intelegi si ca e singura. Si uite asa apare sentimentul ca e singura intr-o relatie care e mult mai dureros decat cand esti singura. Iar stereotipurile, ca noi suntem nebune, ca vorbim mult, ca tipam degeaba, nu ajuta. Ptr ca in loc sa incerce sa inteleaga ce ne deranjeaza, de ce tipam, de obicei considera ca are raspunsul, ptr ca suntem noi nebune si tipam degeaba. Si Vlad, been there done that. Exact ptr ca nu-mi place sa o iau razna de grija ,exact ptr ca nu-mi place sa-mi dedic toata energia psihica unui singur om, eu nu mai iau lucrurile atat de in serios, prefer sa am chestiile mele. Eu imi gasesc stabilitatea in propria persoana. Iar la nivel personal, cumva invidiez la tine faptul ca pari sa-ti fi elucidat propria viata, faptul ca pari sa ai mai multe chestii ale tale. Pe de alta parte, nu reusesc sa inteleg cum din orice iti zic tragi tu o concluzie misogina intr-un fel sau altul. Nu inteleg cum argumentele logice functioneaza pe orice alt domeniu, numai cand e vorba de relatii femeile si barbatii trag concluzii diferite. Si cum nu e sex-simbol Jessica Lange? In toata seria trei m-am tot holbat la ea in rochii impecabile, pe pantofi cu tocuri, ultra sigura pe ea fiind asa foarte…femeie. Si cum isi rula ciorapii sa-si prinda portjartierul…Ce nu-ti place? E doar chestie de varsta? Eu nu cunosc multe femei care sa ma intereseze cat ma intereseaza ea…
Olivia, cred ca niște puncte despre care ai vorbit tu aici merită un articol separat, așa că nu dezvolt aici dar o s-o fac în curând.
O singură observație am de făcut legată de replicile mele misogine – catalogarea asta nu are nicio legătură cu mine ci cu un sentiment de inferioritate (nici măcar nu zic că nu e normal să-l aveți, la urma urmei egalitatea asta în drepturi e nouă și nu e nici măcar mondială) care vă face să vedeți în orice critică (culmea chiar dacă se referă exact exact exact la niște exemple date de voi în cazul ăsta de tine) o atitudine misogină și nici nu luați în calcul că ar putea fi o chestie obiectivă.
Și cred că ăsta e exemplul perfect – tu zici clar vreo 2 chestii pe care le fac femeile – eu zic că exact respectivele chestii vă atrag niște epitete cu care ești de acord dar închei, total ilogic, că evidențiind lucrul ăsta am tras concluzii misogine. WTF? Gen: femeile fac asta – da, pentru că fac asta sunt considerate așa și așa – da, așa e. da tu ești misogin.
??????
Uite replică sexistă de-a ta:
”Tu ori ca te uiți la ea cu aerul ca e nebuna, ori ca nu-i dai importanta” – cu alte cuvinte bărbatul ia atitudinea asta și nici nu se pune problema vreodată că:
– el ar putea să aibă pe deplină dreptate să se uite la ea ca la o nebună (pentru că de multe ori lipsa totală de logică în care vă duce stilul vostru de a reacționa seamănă foarte tare cu asta), sau ca
– ea pur și simplu nu se exprimă coerent și nu se face înțeleasă, sau că din cauza scenariilor construite menta și a vorbăriei cu prietenele care nu-l cunosc pe el dar au ele exemplele lor, începe să țipe și să se ambaleze din prima, consider că vitezele 1, 2,3 și 4 nu mai au rost pentru că ea deja a trecut prin ele singura și cu prietenele iar el ar trebui să viseze și să înțeleagă asta sau că
– omul înțelege perfect ce vrea ea să zică dar i se pare că efectiv nu are ce să spună, pentru că a învățat că logica nu ține și degeaba îi explică, așa ca cel mai ușor e s-o lase în pace.
Nu niciuna din variantele de mai sus nu e posibilă și absolut tot timpul tarantelele feminine sunt perfect justificate și nenorociții de bărbați numai nu le ascultă.
Asta spui, eu nu-s de acord și totuși eu nu mă reped să-ți spun că asta e o concluzie care denotă ura și disprețul tău față de bărbați. De ce? E evident că nu sunt de acord cu catalogarea ta și o consider teribil de unilaterală și falsă, dar cum eu pot vedea în asta o părere (greșită sau nu) care nu are legătură cu faptul că ești împotriva rasei masculine (deși din ce zici tu ești incomparabil mai pornită în direcția unei depărtări față de noi decât sunt eu față de cele fără de care nu mi-aș putea imagina o viață împlinită, deși vb ta, am pasiuni și moduri de am ocupa timpul cât pentru zece)?
Să-ți spun o chestie, toți bărbații sunt între ei misogini, e un pact și n-are rost să lupți cu chestia asta, e frăție, solidaritate și pace. Surpriza vine de la voi, cu care eu discut, de când mă știu la fel de logic și folosind aceleași argumente, analize și mod de a-mi expune părerea pe care îl folosesc cu bărbații – fără urmă de superioritate venită din sex. Ei, nenicule, de fiecare dată când o părere din asta duce cumva la o atingere logică a idealului feminin, care nu are evident niciun aspect negativ, deși discuția a fost purtată clar de la egal la egal, deschis și logic – vine iremediabil – MISOGINULE.
Și râd confrații mei de mine de nu-i adevărat (spre exemplu Hary) văzând în chestia asta o lipsă de înțelegere a faptului că pe voi trebuie să vă ia lumea altfel, nu deschis, nu cu argumente, nu de pe o poziție de egalitate ci ca și cum trebuiți dirijate, răsfățate într-o discuție… ori eu știu extrem de bine jocul respectiv însă mă încăpățânez, absolut inutil se pare, să continui să tratez orice femeie ca pe un partener egal de dialog, ceea ce este evident semnul unui misoginism clar.
Pentru că, nu-i așa, nimic nu e mai nasol pentru o femeie modernă decât un bărbat care presupune că are aceeași capacitate de a înțelege ca genul lui.
Ok…o sa-ti dau un exemplu, in care el e fireste rational, ea reactioneaza emotional si nu se exprima clar, ca doar e femeie. El dupa toate aparentele calca pe-alaturea. Ea ii spune odata de doua ori, de trei ori, ba, potoleste-te. Nimic. La o petrecere incepe sa se sarute cu alta in fata ei. Ca sa nu faca o scena, ca na nu ne spalam toti rufele in public, si ca sa nu-l lase sa plece cu noua achizitie acasa, ca mai bine isi inghite limba, il asteapta, merg acasa, il lasa sa doarma discuta a doua zi. Se reia subiectul calcat pe alaturea. Evident ea are chef de scandal, el n-a facut nimic, ea abereaza, cum era sa faca el asa ceva, e ea nebuna, i se pare, el pe ea o iubeste. Cand isi ia papucii evident, alearga de nebun vre un an dupa ea.Care e logica Vlad? Nu s-a exprimat ea clar? A fost tonul ei nepotrivit? Sau pur si simplu femeile nu pot fi luate in serios?
Olivia, ma surprinzi de fiecare data.
In exemplul tau barbatul este cel care a actionat irational (fara nici un control asupra creierului din pantaloni) si femeia rational (i-a dat papucii si a ramas ferma si coerenta).
Ma intreb, ce ai vrut sa ne spui cu acest exemplu? Ca si barbatii pot fi irationali si ipocriti si idioti, cu toate ca fac pe desteptii? :)))
Olivia,
Atunci cand esti tanar si in floarea varstei din punct de vedere al calitatii genelor, judecata iti este influentata in mod hotarator de unul dintre cele mai importante instincte primare, instinctul de perpetuare al specii. Care pune stapinire pe comportamentul tau (barbat sau femeie).
Dragostea din acea perioada este definita de acei fluturi stranii in stomac, care iti fac prastie orice fel de judecata. Sentimentul de dragoste este un produs al creierului nostru, o alchimie guvernata de legile complexe ale atractiei. In acea perioada practic esti orb la “defectele” partenerului. Vorba poetului: Love is blindness.
Nu exista dragoste mai “fierbinte” decat cea hranita de ignorarea eficienta (inconstienta) a tuturor obstacolelor (defectelor) care stau in calea implinirii sexuale. Altfel zis, dragostea de acest tip este o obsesie, controlata hormonal. Odata ce se ridica ceata hormonala, incep sa se vada diferentele dintre barbat si femeie (defectele).
Daca dincolo de atractia sexuala nu mai este nimic, orice incercare emotionala sau rationala de a salva relatia dintre o femeie si un barbat este inutila si cauzeaza doar suferinta.
Impresia mea este ca Dumnezeu ne-a tras pe sfoara in privinta iubirii. Pentru ca a vazut ca “iubirea adevarata” este dificil de atins in viata unui om si ca ea nu depinde de sexualitatea individului (barbat sau femeie) nu a avut curaj sa lase omenirea sa depinda de existenta ei si a creat atractia si chiar fericirea (implinirea) sexuala. Fara aceasta “dragoste care orbeste judecata”, femeia si barbatul nu s-ar intalni prea des in viata. Si ca sa se asigure ca totul decurge conform planului, a mai si plusat oferindu-ne cea mai intensa traire emotionala posibila, orgasmul sexual.
Toate nemultumirile, frustrarile si neintelegerile intro relatie, provin aparent din lipsa de sex pasional in cuplu. Cum scade atractia sexuala, apar si problemele. Din pacate insa aceste frustrari, arata mai degraba lipsa sentimentului de iubire la oameni. Daca iubesti un om cu adevarat, este imposibil sa fi nefericit alaturi de el, chiar daca nu faci sex cu el.
Din pacate – si zic din nou din pacate – acest sentiment de iubire nu este intiparit genetic ca si atractia sexuala, ci este unul care trebuie descoperit si cultivat. Este nevoie de o educatie in acest sens.
Despre aceasta educatie spirituala si rolul religiei intr-un stat modern in educarea si cultivarea sentimentului de iubire, poate in alt episod. Oricum m-am intins deja prea mult cu acest comentariu…
Nu Hary, incercam sa ii dau lui Vlad un exemplu in care ea e clara, el nu percepe mesajul sau il ignora, si dupa toate cele concluzia e bazata pe stereotipul ca femeile sunt nebune, emotionale si nu stiu ce vorbesc. Concluzia lui. Era un exemplu flagrant. Dar sunt muuulte multe alte exemple. De genul: ea se gandeste la el constant, cam legat de orice. El, de ziua ei, de sarbatori, de 1Martie, s.a.m.d uita sa-i ia flori, martisoare, cadouri, sau ii ia in intarziere. Ea ii spune: bai, eu ma gandesc tot timpul la tine si faptul ca tu uiti sa te gandesti la mine ma doare. El continua sa nu-i ia flori cadouri, etc. Ce dracu’ e neclar? Cu fiecare sarbatoare in care el ii dovedeste ca nu se gandeste la ea, ca nu-i pasa daca o raneste, ea e cu un pas mai aproape de iesirea din relatie. Concluzia lui e ca ea exagereaza, ca ea e prea sensibila si emotionala ca doar e femeie, dar na, ptr ca el e baiat bun o s-a tolereze. Intr-o zi, ea o sa-si ia lumea-n cap, iar el o sa fie complet nelamurit, ca din perspectiva lui relatia mergea bine, ca ea-i spala, calca, gatea, il asculta cand avea el chef sa vorbeasca. Ce o fi apucat-o pe nebuna, asa, din senin? Sau: se muta impreuna, ea preia cea mai mare parte a gospodariei, el face mai nimic, dar e expert in dat indicatii pretioase. La inceput ea incearca sa tina seama de indicatiile sau reprosurile lui, dar in contextul in care ea se straduie iar el n-o ajuta, chiar daca ea in mod explicit ii cere, devine iritant. La un moment dat, incepe sa tipe. Concluzia e , ca are ea o problema de temperament. Sau, ea se ocupa de servici, treburile casnice eventual copii.Ii cere si lui sa mai preia din sarcini. Ptr ca lui ii e mai comod sa o lase tot pe ea, la un moment dat ea isi da seama ca ea se duce pe ea, pe copii si pe el in spate, ca atunci cand are nevoie de ajutor el oricum o refuza si ca de fapt e singura. ea iese din relatie pur si simplu ptr ca oboseste. Concluzia, ea a exagerat bineinteles, el era un sot bun si nici n-o insela, lucru ptr care merita bineinteles in premiu. Ea e proasta ca nu l-a apreciat, dar nu-i nimic, are balta peste. Pot s-o tin asa pana maine cu asemenea exemple de “logica” masculina in care singurul lucru care functioneaza sunt stereotipurile.
Alo, e 4 dimineata. Hai, la culcare toata lumea! 🙂
Hary, supraevaluezi si sexul si orgasmul. Orgasmul e doar un reflex. Sexul e o conditie necesara dar nu suficienta. Probleme pot sa apara lejer si cand sexul merge brici. Crede-ma pe cuvant. Iar chestia cu iubirea e ca eu nu cred ca iubire inseamna sa ai nevoie de cineva si sa-l vrei ptr tine ca pe o posesie. Cred ca daca iubesti pe cineva trebuie sa-i doresti binele, sa-i doresti sa fie fericit, chiar daca fericirea lui e langa altcineva. Si sa te dai din drum daca e cazul. Fireste, toti cautam cazul ideal in care fericirea celuilalt e langa noi. Dar marea majoritate a oamenilor nu cred sincer ca iubesc vreodata cred ca doar ca isi gasesc oameni care sa le satisfaca nevoile si sunt foarte centrati pe asta, satisfacerea nevoilor proprii. Iar partenerii lor de multe ori ii accepta ptr ca sunt integrati social, ptr ca produc bani, ptr ca e mai economic in 2, ptr ca au copii si alte motive care nu au nici o legatura cu dragostea. Mie spre exemplu nu mi s-a parut niciodata scuzabil sa-ti omori partenerul ptr ca l-ai surprins cu altcineva. Sincer. Adica, nasol, dar nu e proprietatea ta si nu-l poti impiedica sa iasa din relatie daca asta il face pe el fericit. Fireste, merita sa-l spurci oricat de grav ptr felul in care a facut-o totusi. Mi se pare ceva doar extrem de meschin si de primitiv. Iar faza cu atractia de fapt e legata de calitatea genelor cele mai potrivite in raport cu genele tale. Deci daca nu e atractie s-ar putea sa fie copii retardati si cu 4 picioare. Eu din punctul asta de vedere sunt foarte atenta la ce-mi spune instinctul.Si sa nu mai vorbim ca pe termen lung, ajungi sa te simti frustrat sexual, ceea ce din nou, sucks. Si am mai vazut cupluri care la inceput se iubeau, dar erau dezechilibrate fizic, in mod real nu se atrageau, si s-au despartit. Iar ea si-a gasit o noua relatie in care prima conditie a fost atractia.
Olivia, câți ani ai femeie?
Și eu pot să construiesc un milion de exemple în care să fac femeia să arate ca-n descrierile bravului nostru Alin de exemplu :))), dar nu simt nevoia să o fac pentru că între noi se pare e o mare diferență între a pune problema și culmea e că tu ai exact genul de atitudine reproșat cu atâta vigoare bărbaților – privirea unui întreg gen după un șablon.
Pentru că vezi tu când ți-am contrazis părerea despre cum nu ascultă un bărbat o femeie, eu nu am zis că ideile tale erau greșite ci că sunt departe de a fi general valabile și de aia am venit cu niște cazuri cel puțin la fel de reale, dacă nu și mai des întâlnite în practică.
Ideea nu era că nu există bărbați care nu-și ascultă sau nu-și înțeleg deloc femeile ci că există la fel de multe cazuri când femeile se comportă irațional degeaba . Faptul că tu vii numai cu exemple construite pe tipicul femeile sunt perfect îndreptățite să facă scandal și bărbații sunt porci nu mă contrazice absolut deloc pentru că nu neg posibilitatea asta, tu te bazezi însă doar pe o față a monedei, pe care eu o accept fără probleme.
Obiecția mea e că reacțiile femeiești, așa cum sunt ele descrise de la începutul timpurilor, pot să aibă sau nu motiv, pot fi sau nu îndreptățite. Iar refuzul de a vedea asta, venit din partea segmentului care cum spuneam vede idealul feminin fără greșeală, arată tocmai incapacitatea de a fi obiectiv și o să-ți dau un contra-exemplu masculin, câți bărbați ai văzut tu să nu recunoască slăbiciunea speciei în fața frumuseții femeilor care duce la rateuri mari de logică sau capacitatea noastră de gelozie exagerată?
Și asta mă duce de fapt la ce vroiam să spun, unul din lucrurile pentru care consider feminismul modern idiot, – e atât de pornit să scoată femeia de sub jugul masculinității și de stigmatul de gen inferior încât a ajuns să nu mai recunoască niciunul din defectele evidente ale sexului (așa cum și bărbații au la rândul lor) și să catalogheze pe oricine se apropie cu discuția de ele drept misogin, primitiv, asupritor.
Ideea cu relațiile care nu se bazează pe iubire este perfect reală și duce la căsătoriile plictisite și femeile deprimate ale timpului nostru, cele care sunt în stare să-și caute alinarea în 50 shades of gray de exemplu… mai trist este că majoritatea încearcă să se convingă că aia a fost iubire dar a trecut, tocmai pentru că nu au de fapt idee ce este și cu ce se mănâncă sentimentul real – pac din nou articol separat, din cauza ta Olivia, o să ajung să scriu zeci de articole pe temă dată și o să le fac concurență ălora de-i amintisem pentru contractele de reclama cu Avon și ceaiuri de slăbit :)))
Olivia,
Sincer, mi-e foarte greu sa te urmaresc de la mesaj la mesaj, pentru ca nu observ nici o coerenta in ceea ce scrii, impresia mea este ca arunci niste observatii la gramada in discutie, in speranta ca unele se vor potrivi cumva la formarea unei pareri pertinente sau chiar concluzii…:))
Dar poate ca modul meu de perceptie este prea simplist si abstract (tipic masculin) si prin urmare prea limitat pentru a putea cuprinde toata complexitatea gandirii feminine…:))
Ca si idee: eu nu am supraevaluat orgasmul sau sexul. Dimpotriva, eu am spus despre atractia sexuala ca nu trebuie confundata cu sentimentul de iubire.
In continuare am sustinut ca supraevaloarea atractiei sexuale, este o urmare a lipsei educatiei spirituale. Pentru ca in societatea de consum din pacate, primeaza satisfacerea placerilor personale, in special celor trupesti, in detrimentul cultivarii spirituale. Din pacate insa in spatele acestor satisfactii superficiale se ascunde o mare suferinta spirituala. Omul modern saraceste din punct de vedere emotional, ceea ce duce in final la incapacitatea de a fi fericit (care este o boala psihica in adevaratul sens al cuvantului).
Si nu fac deloc o supraevaloare cand sustin ca orgasmul este multumirea, sau daca vrei asa, zaharelul primit de la creatorul nostru pentru ca am dus la bun sfarsit “actul creator” al speciei noastre. Eu am convingerea ca fara acest “premiu suprem” din partea creatorului nostru, omenirea nu ar fi ajuns sa domine celelalte forme de viata de pe pamant. Nici o alta forma de viata nu se perpetueaza pe timp de criza. La om insa, saracia si suferinta nu franeaza “apetitul” sexual, chiar dimpotriva as zice. Fapt care a condus la accelereaza capacitatii sale de adaptare la mediul inconjurator.
Si nici cand spun ca orgasmul este cel mai intens sentiment extatic pe care il poate experimenta un om, nu il supraevaluez (desigur, cand zic om, ma refer la barbat…:)))), ci doar constat cu resemnare acest fapt.
In rest, in ultimul mesaj al tau, cam spui ce am zis si eu de altfel. Si nu e prima oara cand se intampla.
Nu pot insa sa nu remarc intensitatea comentariilor tale pe marginea unor subiecte fierbinti (societate, forme de organizare, sisteme de valori, relatii, dragoste, iubire) ceea ce ma duce cu gandul ca traversezi o perioada serioasa de reconstructie a identitatii tale spirituale. Ceea ce este foarte de apreciat.
Acesta este si motivul pentru care si intru in discutie cu tine.
Ok Hary. Pe faza cu orgasmul nu pot sa te contrazic ca e subiectiva, ce pot sa-ti spune ca stiu si barbati care nu-i acorda mare importanta. Tu ai spus “Toate nemultumirile, frustrarile si neintelegerile intro relatie, provin aparent din lipsa de sex pasional in cuplu. ” De aia ti-am spus ca-l supraevaluezi. N-am facut nici o leatura intre dragoste si sex care pot exista si separat.
olivia,
Cheia este in cuvantul “aparent”, adica la prima vedere este asa.
Ideea era o majoritate de oameni supraevalueaza si confunda chiar atractia sexuala cu iubirea, pur si simplu din lipsa de educatie spirituala….
Vlad, tu zici ca e nasol ptr mine sa vad dispretul barbatilor fata de anumite caracteristici feminine, pe care eu inteleg ca si tu le dispretuiesti. Cum ar fi ca femeile incearca sa-si schimbe barbatii si ca il “barfesc” cu prietenele. Si de aici rezulta ca sunt nesigure, ilogice si barfitoare. Exemplele mele erau exact exemple de situatii in care barbatii daca ar avea o urma de logica in cap ar schimba obiceiurile pe care ele ii roaga sa le schimbe, ca doar nu e vorba sa-si schimbe in sine esenta. Si pe care nu e chiar atat de aberant sa speri ca el o sa le schimbe ca sa mearga relatia in cazul in care te iubeste. In fapt, eu personal am observat ca e o idiotenie sa speri ca o sa schimbe ceva oricat de mic ptr tine, si de aia accept ca e prostie sa astepti de la el sa schimbe ceva de dragul tau, dar asta nu inseamna ca femeile care spera sunt in mod necesar ilogice. In al doilea rand ti-am explicat ca nesiguranta vine din faptul ca nu exista garantii, ca voi sunteti imprevizibili si ca noi avem obiceiul prost sa va punem in centrul universului. Daca asta e un motiv de dispret, ce pot sa zic, probabil ca nu meritati sa fiti pusi in centrul universului. In al treilea rand, ti-am zis ca da, barfim in sensul pe care ti l-am explicat deja. Dar asta nu e in sine barfa. Ca sa barfesti inseamna sa vorbesti aiurea, mai mult sau mai putin din rautate si plictis despre oameni straini, pe subiecte care nu sunt treaba ta. In sensul de care vorbeam, nu e in sine barfa, e doar exprimarea unor temeri, indoieli si alte asemenea cu privire la un subiect personal foarte important si anume relatia in care ea personal e implicata. Barbatu-su in sine nu e subiect de barfa, se discuta doar relatia ei cu el. Am incercat sa-ti dau exemple ca sa intelegi ca actiunile noastre au de obicei o logica si un sens, doar ca voi le explicati prin stereotipurile pe care mi le-ai aruncat si tu. Felul in care si tu interpretezi aceste actiuni, incadrandu-le in niste stereotipuri mi se pare misoginism, exact ptr ca aceste stereotipuri sunt construite de barbati ca cei din exemple dspre situatii ca cele din exemple, care au o explicatie logica. Eu nu exclud posibilitatea ca femeile se comporta ca niste nebune dar eu nu cunosc cazuri, ptr ca eu stiu de obicei si explicatia din spatele reactiei ei. Da-mi niste exemple. Exemplele pe care mi le-ai dat deja sunt ca ea poate chiar tipa ca o nebuna, ca el nu are cum sa o inteleaga ca nu e coerenta, de parca el nu e in stare sa puna niste intrebari, si ca ea e irationala si in concluzie nu are ce sa-i raspunda. Asta dupa ce ma stradui sa-ti explic ca genul asta de reactii au explicatie logica si pot fi intelese dar voi nu faceti efortul ptr ca ne priviti prin intermediul stereotipurilor. Nu sunt pornita impotriva speciei masculine dar pur si simplu nu mai am energia sa fac eforturile pe care le presupune un cuplu. Am mai multi prieteni barbati, ne intelegem foarte ok, le dau si lor explicatii asupra unor comportamente feminine, si nu, nu ma suna doar ptr ca sunt emotiva si irationala. Sa limitezi implicarea cuiva in viata ta nu e lipsa de iubire asa cum nu e in mod necesar iubire sa nu-ti imaginezi viata fara cineva. Poate sa fie cineva care iti satisface nevoile si care are valoare de furnizor de servicii.Gelozia nu e lagata de frumusetea partenerului cu de nesiguranta proprie, de faptul ca nu ai incredere in partener si din sentimentul de posesiune care ii ziceam lui Hary ca nu e dragoste. E normal sa fii ranit cand esti abandonat dar nu e ok sa crezi ca ai drepturi asupra celor pe care ii iubesti. Cand esti ranit normal e sa te retragi sa-ti lingi ranile, nu sa fii furios ca celalalt iti datora ceva si nu ti-a oferit. Nu ne datoram nimic unii altora decat in masura in care ne luam angajamente. Anumite caracteristici feminine nu zic ca nu exista, doar ca nu consider in mod necesar ca sunt defecte. De ce sunt sensibilitatea sau emotivitatea defecte? Sunt doar caracteristici cu avantaje si dezavantaje. 50 Shades of Gray nu l-am citit dar stiu ca afost catalogat ca pornografie ptr gospodine cu usoare influente de BDSM. Cred ca gospodinele sunt impresionate de cartea respectiva ptr ca le ofera altceva decat sexul politicos pe care il fac cu jumatatile lor, care in cea mai mare parte, fara nici o urma de rautate, sunt sexual limitati. Cred ca in mod real cuplurile care isi cunosc limitele d.p.d.v. sexual sunt foarte putine si ca fiecare ajunge sa caute separat, de exemplu in carti ca cea amintita. Sper ca m-am facut inteleasa, eu subiectul nu-l mai abordez nici pe bani, si crede-ma ca pe mine banii de obicei ma motiveaza foarte tare.
Olivia deci nu cunoști niciun caz în care o femeie a făcut istericale de pomană sau a făcut din țânțar armăsar?
:))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))) nu este absolut nicio femeie pe care să o cunosc și să fi zis vreodată așa ceva, ba majoritatea pe care le știu nu o să zică asta niciodată nici măcar despre ele.
E clară treaba. Restul comentariul încearcă să legitimeze o chestie pentru care da disprețuiesc femeile de genul (mă rog hai că disprețuit e un cuvânt puternic hai să spunem că nu îmi plac) celor care acceptă și iau de bun sfatul unor tipe care nu au fost niciodată în poziția lor (spre exemplu într-o căsnicie care e mult difeită față de o relație) sau care nu le cunosc bărbatul și îi atribuie caracteristici după bărbații lor (ce au toate șansele să nu se aplice și așa mai departe).
Am văzut cu ochii mei cum tipe decente acceptau sfaturi de la niște consumabile obișnuite cu câți măscărici superficiali și fără brună de minte în privința relațiilor și după aia se dădeau cu capul de pereți de cât de greșit au judecat situația sau în ce situație penibilă și-au pus bărbatul… cum să nu le spui femeie dacă tu nu ai stilul fetei ăleia, nu ai aceleași gusturi, nu vrei aceleași lucruri și nu te uiți după aceleași chestii la un bărbat cum naiba te-ai putut gândi că ce zice respectiva se potrivește și e de urma?
Cât despre schimbat, merită articol separat, dar da e o tâmpenie – pentru că majoritatea înțeleg prin asta un tip care să le facă pe plac și nu se gândesc o clipă în ce-l transformă dacă reușesc, iar după aia sar în sus cu textul – nu mai ești cel de care m-am îndrăgostit. Altă chestie văzută de zeci de ori….
Din ce și cum vorbești, pentru că nu vrei să-mi răspunzi la întrebarea legată de vârstă, cred că am mult mai multă experiență în materie de cunoscuți/cunoscute în căsnicii.
In plus precizez ca lipsa de logica si gandire coerenta ma face sa dispretuiesc profund barbatii cu asemenea lipsuri, mai ales ca nu au scuze unui altfel de racord mental si al inclinatiei spre un mod de a gandi bazat mai mult pe sentiment/intuitie.
Același lucru e valabil și pentru bărbații care iau un X tip de femeie și speră că o s-o facă ei Y. Și nu mă refer la o evoluție normală a cuplului, împreună, fiecare pentru celălalt ci la speranța că se vor schimba câteva din lucrurile definitorii ale ei care niciodată nu i-au plăcut… ceea ce ca și în cazul feminin e tras de păr, pentru că dacă reușești s-o schimbi atât de tare poți să fii sigur că se vor duce și părțile care îți plăceau în proces că nu faci chirurgie…
Reiau, ca mi-am sters commentul din greseala. Ok…prietrenele nu-ti dau sfaturi decat in cazuri flagrante, de genul unui ochi vanat. In rest te asculta, nu au solutii, pot maxim sa-ti puna intrebari de-astea logice, cum ar fi de ce te ingrijoreaza situatia, ce semnificatie are gestul ptr tine, ce semnificatie are ptr el, daca e important, daca ai vorbit cu el, daca a inteles, daca a facut ceva, daca nu de ce, ce intentionezi sa faci, ce incerci sa obtii. Poate sa te sfatuiasca sa reiei discutiile cu el, ca sa clarifici ce ai de clarificat, nu poate sa iti spuna ce sa faci. Iar in cazurile flagrante in care ii spui ca nu e ok ochiul ala vanat si ca poate ar fi momentul sa mearga mai departe inainte sa-i rupa si nasul, eventual in situatia in care el nici nu-si asuma, ca frate, e tot vina ei, cum ziceam , tu poate ii spui, dar ea hotaraste singura daca s-a saturat sau nu si daca mai ramane. Mai departe, poti sa-i spui chestii generale, cum ar fi ca mai toti avem nevoie de spatiu in care sa facem chestii singuri, ca toti avem nevoie de timp cu prietenii, ca daca stai nas in nas cu cineva toata ziua nu mai apuca sa-ti simta lipsa, ca o sarcina odata asumata devine obligatie, ca daca vor sa le mearga relatia trebuie sa faca amandoi eforturi ca relatiile nu prea merg de la sine, poti sa pui problema reciprocitatii sau a dublei masuri, dar judecatile si le face fiecare singur. Si nu mai exagera, ca nu cred ca stiu vreo femeie care nu discuta cu nimeni. Asa cum nu stiu nici barbati care sa nu discute cu prietenii cand sunt in rahat, care sa nu se planga, care sa nu caute raspunsuri, s.a.m.d. Iar chestia cu schimbatul e necesara. Se cheama adaptare. Nu poti sa faci ce faceai la mama si cand esti cu nevasta-ta, trebuie sa-ti asumi lucruri noi, la fel si ea. Si da, in amandoua cazurile daca ii dai celuilalt tot ce vrea se plictiseste si nu mai regaseste la tine ce i-a placut la inceput. Ideea e sa-ti pastrezi un spatiu al tau, chestii care au fost ale tale sa ramana asa. Dar e mare diferenta intre a-ti schimba esenta, a renunta la tine ptr ca asa vrea altcineva si a te adapta la traiul in doi si a tine seama de celalalt si de momentele prin care trece. Adica daca ea e nu nervii praf ca are un sugar de ingrijit, pobabil ca nu e momentul sa tipi ca de cand te-a luat tu mergeai pe munte cu prietenii si ca e normal sa mergi si in momentul ala. De exemplu. Deci vezi unde tragi limitele si nu mai fi atat de suspicios, frate, ca nu incercam sa va facem pudelii nostri. Daca vrem un pudel ne luam unul. Si nu, nici noi nu ne schimbam in esenta doar ptr ca vreti voi, dar uneori ne intoarcem viata cu susul in jos de dragul vostru. Si care e treaba cu varsta? Am 34. Unde e relevanta faptului?
Am scris asa:” Eu nu exclud posibilitatea ca femeile se comporta ca niste nebune dar eu nu cunosc cazuri, ptr ca eu stiu de obicei si explicatia din spatele reactiei ei.” Adica reactia ei nu apare din neant, nici din imaginatie, are o cauza, n-am zis ca nu poate fi exagerata. Deci lasa-ma cu aerul superior, ca n-am zis nici ca nu cunosc femei care au exagerat, nici ca eu n-am exagerat niciodata.
Nu eram deloc suspicios, mai mult de jumătate din soțiile pe care le cunosc merg pe sistemul – dacă nu mă bucur eu nu ai voie să te bucuri nici tu chiar dacă eu nu câștig nimic din asta. E o atitudine care mă depășește total și care întotdeauna, dar întotdeauna are ca efect îndepărtarea soțului și forțarea lui să o considere un obstacol în loc de partener.
Când vorbeam de nebune nu mă refeream la cazuri patologice, era o figură de stil, cred evidentă – nu mai fă pe nebuna e o referință clară la exagerări și istericale gratuite – de asta vorba ta ” eu nu cunosc cazuri de femei care se comporta ca nebunele” unde tu se pare ca foloseai cuvântul în sensul de psihopate/sociopate/schizofrenice sau mai știu eu ce s-a tradus în limbajul uzual al discuției, cel mult mai normal să fi fost înțeles, în ”nu cunosc femei care se exagereze/isterizeze aiurea” chestie care trebuie să recunoști că e absolut absolut fabuloasă.
Da, toți avem oameni cu care vorbim, toți căutăm sprijin când suntem jos, dar n-ai să vezi o acceptare din asta sinistră a sfaturilor la bărbați ba chiar dimpotrivă o să auzi în mai mult de jumătate din cazuri – te-n … mea de aici că tu n-ai fost în stare să ții una lângă tine două luni și tu mă-nveți pe mine?
Omul este un animal social, problema mea a cum socializează, de asta am tot vorbit de situații ridicole, fără logică, în domeniul cercurilor astea de sfaturi… spre exemplu tu, de ce te-ar asculta vreodată vreo prietenă de-a ta când vine vorba de o relație dacă tu la 34 de ani ești singură și te simți bine în rolul ăsta, ba și torni rânduri rânduri despre cum bărbații sunt așa și pe dincolo și despre cum siguranța și frumusețea ta ca individ se dezvoltă bine-mersi fără un asemenea exemplar pe lângă tine?
și mai ales, de ce tu, din poziția asta, ți-ai permite să dai sfaturi, fără nicio jenă despre oameni pe care probabil nici nu îi cunoști tare bine… nu ar fi normal să dai sfaturi despre cum să te simți bine în pielea ta când ceasul biologic bate, tu ești singură și nu ai din păcate copii ci doar animale?
asta aș vedea eu logic, nu numai să nu se apeleze la tine pentru că e ridicol ci și tu să nu te bagi în chestii unde nu ai o conduită care te recomandă.
Dacă tu nu vezi ridicolul situației orice dialog pe temă este sortit eșecului, pentru că dacă treci pe lângă comicul și ilogicul situației descrise care e atât dar atât de evident cum pot eu să am pretenția ca tu să vezi chestii mai puțin evidente și eventual să le și analizezi.
Și nu, nu-mi spune, că pe telefonul ăla care se înroșește de la câtă lume îți cere sfatul tu ai formulări numai de genul – în situația ta eu am făcut asta și nu a mers – și nu de genul – eu cred că ar trebui să, poate ar fi bine să, ar merge să.
Că dacă te-ai rezuma la a-ți enumera greșelile în alegere/conviețuire aș înțelege.
E ca și cum aș cere eu sfat de carieră de la un vagabond. La asta mă refeream când îți spuneam de penibilul discuțiilor de genul ăsta între femei, la bărbați se păstrează frate o logică în acceptarea unui sfat sau a unei păreri, nu se înghite pe nemestecate (este fapt dovedit cât de influențabile sunt femeile de cercul lor de prietene) o fiertură de păreri de la individe care clar nu au nicio recomandare în discuție doar pentru că – mi-e prietenă.
Asta înseamnă femei slabe – mi-e prietenă automat știe mai bine decât mine – culmea e că rolurile se inversează constant în cercurile astea, nu pentru că se întâmplă obiectiv ceva (aia și-a găsit bărbatul ideal și are o căsnicie de milioane) ci doar pentru că marea majoritate a femeilor se comporta în tema asta și în cercul lor de prietene ca niște oameni care nu pot lega două gânduri/decizii singure.
Și da, este demn de o privire miloasă, pentru că spectacolul ăsta strigă nesiguranță, instabilitate, lipsă de coloană, că-s influențabile la extrem – toate chestii pe care le considerați extrem de jignitoare când le auziți de la un bărbat dar pe care le afișați cu atâta nonșalanță între voi.
Da și bărbații sunt penibili când suferă din dragoste dar nu adună ridicolul ăsta chiar din orice nimic și nu acceptă orice tâmpenie din gura oricui nici când sunt reduși la stadiul de cârpă.
De asta pentru mine femeia emancipată, egala bărbatului și cunosc câteva, nu e femeia care salivează după toate fundurile care îi trec prin față și se întinde cu toți trompalăii ca să demonstreze că ea nu e o femeie desuetă și e în stare să joace ea rolul de vânător ci femeia care a ajuns destul de puternică în interior încât să accepte că rolul femeii în începutul/cursul relației este diferit de cel al bărbatului, că ea își cunoaște destul de bine bărbatul ca să ia decizii fără să transforme relația într-un show de pus pe tapet în fața prietenelor, să nu accepte păreri decât dacă vin de unde trebui nu doar pentru că vin, să știe să spună nu sau da nu pentru că are nevoie să țină bărbatul sub control sau să arate că are o putere asupra lui ci pentru că simte și-atât și mai sunt multe de spus… dar nu mă mai întind că nu e cazul – ce vine de la un bărbat e clar misoginism și de neluat în seamă.
:)))))))))….asta a fost o incercare de lovitura sub centura sau mi se pare mie? Da Vlad, pot sa imi ajut prietenele sa isi faca ordine in ganduri si sa-si stabileasca prioritati. Pot sa-i spun din experienta ca da, cand iesi dintr-o relatie si ramai singura e greu sa te readaptezi dar dupa ce te readaptezi iti gasesti un echilibru propriu care nu depinde de altcineva ceea ce e ok, scapi de toata nebunia pe care ti-o provoaca o relatie. Pe de alta parte e mult mai greu sa te bucuri de anumite lucruri singur decat in 2. Exista plusuri si minusuri. Deci depinde ce considera ea ca e important si depinde daca ea crede ca s-ar simti mai bine asa decat in prezent. Oricum nu inteleg de ce trebuie sa depinzi ca dezvoltare a ta interioara de altcineva. Oricum, fiecare dintre noi face ce are nevoie sa faca pur si simplu ca sa supravietuiasca. In al doilea rand, in mod uimitor am avut si eu relatii de durata si am retinut ceva din asta. Prietenele mele imi cunosc si istoricul personal, si eu le povestesc lor ce nu cred ca merge, si eu ma descarc in fata lor. Ce ne asteptam de la prietene nu e sa detina raspunsuri ci sa ne asculte cand suntem suparate si sa ne sprijine. Sa fii singur e o alegere personala si merge ptr oricine. Imi pare rau ca iei atat de personal faptul ca nu am nevoie de un barbat langa mine ca sa fiu echilibrata, n-o fac impotriva voastra, nu exclud posibilitatea sa ma indragostesc de cineva maine iar pana la anul sa ma pun pe turnat plozi dar nu mi s-a mai intamplat de mult, iar gandul de a fi cu cineva care ma curteaza doar ptr ca ma curteaza imi provoaca greata. Sorry, astept sa simt ca rezonam intr-un fel, ca atunci cand sunt cu el nu sunt tot singura, ca ne intereseaza subiecte similare, ca putem comunica, ca putem sa construim impreuna, ca e deschis la mine si ca sunt deschisa la el. N-o sa ma trezesc in fiecare dimineata cu un om strain la care ma gandesc sa-i torn noapte de noapte cucuta in ureche ca sa ma integrez social, ca sa-i fac pe altii fericiti sau ca sa-mi recunosti tu dreptul de a discuta cu prietenele mele. Inteleg ca daca m-as complace in acest gen de situatie te-as umple de respect si eventual te-ai gandi ca frate, e o femeie realizata in plan personal, normal sa dea sfaturi la altii. Faptul ca e cineva realizat nu-l face automat sa aiba mai multa experienta sau sa inteleaga ceva din ce i se intampla. De fapt ptr ca viata lui a mers ok e probabil ca nu a avut nevoie sa-si puna prea multe probleme. Probleme iti pui canad treci prin schimbari de multe ori majore. Iar eu am trecut prin suficiente schimbari ca sa mai inteleg cate ceva. Din pacate orice as intelege rational nu pot sa aplic ptr ca pana acum dupa cum am zis cand ma indragostesc imi intra creierul in colaps. Si mi s-a intamplat sa imi atraga atentia prietenele ca fac ceva ce nu intentionam si sa aiba dreptate. Si da, prietenel mele imi povestesc chestii sau ma intreaba ce cred ca inseamna diverse, dar cum ziceam, nu pot eu sa spun cuiva ce sa faca. Oricum maine cand ma suna cea mai buna prietena a mea sa-mi povesteasca ce mai simte , o s-o trimit la tine, sa nu uiti sa-mi lasi numarul, ca tu ai o casnicie fericita si-ti permiti sa dai sfaturi. Si in cele din urma, nu saliveaza nimeni dupa fundurile voastre, nu-si asuma nimeni roluri ca sa demonstreze ceva. Fiecare joaca rolul care i se potriveste. Vlad, e mega usor sa tii un barbat sub control cum zici tu, daca iti alegi un submisiv, care sunt cred majoritari, eu dominanti am cunoscut vreo 2 poate, dar sincer, eu nu vreau unul ca n-am nevoie sa trebuiasca sa-i spun tot timpul ce si cum sa faca, nu vreau sa trebuiasca sa-l verific in permanenta ca si-a facut treaba, nu vreau sa trebuiasca sa il motivez eu tot timpul. Nu am energia. Ma sufoca. Vorba lui Jim, I need someone who doesn’t need me. Cand el se duce singur in spate si nu apasa pe tine esti impreuna cu cineva dar aproape liber in acelasi timp. Traiti unul langa celalalt, nu va apasati reciproc. Nu stiu sa-ti explic sentimentul. Si ar mai fi faptul ca pe masura ce imbatranesc am asteptari tot mai mari de la barbati, astept sa avem tot mai multe chestii in comun si ma enerveaza si mi se par greu de suportat tot mai multe lucruri. Ah si atitudinea de care zici tu, ca nu ma bucur eu, nu te bucuri nici tu cred ca e altceva. Femeile se supara pe faptul ca voi vreti sa faceti chestii fara ele, nu ptr ca sunt ofticoase ci ptr ca ele ar vrea sa imparta cu voi cam orice experienta , iar faptul ca voi vreti propriile experiente separat li se pare egoism. Nu sunt geloase pe fericirea voastra ci le intristeaza ca nu vreti sa o impartiti cu ele cand ele ar vrea sa o imparta cu voi. Si mai Vlad, deschide-ti o agentie de dat avize celor mai potriviti sa dea sfaturi dupa standardele tale, ca deja standardele tale sunt singurele care conteaza. Deci simte-te liber sa-ti excluzi de la dialog prietenii divortati si aia necasatoriti, eu imi aleg prietenele dupa standarde proprii.
Stii, faza asta fost ca-n bancul ala cu testele de inteligenta ptr politisti, la care trebuiau sa bage niste forme in gaurile corespunzatoare. Si au demonstrat ca au forta. La fel si tu, daca nu ma incadrez in tiparele tale, sari deasupra ca poate totusi incap. Iar eu tie nici daca as vrea n-as putea sa iti cer vre un sfat ptr ca tu ai ca prioritate sa judeci oamenii ptr deciziile lor de viata care ii afecteaza pe ei si sa le arati ca sunt in inferioritate fata de tine. Asta nu te face un prieten prea bun, in schimb asta ma face pe mine o prietena minunata, ca eu pot sa ma bucur ptr prietenii mei cand sunt fericiti, indiferent unde isi gasesc ei fericirea.
Olivia, de ce dacă eu pun o problemă logică – trebuie să ai calitatea necesară pentru a da sfaturi – tu o iei ca pe un atac sub centură sau ca pe o judecată?
Asta arată un singur lucru, că afișajul ăla de femeie mulțumită, înflorită și deloc în nevoie de un partener este o spoială superficială și probabil o să fie din ce în ce mai cojit de trecerea timpului. Altfel nu ai fi perceput descrierea situației ca pe un atac ci ca pe problema logică ce a fost pusă.
Atitudinea de care vorbeam se referea la activități pe care respectivele femei nu le-ar face nici picurate cu ceară. Și-ți dau un exemplu la care eu nu m-am băgat în discuție, era între soție și o prietenă:
– La voi e altfel, soțul tău se bucură să faceți lucruri împreună…
– Ne bucurăm amândoi.
– Da, ce frumos… nu ca la mine.
– Păi tu te-ai dus vreodată să-l susții la fotbal, să-i faci galerie, să te bucuri acolo de bucuria lui?
– Mie nu-mi place fotbalul și-așa e pierdere de timp, pentru asta pleacă de acasă? Să mă mai duc și eu cu el? De ce?
– Pentru că se simte bine și se bucură să știe că e urmărit și încurajat și e fain și pentru tine să te bucuri de reușitele lui.
– Nu, nu-mi place, ce el merge cu mine la cumpărături? Al tău nu iese la fotbal…
– Iese la biliard și când joacă ceva important abia aștept să fiu acolo să îi țin pumnii și să îi fac galerie…
– Păi ție îți place biliardul…
– Nu, nu-mi place (nu, chiar nu îi place).
Discuția asta care se traduce într-un comportament de – prefer să-mi stea soțul acasă morocănos, fără să-mi zică un cuvânt și fără să am nevoie de ceva de la el decât să-l las la o activitate pe care pe mine nu mă atrage (fotbal, pescuit) pentru că și eu stau în casă – este valabilă pentru mai mult de 90% dintre femeile măritate pe care le știu. La asta mă refeream și e o situație mult mai des întâlnită decât cea cu stai acasă că nu vrei să mă iei și pe mine.
Dar se pare că între nevestele pe care le cunosc eu și cele pe care le cunoști tu este o diferență totală de atitudine.
” tu ai ca prioritate sa judeci oamenii ptr deciziile lor de viata care ii afecteaza pe ei si sa le arati ca sunt in inferioritate fata de tine” – asta nu am înțeles-o. A fost din cauză că te-ai simțit atacată pentru ca am expus situația cu care tu spuneai că ești pe deplin împăcată? Că altfel nu văd cum refuzul unui sfat din partea cuiva pe care nu-l simt competent în aria respectivă nu văd cum m-ar transforma într-un într-un prieten rău care are prioritate la judecat.
Era vorba de la cine mi-aș lua eu sfaturile și către ce domenii m-aș simți competent să le dau (alea unde am experiență și mi-a ieșit) se pare însă că asta mă face nasol tare și ca persoană și ca prieten – da e destul de iritant când îți spune unul: nu mersi, tu nu ai o bază pentru a da sfaturi în tema asta – mai ales dacă se adresează unei persoane obișnuită să dea sfaturi în orice, indiferent de nivelul de pregătire, experiență, succes în acel domeniu.
Da, sunt un tip nasol, ca să ai o părere valabilă trebuie să știi despre ce vorbești e un lucru în care cred, recunosc însă că trendul prezentului e plin de păreriști buni la toate, iar dacă luăm asta ca referință eu sunt un veninos meschin și un prieten de doi lei
Vlad, pana la urma a zis Olivia cati ani are, ca nu am mai urmarit discutia dintre voi doi?
34
Vlad, tu esti impreuna din ce-mi dau eu seama cu iubita din liceu. Asta nu inseamna ca eu iti spun ca tu ai avut mai putine relatii decat mine ceea ce te face automat incompetent. Astea sunt alegeri personale, fiecare din noi stie ce e potrivit ptr el. Asa cum ptr tine e ok sa te casatoresti cu o femeie pe care o cunosti de o viata ptr mine e aproape incstuos. Eu asimilez ca familie oamenii cu care ma stiu de suficient timp. In afara de asta una e sa mergi cand el are meci de biliard si alta e sa mergi cu el pe stadion sa vedeti impreuna meciuri. Cand vede meciuri prefera sa mearga cu baietii si sa faca ce are el chef, nu sa stea cu grija ta daca te simti tu bine. Femeile cum ziceam ar vrea sa faca mai multe chestii impreuna si se simt atacate cand vreti sa faceti chestii separat. Eu spre exemplu nu am aceasta problema ptr ca imi place sa fac chestii singura si tot ce poti sa faci e sa te uiti la mine in timpul asta. Eu nu as rezista intr-o casnicie probabil nici o jumatate de zi, de aia nu ma arunc. Mie imi place spatiul meu, sa stau cu catelyl cu pisica, cu ai mei, sa fac prajituri, sa iti scriu tie cu care nu ma pot intelege ptr ca avem aparent experiente de viata foarte diferite.Eu daca sunt intr-o relatie si ne vedem 3 zile pe saptamana e de ajuns, mai mult de atat ma sufoca. E adevarat ca la inceputul relatiilor exista o perioada in care petreci mai mult timp si cam integral in pat, dar perioada aia trece. Pe termen lung am nevoie de spatiu. Spre exemplu e mai greu sa lasi o chiuveta de vase pana la cer, ca deranjezi , cand esti in cuplu. Cand esti in singur le speli peste o saptamana daca ai chef ca e doar treaba ta. Ti-am zis ca din pacate nu am copii ptr ca imi plac copiii si o parte din mine ar vrea, dar ptr mine acum clar nu e momentul. `Eu in momentul asta incerc sa-mi dau seama ce vreau eu de la viata, sa ma cunosc eu pe mine mai bine. Sunt sigura ca tie tti se para ca poti sa te cunosti pe tine suficient fiind impreuna cu acelasi om. Ptr mine nu e asa. De la fiecare tip cu care am fost am aflat ceva nou despre mine, mi s-a conturat o imagine tot mai clara de calitati si defecte si importanta lor ptr mine, de efectele pe care le au in cuplu.Daca nu sunt intr-un cuplu nu inseamna ca nu sunt in stare sa tin pe cineva langa mine, inseamna doar ca n-am mai vrut sa tin langa mine unii oameni sau ca altii n-au mai vrut ei. Nu inseamna ca nu stiu cum e sa faci parte dintr-un cuplu mai de durata, nu inseamna ca nu stiu cum e cand simti ca ti s-a plafonat relatia sau ca ti se iseparteaza partenerul sau ca nu stiu situatiile in care te insepartezi tu de partener. Tu pui problema ca nu ar trebui sa-ti discuti situatia decat cu oamenii aflati in aceeasi situatie si care au facut exact aceleasi alegeri. Nu e asa. Daca una care e maritata dar se gandeste sa paraseasca relatia vorbeste cu alta care e maritata si considera ca e groaznic sa divortezi, evident ca o s-o sfatuiasca sa-si salveze casnicia indiferent de costuri, ptr ca asta e prioritatea ei. Eu i-as zice sa-si evalueze singura prioritatile si sa se gandeasca singura daca isi permite costurile Ea decide. Multi din cei care sunt single isi pierd prietenii cand acestia se casatoresc ptr ca nu mai au preocupari comune. Ptr mine n-a fost asa. Eu ma bucur de cate ori unul dintre ei se casatoreste, de obicei au parteneri pe care ii plac si-mi largesc cercul de prieteni. Ma inteleg bine cu copiii ptr ca sunt foarte closca de felul meu si ii mai babysitaresc pe ai altora, e chiar ok.Ramane interminabila discutie despre ce gatim si cum se face, ce au facut copiii, observam diverse chestii si neintrebam impreuna cum au aparut, e ok. Si conteaza sa ai pe cineva care te cunoaste de multi ani si judeca obiectiv.Mi-a zis o prietena, maritata si cu copii la un moment dat ca incep sa ma leg de cineva, eu eram ceva de genul, nuuu… exagerezi. Avea evident dreptate si na, faceam mult mai bine daca o ascultam dar cum ziceam, de decis decide fiecare in parte. De altfel, am si prieteni cu alta orientare sexuala, si nu m-am gandit nici o clipa ca nu sunt in stare sa-mi dea sfaturi sau sa inteleaga prin ce trec eu. Ce zici tu e absurd, ca numai cine face aceleasi alegeri de viata poate sa iti dea sfaturi. Cine face exact aceleasi alegeri s-ar putea sa nu ia in considerare ca mai exista si altele. Ti-am zis ca incerci sa lovesti sub centura ptr ca mi-o bagi la inaintare pe aia cu singura in timp ce ceasul biologic ticaie, ceea ce e un alt stereotip ca daca ajungi pe la 30-35 e nenorocire daca nu te mariti si nu faci repede niste puradei. N-au intrat zilele in sac. Anul asta niste prieteni de-ai mei au facut o fetita la vreo 46-47 de ani. N-o sa fiu eu printre parintii care toarna un plod la care nu au ce sa-i ofere mare lucru si care mai au si interminabile certuri in cuplu de iese copilul ala cu nervii praf. Decat sa produc si eu inca un copil nefericit sau dezechilibrat prefer sa iau un caine de pe strada care deja exista si care are nevoie de grija cuiva. Iar dupa aia mi-ai zis in esenta ca *** pe toata lumea ca sa par emancipata in loc sa-mi accept locul langa un barbat. Asta ca sa nu ma faci in mod direct curva ca tu esti un domn. Ceea ce cum ti-am zis ptr unele femei merge. Stiu femei care fac ele totul, muncesc de dimineata pana seara, si la slujba si acasa, fac orice ca sa aiba statutul de femei maritate si ca sa nu fie singure. Intrucat eu singura nu disper, nu intru in relatii decat daca mi se par echitabile si daca imi ofera ceva in plus fata de momentul cand sunt singura, nu daca ma incarca cu chestii noi cu care nu am chef sa fiu incarcata. De aia ti-am zis ca judeci si asta nu te face un bun prieten. Tu stii deja ce e mai bine ptr toata lumea, si daca omul nu face ce zici tu ca e bine, pai e ratat, pai e curva, pai nu e realizat. Eu n-am zis niciodata nimanui cum ar trebui sa fie viata lui, le-am zis numai sa incerce sa se cunosca pe ei si sa isi caute fericirea, fiecare in felul lui. Aaa…da,si daca eram mai tanara decat tine, ai fi zis ca nu am experienta ta, care se masoara fireste in ani, daca sunt mai in varsta, nu sunt calificata, ca nu sunt realizata in felul in care esti tu. Am primit odata un sfat bun de la bunica unei prietene si nu m-am gandit sa-i zic ca nu stie despre ce vorbeste ca e din alta generatie.
Olivia, motivul pentru care nu ne înțelegem este că tu iei cuvintele mele și le dai niște sensuri diferite față de cele pe care le transmit eu.
Ăsta e și motivul pentru care am zis că atitudinea asta e o spoială, pentru că dacă eu afirm o stare cu care tu pretinzi că ești de acord și tu o iei ca pe un atac, deși eu nu am zis-o ca pe un reproș ci ca pe o realitate, e clar că tu ai o problemă cu asta nu eu (sau poate ești obișnuită să și se reproșeze chestia asta și atunci vezi orice referire la asta ca o judecată).
Fiecare merită să-și trăiască viața cum se simte el bine și în ce fel se apropie mai mult de fericire. Asta cu trebuie să faci aia și aia că altfel nu e în regulă e o tâmpenie și dacă m-ai cunoaște cât de cât și nu prin filtrul unui model pe care ți-l construiești după șabloane din experiența ta, ai ști că eu sunt departe de a accepta sau a susține presiunea socială a magicului – așa trebuie ca să fii și tu om.
Nu, crede-mă, reproșul meu venea spre siguranța cu care crezi că e ok să ai o părere și să dai sfaturi în orice. Uite de exemplu tu zici deschis că nu îți place să petreci mai mult de 3 zile cu cineva (unii ar cataloga asta ca pe o problema, pe mine insă nu ma interesează aspectul) dar nu văd cum ai putea sfătui pe cineva să țină mai bine la rutina unei relații.
Iar când vorbeam despre ilogicul feminin când vine vorba de acceptat sfaturi de la cine nu trebuie, nu vorbeam de descărcare, de vorbit vrute și nevrute, că astea sunt acțiuni terapeutice pentru oricine ci de momentul în care cea sfătuită ajunge să privească prin ochii celeilalte fără să mai filtreze sfatul prin informațiile pe care le are ea – și asta e o chestie care se întâmplă mult mai des la femei decât la bărbați.
Uite ce enervantă ești cu stilul ăsta de a nu înțelege ce zic – până și la partea cu fotbalul ai refuzat să vezi despre ce vorbesc, OMUL JUCA FOTBAL EL, dacă era vorba să-l susțină și să-i facă galerie cum se putea înțelege altfel? Sau doar așa puteai să bagi faza că iar e bărbatul de vină, că el vroia sa meargă cu prietenii și că din nou femeia nu-i refuza lui o plăcere ci el era de vină?
Câtă răbdare să am când tu, ca să ți se potrivească argumentele, schimbi total până și chestii atât de limpezi?
Ce să mai zic despre cum ai luat-o tu pe arătură cu aceleași alegeri de viață… când am zis eu că sfaturile trebuie acceptate de la o persoană care a făcut aceleași alegeri? Rezultat, statut, poziție , atitudine față de un subiect astea te recomandă ca un om care știe despre ce vorbește nu dacă ai făcut aceleași alegeri.
Dacă tu nu suporți să stai cu un om mai mult de câteva zile chiar nu ți se pare bizar să sfătuiești pe cineva cum să stea într-o relație? Despre asta vorbesc nu de chestii generale, de lucruri la care oricine se pricepe și prin care a trecut toată lumea, ci de sfaturi care pot face rău și care vin de la oameni care nu sunt în postura de a le da. Că tu te vezi altfel, perfect construită pentru rolul ăsta chiar dacă atitudinea ta e complet pe lângă subiect, asta nu te face să ai dreptate.
Iar că duci discuția pe chestii generale, vârstă, orientare sexuală ca să mai diluezi sensul de care vorbeam e din nou o chestie care nu are ce căuta pe subiect. Asta sunt criterii care intervin în asta gen de sfaturi, spre exemplu nu e normal ca o fătucă de 16 ani să dea sfaturi despre întreținerea cu succes a tinereții tenului din experiența ei. Sau un bărbat homosexual despre cum aduci o femeie la extaz dacă el are zero experiență în domeniu. Sau un om trăit toată viața în serviciul comunist și cu experiență și înțelegere zero a a stresului si a presiunii din mediul corporatiist de azi să dea sfaturi în cum să-ți folosești timpul la muncă (nu, nu sfaturi generale, fă să fie bien ci chestii punctuale). Nici exemplele astea, fără legătură cu tine, nu și se par ridicole?
Da, fiecare suntem nepotriviți pentru a da sfaturi în ceva, nu în orice că nu despre asta vorbeam. Iar eu am spus clar că acceptarea tipic feminină a sfaturilor care vin clar de la persoane care nu au poziția de a le da e stupidă și îmi mențin părerea. La fel de stupidă ca pozițiile din exemplele de mai sus, care nu au legătură cu sfaturile despre relații.
Cât despre experiența mea sau de la cine ce cum am învățat și cum sunt eu unidirecțional și perfect mulțumit de asta, trece te rog presupunerile astea ani lumina departe de realitate, la capitolul nu-l cunosc și presupun, femeiește, aiurea.
Formularea despre cum este o femeie puternică cu adevărat, egala bărbatului și că asta nu depinde de cât de mulți tipi agață din proprie inițiativă începe cu PT MINE – să înțeleg că nu e ok ca eu să gândesc pentru mine așa și să-mi aleg eu singur ce înseamnă o femeie de calitate, pe care o pot considera emancipată și egala oricărui bărbat pe care îl cunosc?
Măi să fie, dar eu sunt ăla care judecă și crede că el e șablonul pentru oricine și deținătorul adevărului. PENTRU MINE.
Atâta vreme cât cuvintele mele nu sunt traduse în aceeași română pe care o vorbesc eu, noi discutăm în paralel. Ghici cine are obiceiul să aibă genul ăsta de atitudine într-o discuție? Exact femeia aia care la un moment dat nu pricepe de ce bărbatul nu o mai ascultă și nu o mai bagă în seamă.
Uite vezi, chiar dacă mi-am frecat aproape două zile și nu am reușit să scriu mare lucru la DK (super proiectul in lucru cu un deadline ucigaș) și ți-am citit cu atenție rândurile, ascultat și răspuns la fiecare, tu tot o să mă cataloghezi drept un bărbat care nu vrea să discute cu tine, din vina mea evident, fără să îți treacă măcar prin cap că tu m-ai adus în punctul ăsta nu pentru că aveam păreri diferite ci pentru că tu îți susțineai fixațiile tale pe un fir paralel și m-ai făcut să văd că orice și-aș zice eu tu ai continua pe firul ăla paralel, neavând nicio problemă să schimbi sensul cuvintelor, să faci presupuneri total lipsite de bază despre mine și așa mai departe.
Când vezi asta ce rost are să mai discuți, nu e clar că de fapt o faci singur?
Si tu rastalmacesti ce spun eu. De exemplu ai decis ca eu dau sfaturi despre chestii prin care nu am trecut. Nu ti-a trecut prin cap ca oi fi avut si eu relatii mai de durata sau perioade de stat mai tot timpul impreuna. Nu ti-a trecut prin cap ca am avut si eu perioade in care am crezut ca rutina o sa ne omoare, dar pana la urma am iesit din ea. Pana la urma ne-a omorat altceva. Nah, mai devreme am vb cu prietena mea despre eternele probleme dintre barbati si femei si n-am stiut ce sa-i raspund. Oricum, situatia e ca daca merge asa o sa mai vad inca un cuplu la care tin si pe care il consideram foarte potrivit, despartindu-se. Deci tu cu logica ta masculina, da-mi o explicatie. In relatie ea a preluat toate treburile casei, grija ptr copil, lucreaza, si pe langa toate astea ea a fost cea mai afectuoasa si care se indrepta spre el tot timpul. El se simte sufocat, ea se simte respinsa si acum simte ca se umileste cand ar vrea sa-si exprime afectiunea fata de el. Asa ca n-o mai face. Se poarta frumos cu el, dar se cenzureaza de fiecare data cand ar vrea sa-l ia in brate. Ptr ea e deja insuportabil, el e ok, nu observa ca nevasta-sa nu-l mai ia noaptea in brate, ca nu-l mai pupa toata ziua sau ca nu-i mai zice te iubesc de 10 ori pe zi ptr ca ea asa simte. El nu stiu unde e, dar ea se indeparteaza. Nu cred ca el n-o iubeste dar pur si simplu nu stiu cum ar putea sa se apropie iar. So, go ahead, da-mi un sfat. Ea e foarte mandra si odata ce s-a simtit respinsa n-o sa mai faca ea pasi in directia lui. Iar tu cu mine ne intelegem exact asa cum se inteleg barbatii cu femeile, adica indiferent ce zice unul, celalalt o sa inteleaga altceva decat s-a vrut sa se comunice. Si intelege ceva, orice am spune eu sau tu, ea n-o sa faca decat ce crede ea, o sa accepte explicatia ta sau a mea numai in masura in care se potriveste cu ceeea ce stie ea despre barbatul ei. Femeile nu sunt niste robotei care executa indicatiile prietenelor, asta e ideea ta si e aiurita. Si da Vlad, tu pentru tine poti sa alegi fireste orice, poti sa apreciezi anumite chestii sau sa dezavuezi altele, eu nu incercam sa ma combin cu tine ca sa poti sa-mi spui nu frate, nu esti genul meu ca nu-ti asumi rolul pe care doresc eu sa si-l asume o femeie si nu-mi place nici istoricul tau. Daca eu veneam spre tine chestiile astea te-ar fi privit personal ptr ca incercam sa intru in viata ta, si da, puteai sa emiti judecati subiective. Pe de alta parte nu e treaba ta sa fii de acord sau sa iti placa viata mea si modul meu de a fi. E ca si cum ti-as spune eu ca eu nu aprob casatoriile si ca barbatii casatoriti sunt terminati. Pai ce treaba am eu cu subiectul? M-ai cerut de nevasta? Mie pur si simplu nu mi se pare ok sa emiti judecati de valoare despre vietile altora. Viata mea pur si simplu exista, fara legatura cu tine, indiferent daca tie iti place sau nu. Si presupui aiurea motivatiile mele, cu toate ca ti-am explicat deja de mai multe ori ca nu sunt alea. Ti-am explicat deja ca nu salivez dupa toti masculii din jur, ti-am explicat deja ca nu incerc sa par emancipata, ti-am spus deja ca sunt alegeri bazate pe ce simt iar tu nu vrei sa intelegi. Si sa fii prietenul cuiva inseamna sa accepti omul ala, cu viata lui, care poate tie nu ti se potriveste, iar cand iti povesteste ceva sa te abtii de la a pune etichete si sa ii spui eventual ce ai inteles tu din situatie. Deciziile mai departe si le ia singur. Am prieteni care fac chestii foaorte, foarte diferite de mine si poate cam extreme, pe care eu nu le-as face, dar ii accept asa, ma bucur ca nu suntem toti la fel ptr ca ar fi plictisitor. Crede-ma a nimeni nu vine la tine sa-ti povesteasca ceva ca sa-i spui ca pentru tine asta inseamna ca nu e o femeie sau un barbat adevarat sau alta judecata de valoare. Iar daca o faci, a doua oara nu mai vine. Totusi, daca nuo faci si il accepti pe celalalt asa diferit si tii la al cu tot cu diferente, nua ai idee cate chestii absolut neasteptate ajungi sa afli. Nu ai idee ce poti sa afli ca era dincolo de suprafata.
Vlad,
te rog eu frumos, opreste discutia asta inutila, comentariile sunt extrem de greu de urmarit, darmite de scris.
Gandeste-te la deadline-ul DK, incearca sa te transpui in poveste, creaza-ti feng-shui-ul necesar pentru a lucra la proiect.