Șmecheria votantului român

Am văzut imaginea asta pe facebook și nimic nu vorbește mai clar și mai trist, cel puțin pentru mine, decât stilul ăsta de educație electorală.

Când spuneam că regimul comunist a distrus orice cultură politică și electorală, a sfărâmat orice busolă și orice sistem normal de apreciere a candidaților, sărea ca ars poporul să mă pună la zid că-s prea tânăr să-mi dau cu părerea…

Uite, tată, imagine likeuită și shareuită mai ceva ca un poster cu trei pisici drăguțe de aceeași masă de români educați… pentru mine imaginea asta vorbește de la sine pentru marea majoritate a votanților români și o face într-o manieră absolut tragică.

Ia să vedem ce ne zice nouă, limpede ca apa de izvor, acest îndemn:

1. Că mita electorală e un procedeu destul de larg răspândit ca să conteze în economia finală a procentelor.

Dar asta știe toată lumea deja și, deși e trist, ne-am obișnuit și nu ne mai mișcă cine știe ce.

2. Că de la român nu ai cum să ceri verticalitate ci cel mult șmecherie. Vrei să nu-și bazeze votul pe kilul de ulei? Nu poți să-i spui nu lua, ci fii român.

Și ce înseamnă să fii român, ce a ajuns să-nsemne fii român? Bagă mâna, ia și nu te simți obligat la nimic. Asta e toată șmecheria, nu să ai coloana vertebrală și să le zici – bă, măgarilor, furați de zeci de ani țara asta și ne jupuiți și încercați să ne cumpărați cu zahăr? – ci să rânjești bucuros, să-i strângi în brațe, să-i pupi pe obraz, să le zici cu toată inima că ei sunt aleșii tăi și apoi să-ți vezi de ale tale…

Și bineînțeles că românii apreciază foarte mult mișcarea asta – așa le trebuie la bandiți – dar se miră că ni s-a dus buhul de neserioși, țepari, hoți. De parcă o mică șmecherie, un mic furt întors ăstora care își bat joc de noi și de țară, ne-ar face mai buni, mai tari, mai deștepți, nu exact niște pungași mărunți și demni de milă.

Asta a ajuns fii român, un îndemn la găinării și șmecherie ieftină. Ăștia suntem și cu asta am ajuns să defilăm. Trist, extrem de trist.

Vlad B Popa

Scriitor, producator de documentar si pasionat de fotografie. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen

Facebook  

3 Comments

  1. +1. De fapt cam asta este trendul, iar indemnul nu este decat o continuare fireasca a evolutiei sociale. Eu nu ma mir deloc.
    Nu poti avea democratie fara educatie, pentru ca vei ajunge exact aici, la o manipulare grosolana a unei mase de votanti dispusi sa isi “vanda” votul pe putin (e.g., un litru de ulei, o galeata, un pix, o bricheta) sau pe nimic (e.g., promisiuni electorale din seria “va facem pod”/”pai n-avem garla”/”nu-i nimic, va aducem si garla”) si lipsiti de discernamand civic.
    Romania a ajuns paradisul candidatilor din cauza ca este de fapt iadul votantilor, un iad, de altfel, indemanatic si cu atentie intretinut. Ca partid politic, nici nu trebuie sa faci vreun efort de gandire sau de strategie, ci doar un efort de distribuire de resurse in perioada electorala. Unui votant fara cunostinte, fara idealuri si fara sperante este de ajuns sa ii dai ceva, orice, ca sa iti fie recunoscator ca i-ai acordat atentie. Votantul roman este tratat ca un cersetor caruia i se arunca o coaja de paine si i se cere sa fie recunoscator ca nu ii mai este foame pentru urmatoarele ore.
    In aceste conditii, manifestari ca aceea blamata mai sus sunt doar reactii de razbunare ale cuiva care simte ca nu este in regula ce se intampla, dar nu are nicio idee despre cum sa schimbe lucrurile de fapt.
    Este doar un exemplu la indemana ca democratia esueaza in lipsa educatiei.
    PS: Nu vreau sa ma gandesc cum ar fi aratat rezultatele unui referendum in Romania similar celui din Elvetia pentru stabilirea salariului minim la, hai sa zicem, 1000 de Euro. Noroc cu clasa noastra politica grijulie si responsabila, ca nu da poporului oportunitatea “sa se exprime” prea des. Abia atunci am vedea cu adevarat de ce fel de monstri civici am ajuns sa fim inconjurati.

    Reply
    • Da, Val, poate cea mai tristă partea a spectacolului ăsta e că nu ne mai miră… În rest e exact cum ai zis și totul vine de la lipsa de educație politică/democratică.

  2. True story: in anul in care a candidat Jiji la prezidentiale, in satul bunicii sotiei mele partidul lui a facut campanie destul de puternica. Printre activisti – una dintre matusile sotiei. Merge la batranica acasa, cu bratele pline de toate cele (ce se mai dadea pe atunci, inclusiv o vesta de fash, verde, cu inscriptia partidului pe spate), si purcede la a-i face instructajul: “Mamaie, deci ia de-aici, si faci asa, si pe dincolo, si cand mergi la vot pui aici stampila, etc etc”. Bunica zice “da-da, cum spui tu, maica”, si merge la vot. Unde pune stampila pe…trandafirii PSD-ului. E una dintre fazele la care am ras cu lacrimi. A, si, pe langa asta, din cate am inteles, partidul lui Jiji a luat extrem de putin voturi in satul ala, spre deloc.

    Reply

Leave a Comment.