Munca din dormitor

O lămurire pentru cunoscuţii care au impresia că stau toată ziua în dormitor şi mă uit la tavan:
meditatie

Da, aşa este.
Doar că realitatea prezintă multe nuanţe, în funcţie de perspectivă. Ceea ce ei ar numi dormitare, lenevire sau desmierdat gâscanul, eu numesc muncă. Mai exact, un preludiu al muncii: etapa de meditare.
Cum ar fi spus şi marele Gambetta, dacă era englez:
“Meditation brings wisdom, lack of mediation leaves ignorance. Know well what leads you forward and what holds you back!”

Fără munca din dormitor, nu aş putea să ajung în faţa tastaturii şi să înşir interminabilele descrieri care l-ar face pe Sadoveanu să cadă într-un dulce somn, convins că este un scriitor laconic prin excelenţă. L-aş fi ales pe Balzac pentru comparaţie, dar m-am hotărât să las aroganţa de-o parte în această sinceră lămurire.

Da, arta are nevoie de meditaţie; de ore, zile, luni petrecute cu ochii în tavan. Adică muncă.
Arta are nevoie de ajutor şi derogări casnice. Munca nu poate fi întreruptă de mizilicuri telurice din categoria vase murdare, mâncare, cumpărături, aspirator, mop. Partea cu adevărat chinuitoare pentru mine, muncitorul: niciodată nu cunoşti termenul final. Căzneşti asiduu cu ochii în albeaţa lavabilului, până îl însufleţeşti.

Lumea ta trebuie să fie acolo, în tavanul viu. În niciun caz în afara dormitorului ori, Doamne fereşte, pe străzi. Cum ai putea să transpiri artă, după ce ai făcut slalom printre miile de căcăreze câineşti, în cei o sută de metri dintre bloc şi metrou? Nu, nu! Tu levitezi peste rahat.
Dacă aş renunţa la feeria neţărmurită a tavanului şi aş scrie ancorat în lumea reală, aş fi cu siguranţă autorul celor mai urât mirositoare opere. “Epopeea de căcat” – Dani Corban.
Vă imaginaţi cine ar fi dispus să parcurgă apologia anticalofiliei în sute şi mii de pagini? Nu că aş fi înțesat raftul Bestsellers până acum…

Aşadar, dragi cunoscuţi, mai mult sau mai puţin apropiaţi, care mă purtaţi în curtoaziile dezmăţului printre sticle şi ţâţe sau, mai grav, mă puneţi să spăl farfurii (?!!), încercaţi să primiţi cu maximă clemenţă sincera lămurire de mai sus.
Nu vă mai grăbiţi! Vom ajunge cu toţii să privim înapoi imaginile alb-negru, fără să ştim dacă le-am cules pe străzi, prin cârciumi, păduri sau din tavan.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

Leave a Comment.