M-am uitat ieri la Insurgent, am citit comentariile de la Cine este Europa și cumva mi-a venit în minte și Brave New World.

Și-apoi mi-au venit în cap și alte zeci de filme, distopii, articole, despre cam același lucru – lumi net superioare, dacă e să ne uităm rece la ele, vinovate de un păcat fatal, peste care noi nu putem să trecem.

Lumi fără războaie, lumi fără foamete, lumi fără invidie, lumi fără masacre, lumi pur și simplu mai bune dacă e să luăm suferința și egocentrismul, mai bine zis lipsa lor, drept un indicator de mai bine. Tot timpul lumile astea sunt prezentate și receptate ca bolnave, inumane, rele și neapărat li se introduce pe undeva un substrat negativ pentru a motiva un erou să le înfrunte, spargă, schimbe.

Eroul e ăla de aduce înapoi toată mizeria umană pe care o vedem acum. Pentru că percepția noastră ca rasă nu se poate desprinde de individualitate, dacă nu suntem unici, nu mai suntem oameni/neam/individ și nimic, nimic nu merită asta, nici măcar o lume mai bună.

Fuck humanity, I’m me!