Despre drama poporului onest, schingiuit de politicienii corupți care n-au vreo moștenire genetică de la poporul care i-a născut. Niște bastarzi (fking bastards!) teleportați de pe Planeta Corupților.
Ieri, declară Dragnea că îl susţine pe Lupescu la FRF. Azi, apare Lupescu la Gâdea în emisiune – cea mai lungă și libidinoasă odă televizată din istoria fotbalului. La Gâdea! Unul care a auzit de fotbal ca Becali de docetism. De la stat paralel și UE Codruța, hodoronc tronc la fotbal și Lupescu. Dar sunt jurnaliști, bre, nu slugi politice. Și e fotbal, curat fotbal!
Te-ai fi așteptat ca ieftina coșmelie lipită cu scuipat de șobolan să cadă la prima pufăitură de indignare. Care indignare? Potențialii pufăitori și-au ținut respirația, au cântărit-o sufletește și creștinește, și au zis că da. DA! Noi suntem, nu ne place PSD-ul, UE Dragnea! Dar Lupescu ne place. Hai, mă, e Lupescuuu, e Generația Auriferă. Nu există bine absolut. Și nici rău. E nasol Dragnea… sau a fost. Dar Lupescuuu!
FIX aceeași reacție au avut-o și mulți bugetari (medici, polițiști, profesori, administrație publică). Să-i ia dracu pe PSD! A, ne-au mărit salariul? La două adici, oameni suntem, ce rost are necuratul în cele lumești? Prea multă ură strică; lăsați negativismul, hai să fim optimiști!
Posibil să existe aceeași reacție în ansamblul societății românești (și nu numai). Arunc pe masă doar cazurile care mi-au trezit suficient interes încât să țin minte. Nu o lună, nu un an, nu de la o promisiune mincinoasă la alta. Am ținut minte oameni, vorbele lor, esența vărsată în jgheabul porcesc din care ne hrănim cu toții.
Nu mă încălzesc revoluționarii de weekend, nici gloatele care protestează din lipsuri personale, nu pentru un interes general. Cu atât mai puțin revoluționarii animați de lozinci, seci spiritual și nemobilați intelectual, de-ndată îndrăgostiți de fiecare harneală care le umple goliciunea. Se dubleazăăă, se recalculeazăăă, Lupescuuu – hop, hooop! E gata, suntem plini.
Am atins etapa care transformă ura față de politic în mizantropie. Pe politicieni îi înțeleg. Pe de-a-ntregul, nu doar cinismul matematic. Îi înțeleg sufletește. Sunt copiii mai răsăriți ai unui popor cu deviații intolerabile pentru vremurile noastre. Da, în anul 2018, mămăliga nu e cel mai apreciat material. Copiii poporului doar s-au adaptat, au supraviețuit, au produs ce poporul consumă. Dacă Lupescu vindecă locul și-l umple cu admirație, tâmpit să fii ca să ignori produsul miraculos. Copii răsăriți, nu tâmpiți, quod erat demonstrandum.
Și nu e vorba de lispa educației! Nici măcar lipsa IO-ului, deși toate rapoartele în domeniu ne plasează lejer între europenii ghinioniști d.p.d.v. intelectual. Există pe planetă popoare mai șubrede la mansardă care performează – australienii, de exemplu.
Problema noastră este onoarea.
Toate creșterile salariale fără acoperire economică ne vor duce, în următorii ani, la un nou colaps, un nou șut care ne va propulsa mult în coada celorlalți europeni. Toate intervențiile politice în fotbal ne îndepărtează de adevăr: un sistem sănătos, suștinut prin investiții private, nu o ligă de pomanagii și slugoi politici care își vâră trompa în bugetul statului.
Știm că am fost scuipați și vom fi scuipați între ochii umili și încețoșați. Dar, între timp, scuipătorii ne mângâie părintește.
Oricât de neinformați și neînzestrați intelectual am fi, noi știm asta. Am mai văzut schema. Știm problema, știm rezultatul. Dar le acceptăm.
Pentru că noi avem onoare. Ne lăudăm cu ea la orice ocazie, o promovăm și lustruim ca precupeții disperați să-și vândă marfa. Avem onoare de vânzare! Ieftin. Foarte ieftin.
