Avem onoare de vânzare!

Despre drama poporului onest, schingiuit de politicienii corupți care n-au vreo moștenire genetică de la poporul care i-a născut. Niște bastarzi (fking bastards!) teleportați de pe Planeta Corupților.

Ieri, declară Dragnea că îl susţine pe Lupescu la FRF. Azi, apare Lupescu la Gâdea în emisiune – cea mai lungă și libidinoasă odă televizată din istoria fotbalului. La Gâdea! Unul care a auzit de fotbal ca Becali de docetism. De la stat paralel și UE Codruța, hodoronc tronc la fotbal și Lupescu. Dar sunt jurnaliști, bre, nu slugi politice. Și e fotbal, curat fotbal!

Te-ai fi așteptat ca ieftina coșmelie lipită cu scuipat de șobolan să cadă la prima pufăitură de indignare. Care indignare? Potențialii pufăitori și-au ținut respirația, au cântărit-o sufletește și creștinește, și au zis că da. Continue reading

Românul fără legătură

Românii sunt cea mai inteligentă nație de pe pământul ăsta, se știe clar – păi nu există geniu în istoria lumii care să nu fie și-un pic român, că doar așa aflăm de prin toate paginile pline de sentiment național.

E bun românul la inventat toate cele și la soluționat miezul problemelor omenirii, la o singură chestie nu-l prea duce capul: la făcut legături de-a dreptul evidente pentru alte nații europene, mult inferioare nouă.

Nicio legătură între mersul economiei, taxele plătite de mediul privat și buget. Nu, statul stă de fapt pe o grămadă de bani, total independentă de piață și numai nenorociții ăștia de guvernanți nu vor să ne dea la toți de-un Ferrari și-o vilă la munte. Noroc cu pesedeii, că știa-s băieți buni… Continue reading

Sfada cu polițaii

Se bate monedă grea zilele astea pe reacția turmei de privitori la o acțiune decisivă a poliției în cazul unei treceri pe roșu. Ce mârlani, dom’le, ce înapoiați, ce societate de căcat e asta care nu pricepe că dacă nu respecți legea e normal să fii pedepsit…

Și așa e, că te-apucă plânsul de fiecare dată când dai piept cu strada și vezi nesimțirea, bădărănia și lipsa de obraz cu care românul se comportă și încalcă reguli atât de ușor de respectat.

DAR

Măi, băieți, noi uităm ce poliție avem? Noi uităm cine-i de vină pentru zeflemeaua asta vis-a-vis de lege?

Coruptă de la mic la mare, de la polițistul de șosea până la șeriful de capitală, plină ochi de avuții imposibil de explicat, împănată cu înceți (că nu durează juma de oră să scrii trei linii de proces verbal degeaba) care ajung în funcții grele, de prestigiu, promovați nu pe eficiență ci tocmai pe uitatul în altă parte la afacerile rechinilor.

La orice privire pe care o aruncă DNA-ul spre o secție, pleacă de acolo nu unu-doi polițiști ci mai toți…

Să recapitulăm: aproape toate cadrele de conducere au fost numite pe considerente politice/economice și aproape toți agenții sunt deschiși la șpagă, la plan de amenzi, la trecut cu vederea faptele puternicilor, adică exact la tot ce nu ar avea ce căuta Continue reading

Înțepenire

”Ieri am fost la piață, i-am zis eu vreo două…”

”…”

”Păi, ce credea el? Auzi, să-mi arate mie roșii galbene, c-oi fi de ieri de azi!”

”Așa?”

”Da, măi, dar l-am pus la punct. Roșiile trebuie să fie roșii, c-așa e de când lumea… pffff, dacă vedea bunicul roșii galbene…”

Eu n-am zis nimic, am continuat să mă țin de volan și doar mi-am trimis ochii peste cap, imaginându-mi-o pe mama școlind piețarul despre blasfemia comisă cu roșiile alea galbene pe tarabă.

Le Maître, care stătea cumințel în aceeași mașină, a scăpat un mormăit de îndoială și imediat i s-au cerut explicații. Și s-a lansat, spre amuzamentul meu, într-o istorie lingvistico-grădinărească a roșiei, amintind de italianul pomodoro – măr de aur – care nu poate să vină decât de la niște roșii galbene și terminând en fanfare cu informația unui soi galben și dolofan, cultivat de când hăul la noi, în mai josul țării. Continue reading

O românească cu urși

Știți cum se mai răresc drăguții cățeluși comunitari din târgurile cele mari, mai ales când primarele tremură de frica cuțofililor?

Se pun câinii în mașini și se trimit pe capul altuia sau printr-o pădure vecină. Tipic românește, arunci problema în vecinului mai pricăjit și te speli pe mâini.

Din păcate nu e folclor urban, așa cum crede multă lume, ci e metodă confirmată și văzută chiar de al vostru eu în două orașe diferite – când îți apar peste noapte o duzină de câini de talie medie și mare acolo și încă o duzină dincolo, nu ți-a i-a adus Zâna Măseluță.

*

În ultimele două luni au luat-o razna urșii din Bucovina. Mai demult, glumeam cu un prieten de cum aici sunt urși adevărați, nu atracții turistice – pe de o parte se feresc de om, iar pe de alta, dacă se întâmplă să-i deranjezi când și unde nu e cazul, nu mai stau la vorbe, #nucaaiadinBrasov. Continue reading

Mici Românisme

  1. Mici de la Baciu. Buni, până acum cei mai buni, se simte textura și gustul cărnii nu numai mixul de condimente. De fapt, tot ce-i de acolo e mult peste piața produselor din carne de la noi.

2. Pentru prima dată în cinci ani de zile, după ce am cumpărat de la milioane de țărani și din trilioane de piețe, am găsit roșii ca-n grădina bunicului. Au costat 10 lei – aș fi luat un sac și-aș fi plătit și mai mult.

Generația proaspătă nici nu mai cunoaște gustul de roșii, când prind vreuna care are puțină aromă zic că au dat de aur, la fel și când e stropită c-un ulei bun  și-mprumută gust de la dressing. Continue reading

Ai noștri are voie

E fascinantă toleranța românului la orice când e vorba de ai lui. Chestii pentru care ar fi în stare să calce în picioare și să facă moarte de om, nu mai vorbim de spume verbale, sunt dintr-odată nimicuri dacă le face unul de-al lui.

Că e vorba de familie, de echipa preferată, de partidul susținut, merg toate.

Viol? Îs de-ai noștri!

Blat? Îs de-ai noștri!

Corupție? Îs de-ai noștri. Continue reading

Halucinanta capră a vecinului

Sănătatea și educația sunt copiii schilozi ai bugetului nostru. Cum s-a prins clasa politică de ușurința cu care pot controla răbufnirile vocilor din domeniile astea și a înțeles că frica de a-și pierde slujba, că-s bani puțini dom’le la buget, e mai puternică decât dorința de a fi plătit decent, cum a făcut praf bugetele celor două sisteme.

Cum e, în condițiile în care, fără nici urmă de îndoială, personalul medical și didactic e cel mai prost plătit de buget în raport cu valoarea muncii pe care o prestează pentru societate, să auzi o asistentă medicală discutând cu ranchiună despre salariul unei învățătoare?

” Păi are 2000 de lei salariu…”

2000 de lei, cu 30 de ani vechime în spate, e o mizerie mizerabilă. Continue reading

Românisme

steaguri-republica-socialista-romania_35b6d7ece392c8Ce s-au gândit iluminaţii conducători ai Parlamentului cu ocazia vizitei premierului Chinei? Sa scoată steagurile UE din clădire, bineînţeles. S-au strâns toate minţile alese ale neamului şi au rumegat problema, ajungând la întrebarea esenţială „Ce să facem noi ca să fim cât mai umili cu putinţă?” Păi asfaltăm un drum în două zile, placăm marmura de la Palatul Parlamentului cu parchet sintetic şi pitim toate steagurile UE şi NATO. A fost de neam prost ăla care a pus atâta marmură pe jos. Cu parchet sintetic e acum marea fiţă, ştim noi mai bine.
Continue reading

Să fim mândri că e 1 Decembrie!

Zemanta Related Posts ThumbnailM-am trezit, m-am întins, am clipit de vreo două ori şi am citit data de pe cucul ceasului. E 1 Decembrie.
A venit ziua când nu mai ai unde să fugi, n-ai cum să te fereşti. Trebuie să te încui în casă şi să stai cu capul pitit sub pernă. Altfel, îţi ţipă careva în ureche „Băăă, fii mândru că eşti! Fii mândru că eşti român!”

Astăzi au dat startul la ciorba de clişee naiva Andreea Răducan: „Nu ne lipseşte nimic. Să fim mândri că suntem români” şi probabil ironicul Tudor Popescu: „Suntem precum SUA în materie de dotare militară, mai rămâne să vedem cu cine ne luptăm”.
Continue reading