E fascinantă toleranța românului la orice când e vorba de ai lui. Chestii pentru care ar fi în stare să calce în picioare și să facă moarte de om, nu mai vorbim de spume verbale, sunt dintr-odată nimicuri dacă le face unul de-al lui.
Că e vorba de familie, de echipa preferată, de partidul susținut, merg toate.
Viol? Îs de-ai noștri!
Blat? Îs de-ai noștri!
Corupție? Îs de-ai noștri.
Ștreangul și pușcăria dacă-s de-al lor, dacă nu, ei… e și ei oameni.
Caracteristica asta este principala cauză a încetinelii cu care se mișcă societatea românească, de la spirit civic până la politică.
PS. articol venit din greața supremă provocată de niște share-uri pe fb a modului titanic în care Varujan îl face praf pe Iohannis, cu argumente științifice (nu știu exact cum, că nu am intrat să citesc, dar m-a dezgustat faptul că oricine poate să dea share și aprobare unui om care-a cerut public și direct să fie protejat de clasa politică în fața justiției).
Cum mă să te mai uiți vreodată la ce zice omul ăla? A, e de-al nostru.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
---|