Oameni și oameni

Cei care îndeamnă și acum la toleranță, după atâtea dovezi sângeroase de barbarie groaznică ale Islamului, cei care se pun între gloata dornică de răzbunare și musulmani, cei care încă văd pornirile ucigașe drept niște accidente întunecate și nu o definiție a unei religii rămasă în Evul Mediu, ăștia sunt viitorul luminos al omenirii.

Dacă va ajunge să fie toată ca oamenii ăștia, omenirea își va merita în sfârșit odele care i-au fost ridicate de-a lungul timpului iar lumea va fi curată de războaie, mizerie, ură, foamete.

Din păcate e foarte greu să văd așa un viitor prea curând, tocmai pentru că exact oamenii ăștia sunt, în naivitatea și bunătatea lor, ca niște miei la tăiere, iar genul de societate condus pe principiile lor este, pentru gândirea bolnavă și agresivă, ca iaurtul cald pentru bacterii.

Războiul nu se câștigă cu miei iar ăsta e, că ne place sau nu să credem, un război. Continue reading

Ai noștri are voie

E fascinantă toleranța românului la orice când e vorba de ai lui. Chestii pentru care ar fi în stare să calce în picioare și să facă moarte de om, nu mai vorbim de spume verbale, sunt dintr-odată nimicuri dacă le face unul de-al lui.

Că e vorba de familie, de echipa preferată, de partidul susținut, merg toate.

Viol? Îs de-ai noștri!

Blat? Îs de-ai noștri!

Corupție? Îs de-ai noștri. Continue reading

Toleranță

Toleranță – atitudine îngăduitoare față de greșeli.

Eu sunt un tip tolerant, de fapt mulți dintre noi suntem toleranță. Mă deranjează însă cât de intoleranți sunt chiar cei care ne cer să fim toleranți.

Uite, eu nu consider homosexualitatea drept o chestie normală/naturală pentru că, biologic vorbind, dacă aia ar fi normalitatea noi nu am exista ca rasă. Și nu, argumentele cu – acum putem face copii în eprubetă – nu țin, pentru că nu intră în sfera biologiei rasei. Biologic lipsa de atracție față de sensul opus nu este normală. Continue reading

Pe urmele tolerantei

Pentru ca se tot vorbeste despre toleranta si ipocrizie in zilele acestea de dupa Charlie, as vrea sa remarc si eu un lucru.

Toti suntem ipocriti. Mai mult sau mai putin. Pentru ca ne comportam de parca toleranta ar fi cea mai nobila trasatura umana, cand de fapt este motivul pentru care am uitat ce inseamna iubirea. Ne place sa mimam intelegere, compasiune, respect, cand de fapt suntem nepasatori, dezinteresati si ignoranti. Continue reading