Știți cum se mai răresc drăguții cățeluși comunitari din târgurile cele mari, mai ales când primarele tremură de frica cuțofililor?

Se pun câinii în mașini și se trimit pe capul altuia sau printr-o pădure vecină. Tipic românește, arunci problema în vecinului mai pricăjit și te speli pe mâini.

Din păcate nu e folclor urban, așa cum crede multă lume, ci e metodă confirmată și văzută chiar de al vostru eu în două orașe diferite – când îți apar peste noapte o duzină de câini de talie medie și mare acolo și încă o duzină dincolo, nu ți-a i-a adus Zâna Măseluță.

*

În ultimele două luni au luat-o razna urșii din Bucovina. Mai demult, glumeam cu un prieten de cum aici sunt urși adevărați, nu atracții turistice – pe de o parte se feresc de om, iar pe de alta, dacă se întâmplă să-i deranjezi când și unde nu e cazul, nu mai stau la vorbe, #nucaaiadinBrasov.

X sfâșiat la marginea pădurii într-o zonă super-circulată, Y zgâriat în amiaza mare pe cărare, Z rămas fără vacă fix în fața porții și tot așa de pe la-nceputul verii.

Nicicând nu a fost pădurea mai verde și mai plină de toate cele, datorită unei primăveri și veri în care a plouat și a dat cu soare prin rotatie, de parcă ar fi fost după telecomanda unui agricultor. O pădure bogată înseamnă sălbăticiuni sătule, în mod normal…

”Ce naiba, au înnebunit urșii? Ce-i cu ei?”

”Nu-s ai noștri… i-au adus de mai jos și i-au lăsat…”

*

Filmați, bă, urșii cum vă mănâncă din tomberoane. Lăsați-le, bă, mâncare la discreție și bucurați-vă că aveți fiare majestuoase pe alei. Pozați-vă cum le dați din micii voștri.

Și când nu vă mai descurcați cu ei, aduceți-i încoa, la sălbăticie, unde lumea nu-i hrănește și le dă share pe FB, să vezi ce bine se descurcă fără frică de om și cu pretenții să le dai haleală.