Statul paralel

Context: De 27 de ani, românii își aleg, nesiliți de nimeni, niște hoți în posturi de conducere. Hoții sunt grupați în găști infracționale, impropriu numite partide, și îi asupresc pe cei care i-au ales. De 27 de ani, fără pauză.

Deveniți foarte potenți în urma furăciunilor practicate, hoții au cumpărat o bună halcă din presă; nu toată, dar cea care contează, “presa” vorbită la televizor. Principalele televiziuni de știri sunt ale lor, cu acte în regulă, dezvoltate din banii furați în cei 27 de ani. O investiție deșteaptă, așa reușind să rămână în funcții, să fie iertați de cei asupriți. Ba chiar apreciați.

Este Sindromul Stockholm aplicat în Balcani. Cei furați, batjocoriți, agresați ajung să își simpatizeze agresorii. De ce? Cauzele sunt multiple: Iscusința agresorilor, cumpărarea presei, lipsa informației sunt unele. Totuși, nu putem ignora nici tendința noastră nativă de a calcula strâmb, injusta repartizare a coeficientului de inteligență, discutată în ACEST articol.

Nu are rost să insistăm asupra cauzelor, oricum par afecțiuni incurabile. Contează efectele, inelul pierzaniei pe care ne rotim autist: Victimele își aleg agresorii – agresorii primesc puterea să își păstreze victimele în același stadiu – Fiind aceleași, vor alege la fel -> Ciclul se păstrează intact.
Funcționează de 27 de ani și nu văd motive pentru care s-ar rupe.

Ce mă nedumerește în aceste zile este insistența noastră, a celor din statul paralel. Da, noi suntem. Paralelii care privesc neputincioși cercul din exterior. Mi se pare că nu avem ce căuta în toată tărășenia, singurul lucru sănătos fiind păstrarea paralelismului, nu interacțiunea. Unii (eufemistic numiți până acum victime) își aleg nesiliți de nimeni conducătorii. Iar noi, leii paralelii, ieșim în stradă să ragem: “Băăă, n-ați ales cum trebuie!”

Am înțeles, ieșim o dată – au fost victimele naive și n-au știut ce fac. Ieșim a doua oară – poate n-au înțeles din prima. Ieșim a treia oară – eh, înțelege lumea mai greu, cineva trebuie să fie vinovat și pentru IQ 92 la nivel național. Ieșim a patra oara – dacă repetăm urletul, poate, poate aud și surzii.
După care realizăm că, după fiecare ieșire, doar am devenit mai antipatici în ochii victimelor. Gândesc la fel și vor alege la fel. Doar că acum ne înjură mai abitir.

De ce?!
Am văzut că se strâng iarăși organizațiile protestatare și vor s-o pună de ieșită pe la Victoriei. Sau pe la Parlament. Sau pe oriunde, dar sigur organizează ceva. Peste un nivel, insistența devine jenantă. Iar eu m-am decis să rămân paralel.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

3 Comments

  1. Da, noi suntem statul paralel. Da, interactiunea cu victimele care-si aleg agresorii de 27 de ani este uneori foarte dureroasa. Si Da, clasa politica care ne conduce, acumuleaza tot mai multa putere si a intrecut orice limita in cursa pentru Justitie.

    Insa NU, nu trebuie sa renuntam la lupta, indiferent cat de putine sanse de reusita ne calculeaza teoria probabilitatii si discernamantul rational-logic. Daca omenirea s-ar fi ghidat DOAR dupa ratiune, nu ar mai fi existat revolutii, de niciun fel.
    Pur rational, aplicand teoria probabilitatii din matematica la nivel social, Iohannis nu ar fi iesit presedinte, dupa rezultatul primului scrutin. Dealtfel fenomenul Iohannis este UNIC in istoria alegerilor democratice din lume. Niciunde, niciodata nu a mai existat o asemenea rasturnare de scor intre scrutine. Cum a fost posibila o asemenea “minune”? Toti au spus ca nu are cum sa iasa invingator, chiar tu ai scris articole rationale pe tema aceasta, insa totusi alegatorii s-au mobilizat si au ales Iohannis.
    In mod evident, daca electoratul ar fi actionat rational, conform predictibilitatii electorale (bazate pe probabilitati matematice), astazi Ponta ar fi trebuit sa fie presedinte.

    Chiar si atunci cand nu mai vedem nicio perspectiva pentru a schimba ceva, cand totul pare a fi in zadar si orice actiune de impotrivire devine ridicola, mai pot aparea surprize.

    De aceea este important sa nu ne pierdem niciodata increderea si sa ramanem oricand dispusi sa luptam pentru Normalitate.

    Reply
    • Nu-i porcaiam. Ba chiar am zis ca le inteleg atitudinea, e ceva normal. Că in plan general, se va alege praful este altceva. Dar luati individual au dreptate 😀
      Eu oricum nu fac parte din lustruitori. Ei sunt categoria profesionistilor, oameni bazati in meseria lor, care refuza sa isi sacrifice cariera/viata pentru politica. Pe cand eu, intrat in politica, doar as ingrosa randurile măcănitorilor.

Leave a Comment.