*Poate nu de la ultima vizită a lui Sobieski, dar măcar frați de suferință

The Telegraph ne-a înștiințat astăzi că și polonezii au Duda lor, ba chiar l-au ales președinte. Iar Andrzej Duda va semna legea (trecută deja prin Parlament!) care interzice folosirea sintagmelor “lagăr de concentrare polonez”, “tabere poloneze ale morții” și orice ar putea insinua o eventuală vină poloneză în problema Holocaustului.

Pedeapsa este rezonabilă: amendă sau închisoare până la trei ani pentru oricine scapă porumbelul (cetățean polonez sau turist).
Ce vină au avut polonezii în perioada nazistă, în afară de aceea că pe pământul lor s-a ridicat Auschwitzul? O problemă pentru istorici, nu abordez subtilități peste rafinamentul nasului din dotare.
Dar de la chichițe istorice și până la cuvântări care te aruncă în pușcărie este un drum întunecat și slinos.

De ce și pentru cine? Care este scopul unei așa preocupări în parlamentul și societatea Poloniei? Luat separat, evenimentul pare o atrocitate fără noimă, un buzdugan zvârlit prostește în ușa celor care apără libertatea dialogului și a dezbaterii publice.

Descoperim sensul doar legând știrea de astăzi la restul șiragului polonez, la toate avertismentele transmise de Uniunea Europeană în ultimele luni.
Și polonezii au scornit de curând niște legi care încurajează corupția la nivel înalt. La fel ca noi. Și polonezii au frământări sociale. La fel ca noi. Nici la ei nu sunt toți hoți, analfabeți, îndobitociți religios. La fel ca la noi.

Liderii politici români au găsit scuze și disimulări în Soros și în Statul Paralel. Liderii greci au convins deja sute de mii de cetățeni că marea lor problemă este numele Macedoniei. Dreptacii polonezi au mers mai departe decât stângiștii noștri și ai grecilor. Și pentru că poporul polonez, mai numeros și înfierbântat, are nevoie de o petardă mai puternică, o prosteală pe măsură.

Soros, tenebrele, evreii și macedonenii au fost găsiți vinovați pentru tentativa de dizolvare națională! Aproape au reușit: Noi, polonezii și grecii suntem fruntași europeni la numărul de cetățeni care și-au luat lumea în cap – departe, peste granițe, cât mai departe.

“În primitivismul caracteristic, masele de oameni vor crede mai degrabă o minciună mare decât una mică. Oamenii cunosc minciunile mici, le folosesc și ei zilnic. Dacă alegi o minciună suficient de mare și o repeți frecvent, va fi crezută!”