1864 este anul Reformei agrare: În timpul domniei lui Cuza, guvernul condus de Mihail Kogălniceanu eliberează țăranii clăcași de sub jugul boierimii şi îi împropietăreşte cu pământ. Se rup legăturile feudale, românii primesc responsabilitatea propriei vieţi. Rezultatul?
La începutul sec. XX, ţăranul român îşi muncea propriul ogor, dar presta şi la “privat”. Existau contracte între săracii muncitori şi bogaţii arendaşi. La fel ca astăzi, dar pe câmp, nu în birouri.

Greu de imaginat astăzi, ţăranul moldovean al începutului sec. XX se zvârcolea sub călcâiul traiului nedrept. Agonia indigenței şi iubirea vinului îi polarizau viaţa. Într-o epocă a industrializării, societatea agrară românească era la coada Europei, puternic ancorată în mâlul Evului Mediu; fără medici, profesori, şcoli… Ştiu, greu de crezut.
Conform statisticilor vremii, în anul 1900, procentul analfabeţilor era de 50% la nivel global şi de 80% în România.
Continue reading