Astăzi m-a amuzat foarte tare ridicătorul de statui Cristian Geambașu. În profunda-i afinitate profesională de periat funduri nu s-a putut abține în a-l răsfăța o tură și pe Gheorghe Tadici. Evenimentul Tadici. Așa se numește editorialul de înălțare la ceruri scris de Geambașu. Așa să ne-ajute Dumnezeu!
În altă ordine de idei, România a fost eliminată de Polonia în optimi. Puțini se așteptau, în niciun caz vizionarul Cristian Geambașu. Am condus tot meciul la 4 și chiar 5 goluri diferență, dar în final am pierdut cu 31-29. Timp de 11 minute nu am marcat, interval în care polonezele au făcut-o de 7 ori! Diferența a fost făcută de căderea psihică a româncelor. Un lot tânăr, foarte talentat, dar fără experiență și foarte fragil psihic. În meciul de astăzi chiar am fi avut nevoie de un antrenor pe bancă. Nu de un buflei coleric care în toată cariera de antrenorat s-a bazat pe urlete, ieșiri nervoase și simpatii din partea federației.
Astăzi nu a mai existat un lot atât de puternic încât să câștige meciul chiar și fără antrenor. Nu mai există Oltchimul din Rm Valcea, clubul care ne-a ținut handbalul la cel mai înalt nivel în ultimii 20 de ani. Dar talent nativ avem în continuare în acest sport. Potențialul fetelor ce au pierdut în fața Poloniei este incontestabil. Mai avem nevoie de antrenor. Și de mai puține pupături venite ca nuca-n perete din partea unora..
In sportul de performanta modern, nu mai au loc de mult timp antrenori gen Tadici. Marile competitii se castiga pe plan mental.
Nu poti sa educi spiritul de invingator, folosind ca si mijloace amenintari, agresivitate verbala si subordonare totala.
Dimpotriva, aceste mijloace scot la iveala, in jocurile eliminatorii, o teama de esec care blocheaza si paralizeaza psihicul.
De ce oare când mă uit la Tadici îmi zboară imediat gândul la Cârțu? :)))) If you know what I mean…