Americanizare și integrare în obsolete

Am cunoscut de curând un tânăr inteligent și eficace pe feuda sa, care nu avea habar cine este Mircea Dinescu. Nu-i auzise vreodată numele acest prăselnic tânăr de 20 de ani. Nu cunoștea și nu cunoaște (m-am retras subit din conversație) scriitorul Mircea Dinescu, jurnalistul, revoluționarul, bucătarul, omul Mircea Dinescu. În oblongele glisări ale telefonului deștept (smartphone swipe, dăăăh), pe tânărul model nu l-a încercat vreodată curiozitatea revoluției din 1989.

Nu am ales exemplul negativ, vorbim despre un reprezentant de seamă al milenialilor, un tânăr de succes care muncește, învață, trăiește pe cont propriu. Ba mai ține și discursuri motivaționale în fața altor sute de mileniali. Tot respectul! Doar că nu a auzit de Dinescu. Și nici de termenul “antisemit” – a întrebat fără jenă într-o discuție amicală despre bizarul termen: antisemit

Nu vreau să acuz, doar identific fenomene intrate în obișnuință, la care boșorogul din mine încă nu s-a adaptat. Acest tânăr model trage în spate o pleiadă colorată de minți efervescente, viitorul țării… viitorul cuiva. Tineri inteligenți care au acces la educație și citesc! Citesc poate mai mult decât am făcut-o noi, boșorogii. Pentru că nu mai au maidane să bată mingea, nu mai au țăvuști și cornete, nu mai au capre. Au internet integrat în scutec și smartphone ca prim părinte. Or fi 50% analfabeți funcțional, dar 70% petrec minimum 6 ore/zi cu ochii în telefon (nu zic eu, au măsurat experții).

Iarăși, nu mă refer la segmentul social defavorizat ci la copiii interesați de propria educație, membri ai bulelor sănătos anturate. Citesc, se documentează, îți pot vorbi (agramat ce-i drept) ore în șir despre Jordan Peterson (cel mai deștept extraterestru din Univers!!) și despre ultima întruchipare a lui Cristos, Greta Thunberg.
Doar că nu au habar cum arăta în urmă cu 20 de ani tărâmul care i-a zămislit. Și nu trădează urmă de slăbiciune că le-ar păsa.

S-a început în anii ’90 cu noi, copiii nimănui, dezrădăcinații. Ne-au crescut Macaulay Culkin și Scooby Doo. Pentru că nu aveau gust de lapte praf și nici de scroafă comunistă cocoțată pe catedră. Românii născuți după revoluție, în special cei cu studii peste medie, sunt cel mai americanizat segment al societății contemporane. Nici măcar tinerii americani nu consumă cu așa nesaț borhotul cultural deversat de patria mamă.

Am întâlnit tineri născuți după revoluție, cu studii superioare, care se exprimă mai lejer în engleza americană decât în română. Tineri care au trăit toată viața în România! Chiar “bătrâni” de vârsta mea care fac ochii mari și nasul strâmb când folosești un cuvânt românesc din afara lexicului fundamental. Dar ferească-te zeii dacă nu ești la curent cu ultima regurgitare a Gretei Thunberg.

Apropo de zei: ce unii dintre noi consideram informație elementară – Legendele Olimpului, zeități grecești, romane, egiptene, temelia istoriei – acum este cea mai sigură metodă de a pune pe fugă 99,9% dintre zeițele social media. Te vor eticheta schizofrenic, ele și miile de Instagram followers care le venerează genele pozate în lift.
Rupem low-cost-ul pe genunchi și călătorim în cotloane de care bunicii nu au auzit vreodată, dar nu alocăm măcar juma de oră să citim despre istoria țării vizitate.

Nu vreau să continuu lamentarea, vă zic doar că nu e bine. Nu mă sperie “The age of stupid”, a trecut umanitatea prin momente mai grele. Nici măcar ideea că peste două generații va dispărea ortodoxismul din România – o fi de bine. Dar peste două generații va dispărea românismul din România. Mediul academic și cultura românească în ansamblu (literatură, muzică, cinematografie, teatru) sunt țărână sub unghie comparativ cu oferta universală. Cu o limbă englezo-americană universală.

Iar românul căruia i se bârlăre de tot ce-i românesc și preferă s-o ardă anagnost prin budele vestice se va bucura de triplu pă economie și va închide ochii la subtilități. Se vă hăhăi în continuare la hollywood-isme, închipuindu-și că face parte din hăhăitori, nu din nația celor care, adesea, sunt subiectul hăhăielii. Se va îmbăta cu gândul că UE, USA și alte abrevieri sexy sunt pentru el la fel ca pentru cei care semnează a noua, a zecea generație pe meleagul sexy abreviat. Și nu va înțelege de ce lumea îl privește ca pe un nomad.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

10 Comments

  1. Mie îmi pare rău că n-o să prind timpurile în care argumentul ”e al nostru” e dispărut, istoria națională n-o să mai fie sacră și buriceala asta naționalistă n-o să mai ducă la mâncat căcat și respins orice idee nu e venită de la daci(aborigeni, maya, orice alt strămoș îți umple pieptul de mândrie).

    Naționalismul și religia sunt în continuare responsabile, în mileniul trei, de același fel de gândire, ură și pus mâna pe furcă, ca-n zilele închinatului la fulgere.

    Reply
    • Se vor găsi motive pentru război fără religie și naționalism. Cei care au pus cel mai des mâna pe furcă în ultimii 50 de ani, prietenii americani, au avut motive economice, nu au plecat în cruciade.

    • Spanac cu perje, Dani, ia-n uită-te oleacă de la al doilea război mondial încoa și vezi unde-s cele mai brutale zone de conflict/cele mai multe victime de pe planetă și care e substratul conflictului și după aia povestește-mi cum cele câteva intervenții militare americane/ruse intră în topul ăla.

      După ce faci asta, aruncă o privire asupra felului în care sunt îmbrăcate intervențiile economice americane de care vorbești și mai povestește-mi cum cetățeanul de american de rând susține efortul de război din pură perspectivă economică nu pentru că a fost învățat să creadă în cea mai puternică națiune de pe pământ, în apărătoarea drepturilor omului și păcii și-n pericolul islamic.

      Apoi uită-te la toate eforturile de dezbinare politică/economică, de rupere a unor spații în care ideea de conflict armat ar fi ridicolă( UE de exemplu) și vezi ce masă de naționaliști turbați le dă tracțiune și cam cât îi duce capul ca argumentație.

      Da, mi se pare normal să știi mai multe despre personalități/evenimente/curente de gândire cu adevărat influente decât cum am fost noi pavăză pentru toată Europa și cum plăteam tribut din prea multă vitejie și forță… hai, mă… sau să citești o carte bună decât una sub-mediocră, sau să te uiți la un film bun decât la unul cu ciorbă.

      Sunt atâtea direcții frumoase spre care umanitatea ar putea să se miște dacă nu s-ar mai poticni în mizeria asta de gândire cu ”automat e rău dacă-i de la alții, limba mea e mai bună că-i limba strămoșilor mei, credința mea e singura adevărată, tradițiile sunt sfinte, ăia mi-s dușmani de la naștere pen’că acu o mie de ani mi-au furat porumbu”.

      Să știi că atât refugiatul care vrea să-și impună modelul lui cultural în țara care l-a adoptat și posibil i-a salvat viața, fără să-l intereseze cât de tare rupe ritmul societății de acolo, cât și europeanul mândru care se uită de sus la tine fără vreun alt motiv decât că nu ești născut acolo, o fac amândoi fix din același naționalism.

      Sunt atât de scârbit de felul în care patriotismul ăsta gol a ajuns principalul motor de manipulare al generației trecute/actuale încât abia aștept generația care să nu dea doi bani pe asta.

    • Sunt două extreme: naționalismul extremist cu porniri xenofobe, șoviniste și ruperea totală, dezinteresul față de evenimentele care ne-au modelat ca nație. Degeaba renunțăm noi, românii, la orice porniri naționaliste și ne închipuim scenariul globalizării perfecte, unde indivizii trăiesc în armonie, nediferențiați religios și etnic. Marile popoare au fost și sunt ghidate de naționalism. Noi putem renunța la “al nostru” că oricum nu-i mare brânză, dar de ce ar renunța restul la al lor? Sau măcar să îl împartă cu noi.

    • Nu mă refer la cazurile extreme: Limba mea e cea mai melodioasă, religia mea e cea mai dreaptă, strămoșii mei au fost cei mai breji. Dar identitatea și interesul național vor avea întâietate. Modelul SUA funcționează datorită identității și interesului național. Modelul UE scârțâie pentru că UK se consideră (pe bună dreptate în multe cazuri) superiori și nu vor egalitarism în cadrul uniunii. Nemții vor egalitate, mai puțin când negociază separat de restul uniunii prețul gazului (Nord Stream), în Franța se înmulțesc puii lui Napoleon pentru că francezi și cocoși.
      Politica se face cu bani. Politicienii vor apăra în primul rând interesul statului și al companiilor interne care le livrează bani. Umanitatea nu se va mișca pe direcția frumoasă de care zici tu din cauza altora, nu a românilor. Noi, românii, suntem printre cele mai relaxate popoare în legătură cu naționalismul; avem câțiva dubioși dacopați sau închinători la roșia românească, în rest un dezinteres total ba chiar jenați de origini.

  2. Din punctul meu de vedere, religia și naționalismul au fost extrem de utile umanității până când dezvoltarea socială a ajuns, și datorită lor, într-un punct în care nu mai poate înainta ținându-le strâns la piept.

    De asta mi se pare un pas înainte o generație fără naționalism/habotnicism – chestia asta cu rădăcinile și identitatea națională, în afară de faptul că în zilele astea nu aduce nimic constructiv planetei, e și un exercițiu de îndoctrinare – memoria națională se transmite din 2-3 generații, nu de la începutul timpului, nașterea poporului, arca lui Noe.

    Rădăcinile astea sacre sunt de fapt – așa făcea bunicul.

    Eu zic că mentalitatea asta e găunoasă la nivel global, tu-mi zici că nu naționalismul românesc o să conteze, eu zic că asta nu face naționalismul românesc mai breaz.

    Reply
    • Găunos cum o fi, nu va dispărea și nici românilor nu le va fi mai bine dacă îi apucă avangardismul de unii singuri.
      Naționalismul este o armă. Una defensivă când apără tradițiile, limba, cultura națională. Una ofensivă atunci când o nație mai moțată începe expansiunea culturală (chiar militară). Armele sunt rele, dar și mai rău ar fi să râmănem singurii neînarmați.

      Poate se va ajunge cândva la dragoste și pace mondială, toți oamenii fiind ghidați de rațiune, compasiune, bun simț? Erau indivizi care visau la asta și în urmă cu trei secole. Între timp, societățile sunt mobilizate spre un interes comun tot de ayatollahi și trumpi.

      Dincolo de națiune, nu există forme de organizare care să îi ofere individului iluzia unui țel comun și a protecției: tragem împreună, ne ajutăm/apărăm împreună. Organizările și convențiie interstatale de până acum s-au dovedit bullshit atunci când statele mai moțate au reconsiderat angajamentele. NATO s-a transformat din front comun în fata expansiunii URSS în măciuca americanilor. În momentul ăsta acționeză în scop ofensiv, discreționar: freedom to the people, doar acolo unde vrem noi!
      ONU are mare grijă de asupriții planetei, doar că nu are interes și autoritate să oprească genocidul cretinului din Nord Coreea. Și sunt membri ONU, Kim-Gin-Slim ăla și cu toată șleahta lui de criminali decrepiți. Despre UE deja am pomenit, încă o organizație în care interesul național poartă fesul. Alte super-înțelegeri interstatale? Prin anii ’90, Ucraina a semnat un tratat (cu americanii, cu rusii, cu englezii) prin care s-a angajat să renunte la armamentul nuclear, iar semnatarii s-au angajat sa-i garanteze integritatea teritoriala. Pai mai are poporul ucrainean, pana la a nspea generatie, incredere in fâsâieli din astea cu armonie și dragoste mondială? Shhh, lasa ca te apara englezul! Au luat-o razna săracii și l-au votat pe Bendeac președinte. Și vor sta cu dinții și unghiile înfipte în glia strămoșească, se vor aduna in fata metalurgiei din Doneţk si se vor inchina la tancul ucrainean, cel mai viteaz dintre tancuri, singurul capabil sa opreasca tancul rusesc.

      Poate sunt eu pesimist.

  3. Coane, nu prea pricep, nu prea se leagă:

    – articolul tău e despre cât de penibilă e lipsa de înclinație naționalistă a unora pe lângă vâna de daci a generației noastre

    – după aia îmi explici cum naționalismul celor puternici e rău și naționalismul celor slabi e bun

    – după care îmi explici cum naționalismul celor slabi e o armă împotrivă celor puternici(scoate tancul cu laser la înaintare, măcar să ne bazăm pe ceva când spunem cum naționalismul o să oprească o mișcare militară a vreunei super-puteri)

    – și închei cu un poetic: poate sunt pesimist dar lumea nu se va vindeca niciodată de naționalism și lăcomie.

    Să-nțeleg că-s două feluri de naționalism și că disprețul tău față de lipsa celui de-al doilea la nește cetățeni români e generat doar de tristețea că n-o s-o manifeste toată lumea? Cu alte cuvinte din cauza ăstora n-o să mai fim noi o țară atât de aleasă ca acum și-o să ne subjuge naționaliștii ăia răi și străini?

    Reply
    • În mintea mea, exista un amplu plan de dezbatere pe care nu reusesc sa il desfasor in comentarii :))
      Am postat acum un nou articol care nu ataca in mod direct problema, dar descrie planul dezbaterii.
      Dacă nici asa nu gasim teren comun, singura sansa este sa facem o dezbatere televizata (vorbesc cu Anca Rancea de la Canal33) și între 11 pm și 4 am avem tot timpul să îi dăm de cap.
      O să fie ca pe vremuri, cu Păunescu și iosif Sava: nimeni nu va ști ce discutăm, dar o să sune bine.

Leave a Comment.