În fiecare an, trăim câteva zile de revoltă cât se rostogolesc prin presă rezultatele PISA. Revolta crește în fiecare an pentru că scorurile PISA scad. Suntem în jumătatea aia rea a lumii; tot jumătate dintre tinerii noștri sunt, oficial, analfabeți funcțional.
Mesajul mistreței de la Învățământ: “Nu trebuie neapărat să ne îngrijorăm de această evaluare a testelor PISA, e o evaluare internațională. Accentul nu cade neapărat pe ce știu elevii, ci pe aplicarea cunoștințelor în situații concrete de viață.”
Corect! Este o evaluare internațională, nu contează. Să-și vadă de PISA lor! Noi știm că aici, între noi, suntem cei mai deștepți din lume. Iar elevii noștri știu multe și știu treburi importante, savanterii grele, nu mezelicuri aplicabile în situații concrete de viață.
Ultimii 30 de ani ne-au convins că în România învățământul este un moft, nu a contat ce halcă de carne ocupă scaunul de la minister. Românii care au învățat mai mult au făcut-o singuri ori “la privat”, nu în băncile gratuite ale statului. Statul român a produs premianți care, la câțiva ani după terminarea școlii, nu mai știu pe ce planetă trăiesc și se pierd în fraze mai lungi de zece cuvinte. La fel cum s-a întâmplat și înaintea celor 30 de ani pomeniți, doar că nu urla PISA la noi “Băi, proștilor!”
Rezultatele românilor la testele PISA mi se par normale ținând cont de “Repartizarea ghinionului pe planetă” Cât timp media IQ-ului românesc este sub media europeană, ar trebui să avem un sistem de învățământ excepțional pentru a recupera dezavantajul genetic.
Vestea bună? Nimic din ce am scris mai sus nu prea contează. Revolta populară se va stinge și ea odată cu amuțirea presei și orientarea spre subiecte mai “de caterincă”. Doar vin sfintele sărbători cu șorici, pălinci și caterinci. Ne mai plângem de PISA la anul, tot pe vremea asta, când ministru va fi tot un dascăl comunist prăfuit ori un bizar de nouă rânduială, școlit prin beciurile universităților cu nume cool terminat în “estăr”.
Analfabetul funcțional este piatra de temelie a societății de consum, iar umanitatea va progresa spiritual și tehnologic împreună cu el. Este funcțional în pragul anului douăzeci-douăzeci, ba chiar pe un rang superior al ecuației meritocratice. Un privilegiat țintit din toate direcțiile de “cei deștepți” care produc și vând. Pentru el, funcționalul, se fac filme, reclame, jocuri video, melodii, glume. Până și emoticoanele moderne i-au fost turnate pe măsura minții:
Ultima versiune a emoticonului: o simplificare nu doar a exprimării ci a emoțiilor. Primele 12 emoticoane râd. Poți râde liniștit, zgomotos, cuvios, cu gura până al urechi, cu lacrimi, cu lacrimi înclinat la 45 de grade sau răsturnat complet. Poți să ai inimioare în ochi, ochelari pe ochi sau un căcat cu ochi (strategic defecat între clovn și fantomă). Mai avem emoticoni pentru mâhnire, pentru tâmpire, pe cale naturală ori sintetică, și 9(nouă!) tipuri de pisici.
Ce atâtea nuanțe și sentimente? Funcționalul douăzeci-douăzeci simte ca pisica: tristuț, vesel și, cazul ideal, atât de vesel că se revarsă pe el între clovni și fantome.
