Citeam AICI o analiză apărută în urma studiilor făcute de Eurostat şi World Vision România.
În concluzie, suntem un popor sărac, fără educaţie, predestinat eşecului. Nu există soluţii salvatoare. Din cauza sărăciei suntem needucaţi, iar lipsa educaţiei ne condamnă la sărăcie. Şi uite aşa, vom schimba generaţiile păşind pe cercul neputinţei – un drum pururelnic al păcatului ancestral.
Suspectez de relativism multe cifre apărute în analiză, nu neapărat ceva laudativ în domeniul statisticii. De exemplu, afirmaţia asta:
“Lipsurile majore şi responsabilităţile domestice nu le mai permit copiilor să urmeze o educaţie. Aşa se explică procentul de 37% dintre persoanele cu vârste de peste 15 ani care prezintă analfabetism funcţional: nu înţeleg ceea ce citesc sau nu ştiu să scrie corect.”
Probabil în visele noastre înfierbântate de preamărire. Extrem de puţini români ştiu să scrie corect (poate unul din douăzeci). Cât despre “nu înţeleg ceea ce citesc” – formulare mai ambiguă nici că puteam scorni. Totul se rezumă la ceea ce citesc. Dacă nu înţeleg Psalmii lui Arghezi, poate înţeleg Gândăcelul Elenei Farago. Sau eticheta de pe salam.
Acel 1/20 sau 5%, de dragul statisticii, vine în urma unei estimări personale. Relativă judecată, fără îndoială, dar mult mai aproape de adevăr. Am folosit ca material de lucru mulţimea eterogenă de comentatori-facebook.
Consider spaţiul virtual numit facebook o replică cinstită a societăţii reale. În cei doi ani de aventuri pseudo-editorialiste, am citit părerile câtorva mii de comentatori. Feluriţi, veniţi din diferite medii şi de toate vârstele.
Da, 5% mi se pare un procent franc, din care se întâmplă uneori să nu fac parte. Asta dacă vrem să citim cu simţ de răspundere “nu ştiu să scrie corect” şi nu mestecăm limba de lemn găunos.
Cred totuşi că “analfabetism funcţional” se referă la altceva, nu la explicaţia superficială oferită de articolul postat pe Gândul.
Să înlocuim “nu ştiu să scrie corect” cu “ştiu doar să mâzgălească litere de tipar şi să se iscălească. Nu sunt în stare să formuleze corect o propoziţie mai lungă de trei cuvinte.”
Şi “nu înţeleg ceea ce citesc” cu “nu înţeleg aproape nimic din ceea ce citesc. Excepţie fac indicatoarele cu STOP şi obscenitățile din patru litere scrijelite pe ziduri.”
În cazul ăsta, da, pare realist procentul de 37%. Iar “analfabetism funcţional” este doar un eufemism.
Ăştia suntem, aşa am fost mereu, inutile lamentările panicarzilor care prevăd apocalipsa prostiei. Dacă nu ne-a strivit până acum, ne cărăm analfabetismul funcţional mai departe.
Problema noastră nu este numărul de proşti. Şi prin prost mă refer la simplu, ordinar, needucat. Ţările civilizate, mai la vest de noi, au destul de mulţi. Atât de mulţi încât au ales să dubleze vocea actorilor în filmele străine. O submulțime consistentă a societăţii nu este în stare să urmărească subtitrarea. Iar analfabeţii lor funcţionali trăiesc decent, muncind cot la cot cu ai noştri.
Adevărata noastră problemă este incapacitatea de a ne valorifica analfabeţii autohtoni. Societăţii româneşti i-au fost extirpate domenii de activitate vitale. Iar asta este în totalitate vina celor educaţi.
*desen de Pawel Kuczynski
