În fragedă pruncie Victor Pițurcă nu a avut biberon sau susetă. Dar a supt până la o vârstă înaintată la sânul zeiței Fortuna. Nu se poate explica altfel norocul deja enervant pe care acest Napoleon al fotbalului îl are la fiecare tragere la sorți. Dar la fiecare! Sau poate în momentele de neatenție aruncă bile măsluite în urne.
România are șanse foarte mari să participe la Campionatul European din 2016. Ne batem pentru calificare cu Ungaria și…Finlanda. Așa arată grupa din care facem parte: Continue reading
O să punctez pe scurt principalele obiecții personale pe care le am vis-a-vis de conduita în funcție a domnilor președinți și apoi o să aștept cu mare curiozitate rezultatul votului. Cei doi principali candidați au adunat atâta ură din partea românilor încât chiar nu am de gând să fac vreun pronostic.
Click pe nume și apoi pe butonul Votează:
Ion Iliescu – a pus mâna pe putere în momentul zero al statului democratic românesc, având deci oportunitatea reală de a trasa pentru România o direcție clară spre o dezvoltare curată, occidentală, cum visa tot românul. Ce a făcut?
Ne-a dus într-un neo-comunism distructiv, folosind oamenii vechiului regim prin toate posturile posibile, promovând un discurs gol, fără niciun sens, dar deosebit de eficient în manipularea maselor simple. A rupt iremediabil țara în două, scoțându-și printr-o mișcare decisivă cel mai mare dușman, intelectualii, în afara terenului – mineriadele sunt cel mai cumplit exemplu al absurdului românesc. Bestii inculte și aburite de alcool venite sa facă legea pentru Iliescu, puși la vânătoare de intelectuali/studenți. Continue reading
Începând cu acest an, orice persoană fizică rezidentă în U.E. poate achiziţiona terenuri agricole în România. Szabo Jozsef Andor, ataşatul pe probleme de agricultură al Ambasadei Ungariei la Bucuresti, a declarat că există un program prin care statul maghiar doreşte să cumpere terenuri agricole în Ardeal. Pentru mine asta vine ca un şoc. Nu mi-am imaginat că până în 2014 cetăţenii străini nu puteau cumpăra terenuri agricole în România.
Foarte bine, am zis. Să cumpere măcar acum! Dar se pare că m-am înşelat amarnic. S-au inflamat toate minţile vizionare şi iubitoare de neam, de la Mircea Geoana la Ion Ţiriac, lansând scenarii ce oscilează între inocenţă şi utopie. Dacă primul anticipează o lovitură în siguranţa naţională, al doilea afirmă grav şi judicios (ca de obicei) că România poate asigura hrana unei treimi din Europa. Continue reading
Protestul celor câteva sute de localnici a fost alimentat şi de persoane venite din restul ţării. Prezenţa jandarmilor nu a făcut altceva decât să îi aprindă şi mai tare pe pungeştenii furioşi. Într-un final, au rupt gardurile de protecţie şi au năvălit spre utilajele aflate în zonă. Continue reading
În România a murit presa scrisă pe hârtie. Trăiască online-ul! Era inevitabil, singura surpriză este cum de încă mai apar la chioşcuri ziare ca Evz, Gsp, România Liberă, Jurnalul. Le bănuiesc ca fiind în pierdere toate, dar încă mai primesc finanţări din melancolia şi pasiunea unora.
De ce s-a ajuns aici? Continue reading
Nu simţiţi aşa un fior cald de beatitudine atunci când descoperiţi clasamente şi statistici în care nu suntem ultimii europeni? Cel mai recent motiv de bucurie şi, bineînţeles, mândrie vine din partea celor de la Transparency International. Aceştia au calculat indicele de percepţie al corupţiei pentru anul 2013. Mai exact, clasează 177 de țări și teritorii din întreaga lume, pe baza nivelului perceput al corupției din sectorul public. Tabelul din poză este prezentat pe o scară de la 0 la 100, unde 0 înseamnă cel mai corupt. Continue reading
Ce s-au gândit iluminaţii conducători ai Parlamentului cu ocazia vizitei premierului Chinei? Sa scoată steagurile UE din clădire, bineînţeles. S-au strâns toate minţile alese ale neamului şi au rumegat problema, ajungând la întrebarea esenţială „Ce să facem noi ca să fim cât mai umili cu putinţă?” Păi asfaltăm un drum în două zile, placăm marmura de la Palatul Parlamentului cu parchet sintetic şi pitim toate steagurile UE şi NATO. A fost de neam prost ăla care a pus atâta marmură pe jos. Cu parchet sintetic e acum marea fiţă, ştim noi mai bine. Continue reading
M-am trezit, m-am întins, am clipit de vreo două ori şi am citit data de pe cucul ceasului. E 1 Decembrie.
A venit ziua când nu mai ai unde să fugi, n-ai cum să te fereşti. Trebuie să te încui în casă şi să stai cu capul pitit sub pernă. Altfel, îţi ţipă careva în ureche „Băăă, fii mândru că eşti! Fii mândru că eşti român!”
Astăzi au dat startul la ciorba de clişee naiva Andreea Răducan: „Nu ne lipseşte nimic. Să fim mândri că suntem români” şi probabil ironicul Tudor Popescu: „Suntem precum SUA în materie de dotare militară, mai rămâne să vedem cu cine ne luptăm”. Continue reading
Nu ştiu cum e posibil ca într-o ţară plină de talentaţi şi de imaginativi să avem cele mai proaste reclame. Probabil cel mai prost departament de PR şi marketing din lume, cum ar zice Ivanovici. Şi nu mă refer la reclama de mai sus. În general reclamele româneşti rulate obsesiv la televizor îmi fac seva să clocotească şi să-mi iasă prin piele sub forma unor bube negre, purulente, pulsând a sânge rău şi fiere fiartă. Continue reading
O veste bună de la MApN. 41 de generali şi contraamirali, adică aproape jumătate din numărul total, au fost traşi pe dreapta. Le-a venit vârsta pensionării chiar mai devreme decât se aşteptau. Printre ei, şefii Forţelor Aeriene, Forţelor Navale şi Informaţiilor Militare. Modificările aduse Legii privind statutul cadrelor militare au scăzut vârsta de pensionare a generalilor între 56 şi 59 de ani, în funcţie de numărul de stele.
Faptul că Armata Română funcţionează la fel cu 90, 80 sau 40 de generali este o dovadă limpede a sistemului militar găunos. Posibilităţile Armatei Române nu necesită atât de multe posturi de comandă. Anomalia din urmă cu 10 ani, când la masa fiecărei unităţi uitate de lume se înghesuiau 2-3 generali a fost îndreptată în timp. Continue reading
În fragedă pruncie Victor Pițurcă nu a avut biberon sau susetă. Dar a supt până la o vârstă înaintată la sânul zeiței Fortuna. Nu se poate explica altfel norocul deja enervant pe care acest Napoleon al fotbalului îl are la fiecare tragere la sorți. Dar la fiecare! Sau poate în momentele de neatenție aruncă bile măsluite în urne.
