Peste câteva ore, FCSB va juca în (probabil) ultima sa reprezentație Champions League din acest an. Doar o minune ar putea-o califica în grupele competiţiei, printre echipele serioase ale Europei.
Faţă de meciul tur, terminat zero egal în deplasarea de la Lisabona, FCSB şi-a pierdut punctul de sprijin: Mihai Pintilii. Poziţia va fi acoperită de Filip, jucător accidentat în ultimul an, care şi-a dovedit utilitatea o singură dată, în anul 2013: FCSB – Ajax Amsterdam 2-0.
Rămân marile probleme din centrul apărării, unde în lipsă de variante va fi implantat Momčilović, un fundaş de bandă mediocru, gonit de pe parcelă odată cu venirea lui Júnior Morais (tot fundaş de bandă stângă).
În dreapta apărării este Enache, un fotbalist atipic. Nu poate juca în apărare, pentru că nu ştie să se poziţioneze ori să facă marcaj. La mijloc nu este potrivit, pentru că nu are pasă decisivă şi creativitate. Şi, cel mai important pentru un mijlocaş de bandă, nu ştie să dribleze sau să centreze. Poate şi-ar găsi loc în atac, dacă ar avea finalizare, viteză de reacţie sau joc de cap. Dar nu.
Cum spuneam, un fotbalist atipic.
Inutil să înşir alte carenţe ale FCSB; aş lăsa impresia unui pesimist, ba chiar a unui cârcotaş. Mai ales că scorul din deplasare nu a fost rău, am plecat din Lisabona nebătuţi. Dar dincolo de negativismul meu, există matematica:
Aşa au calculat casele de pariuri şansele pentru calificarea în grupe. Faptul că ai posibilităţi de vreo 3 ori mai mici, după ce ai remizat în deplasare, relevă o urieşească diferenţă de valoare.
Şi totuşi, românii speră, Arena Naţională va fi din nou plină. Aşa cum a mai fost doar în 2013, când tot FCSB elimina Ajax şi învingea Chelsea cu 1-0.
Asta demonstrează un vechi crez al patronului FCSB: În România, nu contează steme şi culori.
Bișnițarii au fost săltaţi de jandarmerie, pentru că vindeau bilete cu 600 de lei bucata. Da, s-au găsit persoane dispuse să plătească de 15 ori mai mult pentru un bilet FCSB – Sporting Lisabona.
Cei mai mulţi suporteri români sunt liberi de contract: iubesc fotbalul, nu un nume, o stemă, o culoare. Şi au învăţat să ignore caraghioslâcul redijat în triunghiul Steaua – Becali – Armata Română. Cât timp vor exista investiţii şi o brumă de performanţă, putem boteza liniştiţi echipa “Fotbal Club Becali”.
