Paris Saint-Germain, echipa de fotbal cumpărată în anul 2011 de Qatar Sports Investments, tocmai i-a achitat lui Neymar clauza de reziliere: 222 de milioane de euro. Uitându-ne la numărul 222, prima impresie ne apropie mai mult de hazard, nu de vreo deducţie meticuloasă. Cei de la Barcelona par să fi aruncat o clauză de reziliere, convinşi că nimeni nu va intenţiona să o plătească.
111 ar fi fost prea riscant, 333 deja părea rizibil pentru tânărul Neymar, proaspăt aterizat din Brazilia. Aşa că au lovit tasta 2. De trei ori. Ca atunci când tot felul de site-uri obscure îţi cer parole sau username. Trânteşi rapid un “qwert”, un “Ionica1234” şi îţi vezi de navigare, uitând în primele secunde ce ai tastat.
Barcelona şi-a desenat urgent un plan de salvare, după ce PSG i-a cocoşat cu sacii de bani. Chiar aşa, oare în câţi saci intră 222 de milioane de euro? Mai simplu este să ne imaginăm un mini Neymar din aur, cu aceeaşi masă ca a corpului însufleţit. PSG tocmai i-a plătit masa în aur, de optzeci de ori.
Optzeci de statuete plus alte zeci plătite salariu celui ce i-a spulberat mediocrului Pogba titlul de cel mai scump jucător. Planul de salvare al Barcelonei: Sunt foarte aproape să plătească 100 de milioane pentru tânărul Ousmane Dembélé de la Borussia Dortmund.
Dembélé a fost cumpărat de Borussia, anul trecut, cu 15 milioane. Profit de 666% într-un singur an. Unde este logica? Unde este respectul pentru orice altă activitate economică?
Şi întrebarea cea mai sâcâitoare: De ce în urmă cu 10 ani nu existau în fotbal asemenea sume monstruoase? Aveam la fel de multe televizoare, se vindeau la fel de multe tricouri, bilete, abonamente, mingi, pixuri şi iluzii. În urmă cu 10 ani, marea vedetă a PSG era portughezul Pauleta, un atacant pentru care s-au plătit 11 milioane celor de la Bordeaux, iar aceasta a fost şi valoarea maximă a jucătorului.
În urmă cu 10 ani, cele mai bogate cluburi din lume aveau bugete de transfer de 70-80 mil. euro. Astăzi, atât plătesc bogaţii pentru un singur jucător, luat de umplutură – poate mai creşte, poate avem nevoie în caz că… eh, să fie! Tot atât au buget pentru transferuri echipele din jumătatea inferioară a Premier League.
De ce? Care a fost minunea pogorâtă peste tărâmul fotbalifer în ultimii 10 ani?
Am ajuns într-o configuraţie instabilă. Îmi lasă impresia unei energii imense acumulate într-un proiectil. Totul este imprevizibil, mă pot aştepta oricând la alte sume astronomice scoase din joben. 500 de milioane pentru Messi, de exemplu. Sau, de ce nu, un miliard! La fel de puţin surprins aş fi şi de reversul tabletei – Răsuflarea şaradelor, un dezastru la nivel înalt, încolţit din farse şi abuzuri.
Teoria haosului explică fenomenul fotbalistic, la nivel mondial. Aceeaşi teorie se poate aplica şi la noi, nivelul naţional. Doar aşa putem justifica de ce Gigi Becali este cel mai de succes patron, din toată istoria fotbalului profesionist român. Singura echipă care a mai scos creştetul în fotbalul mare, şi încă o face, este FCSB-ul lui Becali.
A fost singurul care a înţeles fenomentul şi l-a tratat corect, adică haotic! Doar el s-a încumetat să facă o dembelistică, pe modelul Borussiei: profit de 1400% pentru Nicuşor Stanciu, cumpărat cu 700 de mii şi vândut cu 10 milioane. Sau Vlad Chiricheş, cumpărat cu 1,3 milioane şi vândut anul următor cu 9,5. Şi-au justificat jucătorii sumele de transfer? A existat vreo logică?
“Eu nu mă pricep la fotbal, dar îmi spune Dumnezeu ce trebuie făcut” – mărturisea Becali, săptămâna trecută. Înainte să ne hăhăim de nebunia simulată a fostului bişniţar sau să ne urzicăm de la fariseism, ar trebui să cântărim fapte, nu vorbe. Să fie Becali noua Ioana d’Arc, sfătuită în somn de divinitate, sau cineva care înţelege fenomenul mult mai bine decât noi, hăhăitorii de pe margine?
Efectul Fluture la un nivel mai macro, zic eu. Simplificând, în ultimii zece ani a crescut populația globală, popularitatea sportului, oricum colosală, a mai crescut şi ea cu câteva firimituri în statistici, consumerismul, ştim cu toții, a devenit în ultimii ani noua dogmă mondială în privința “succesului” şi a “reuşitei” în viață, iar acolo unde cerința creşte, indiferent de domeniu, poate creşte cu uşurință şi prețul, nu?
Sau, o altă variantă, nu este nimic alteva decât o umflare artificială a prețurilor ce, la un moment dat, se va sparge şi va zgudui din temelii acest domeniu sportiv aşa cum s-a întâmplat cu domeniul imobiliar de la noi din țară între anii de grație, să zicem, 2007 – 2012.
In ultimii 10 ani a crescut populatia, dar nu intr-atat sa justifice inzecirea sumelor din fotbal. Iar in Europa, unde discutam despre fotbal, populatia nu a crescut spectaculos in ultimii 40 de ani (poate cu vreo 10%). Ceilalti factori existau si in 2007, drept urmare doar fotbalul a trecut prin asemenea transformare, nu a fost o revolutie generala.
Nu are treabă doar cu fotbalul, populația nu a crescut mult, bine zici, dar au crescut averile multi-miliardarilor. Mai demult aruncau bani pe giuvaieruri, ce să faci cu alea? le văd doar câțiva oameni, altfel stă treaba însă când ești patron de club sportiv și te vede toată lumea.
Pe mine mă distrează ăia care spun că mai sunt și alte sporturi gen handbal, gimnastică unde ar trebui investit, nu se uită nimeni la ele.
Da, de acord. Dar de ce acum? 🙂
Ce s-a întâmplat atât de spectaculos în chimia societăţii în ultimii 10 ani? Ce alte diferenţe majore există între realitatea de acum şi cea din 2007?
Nimeni nu aruncă bani doar pentru circ. Cumva trebuie să fi găsit investitorii o chichiţă financiară. Jucători pentru care se plăteau 20 de milioane, acum costă 200.
Premiile au crescut, drepturile tv la fel, în disperarea de a cumpăra o nouă perlă toți aruncă cu banii orbeşte. Chestia asta a prezis-o football manager de mult. Real a distrus toată chimia fotbalului cu transferuri gen Figo pe 60 mil euro şi Zidane pe 80 milioane de euro. S-a investit masiv în cluburi şi pepiniere de tineri. Acum câțiva ani a venit un băiat să-mi zugrăvească într-o cameră, avea 23 ani şi era îmbrăcat cu un tricou mişto cu real, mi-a zis că l-a
Luat din magazinul clubului acolo cu 100 euro şi că mai are şi cu Barcelona şi Manchester, tot originale. Mă gândesc că atâta timp cât e marketing (inclusiv în entertainment, pes şi fifa sunt cele mai bune unelte de marketing pt. Tineri) şi majoritatea oamenilor au o educație financiară slabă situația se explică.
In ultimii 10 ani au aparut marii investitori arabi in fotbalul mare.
In Anglia, Spania si Franta multimiliardarii petrolieri si-au tras cluburi de traditie. Se poarta.
Germania nu e afectata, pentru ca in Germania nu se pot cumpara si controla cluburile de catre un patron. Cluburile sunt asociatii sportive, controlate de un consiliu de administratie. Investitorii privati pot detine maxim 49% dintr-un club, ceea ce este neinteresant pentru un seic.
Ma astept sa vina si chinezii sa-i faca in ciuda arabilor. 🙂
In ultimii 10 ani, industria fotbalului s-a extins in Asia. La ora actuala se vand mai multe tricouri ale echipelor mari (ManU, Barca, Real, Bayern) in China decat in toata Europa. Sumele incasate de cluburi de pe vanzarea tricourilor s-au inzecit fata de acum 10 ani.
Si fenomenul e in crestere.
Evolutia acestea insa nu explica suma data de patronul clubului PSG pentru Neymar. In opinea mea Neymar este o exceptie si va ramane in istoria fotbalului un fenomen izolat.
Patronul de la PSG l-a cumparat pe Neymar pentru ca a putut. Omul si-a dorit o jucarie personala si a vrut sa demonstreze lumii ca isi poate permite orice vrea.
Becali ar fi facut la fel, daca ar fi putut. 🙂
Becali nu pare genul de afacerist care aruncă banii pe jucării personale. Tot ce a transferat de-a lungul timpului a făcut cu speranţa unui profit. Nu cred că Becali ar plăti suma n pentru un jucător, dacă ar ştii că îl vinde cu n-1.
Dani,
pai Becali nu o face pentru ca e genul de patron parlit, care viseaza sa scoata bani din fotbal. Uneori reuseste, de cele mai multe ori nu.
Sunt convins ca daca nu ar fi avut grija banului, Becali s-ar comporta cu totul altfel in perioada transferurilor. 🙂
Apropo, Dortmund consideră 120 milioane de euro un preț prea mic oferit de Barcelona pentru Dembele care are 20 ani. Mi se pare normal, la cum au explodat transferurile, păi ce ei sunt mai fraieri?